7,229 matches
-
Rubricile revistei șunt „Limba”, „Literatura”, „Folclor”, „Metodica”, „Documente, note, recenzii”, „Cronică”, iar din 1990, „Istorie a culturii și literaturii”, „Limba”, „Analize literare”, „Didactica”, „Texte și documente”, „Note, recenzii”. Cel mai mare interes îl prezintă articolele dedicate lui Mihai Eminescu: Valori stilistice în episodul Greciei antice din „Memento mori” de M. Eminescu de Liliana Trâpcea, Eminescu despre limba de Gh. Bulgar, Eminescu la „Familia” de Lucian Drîmba, Motivul lumii că teatru în creația eminesciana de Grațian Gal, Mihai Eminescu, existențialist avant la
CERCETARI DE LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286167_a_287496]
-
sens sunt aduse de poezia de dragoste și de poezia pentru copii. Distanța mare în timp dintre debutul în revistă și cel editorial face ca acesta din urmă să nu constituie un început propriu-zis din punctul de vedere al evoluției stilistice. Pe de altă parte, scriitoarea și-a păstrat unitatea de stil și viziune de-a lungul întregii sale opere. Tematica predilectă include dragostea, natura, biografia personală. Versurile sunt totdeauna fluente, imaginile grăitoare. Nefiind tradiționalistă decât în sensul larg al cuvântului
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
dramatice ale lui C. (Cireșică și visele, cea mai semnificativă) nu au vigoarea necesară confruntării cu publicul. O anume înzestrare dramaturgică persistă totuși în mai toate prozele sale, unde limbajul e alert, dialogul abundă, iar spiritul colocvial e dominant. Caracteristici stilistice permanente sunt umorul, satira, șarja, ambiguitatea expresiei. C. a tradus din lirica slovacă (în colaborare) și e prezent în numeroase volume colective și antologii publicate în țară și în străinătate. SCRIERI: Omul de un milion, București, 1966; Experiențele lui Ionete
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
chestiuni de natură teoretico-ideologică privind statutul și specificul criticii literare, metodele și obiectivele acesteia. În general, dar mai ales în contextul momentului, titlurile eseurilor din volum sunt elocvente prin ele însele: Critica și sociologismul mecanic, O discuție despre realism, Critica stilistică, Permanența criteriului estetic, Critică și creație, Critica sincronică, Critică și diferențiere. Subiectele astfel delimitate sunt abordate sintetic și pregnant, sub semnul ponderației dialectice, fără exces de cazuistică și cu știința formulării concluziilor pe cât de nuanțate, pe atât de limpezi și
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
teoretică declarat împrumutată esteticii empatiei (J. Volkelt), C. a fost preocupat în special de raportul idee-imagine, de „întruparea ideii” în poezie, ca șansă a transmiterii ei sensibilității cititorului și, totodată, criteriu de recunoaștere al existenței artistice. Din nevoia de exercițiu stilistic, C. a tradus, destul de liber în raport cu originalul, din Goethe, Byron, Lenau, Hugo, Coppée, Baudelaire. Un comentariu, neterminat, la Faust i-a apărut în „Convorbiri literare”. SCRIERI: Poezii, București, 1910; ed. București, 1914; Die Gedankenlyrik, Halle, 1913; ed. (Lirica de idei
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
mondial. A doua culegere de povestiri, Durerea liniștii (1969), axată tot pe problematica rurală, marchează în plan artistic evoluția de la lirismul întrucâtva anacronic la o epică punctată de note dramatice. Cu romanul Semănătorii (1974), prozatorul se încadrează într-o orientare stilistică a cărei menire era, ca și la vechii sămănătoriști, apărarea valorilor etice și morale puse sub semnul dispariției, de data aceasta de sistemul totalitar. Celelalte romane, Drumuri (1979), Îndrăzneala (1983), Rădăcini de acasă (1988), Eclipsa (publicat în revista „Basarabia”, 1990
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
reprezentată în 1981 și publicată în 1982, o viziune polemică asupra conformismului și lașității din contemporaneitatea imediată, ambele încadrându-se în formula, originală pe teren românesc, a „teatrului agitatoric” (Constantin Cubleșan). Atenția criticii a fost atrasă în special de calitățile stilistice ale altei piese din culegerea publicată în 1982, Europa, aport-viu sau mort, comedie politică, dar și meditație asupra sensurilor istoriei și asupra dialecticii dintre spiritul revoluționar, întrupat de N. Bălcescu, și mentalitatea reacționară (piesa a beneficiat, în 1984, de o
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
cu instrumentele performante ale lingvisticii”. Asociindu-se altor opinii, el susține că studiile literare ale lui D. Caracostea (analize fonetice, sintactice și lexicale) atestă o viziune modernă și îl recomandă pe autorul lor ca precursor al cercetării semiotice, al cercetării stilistice și poetice românești, al filosofiei limbajului. SCRIERI: Năluca (în colaborare cu Fănuș Neagu și Dan Micu), București, 1996; Mihu Dragomir. Metamorfozele creației, București, 2000; Introducere în mass-media, București, 2001; Prejudecata Caracostea, București, 2002; Accente, București, 2003. Ediții: Iuliu C. Săvescu
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
și hemodializă a Spitalului „Sfântul Ioan” și director al Spitalului. Activitatea medicală este dublată de aceea literară. Debutează în 1981, cu fragmente de roman, în revista „Luceafărul”, beneficiind de prezentarea elogioasă a poetului Cezar Ivănescu, care îl așază, tematic și stilistic, în descedența lui Céline. În 1991 i se tipărește romanul intitulat Gheață la mal, care nu a putut să apară mai devreme din cauza cenzurii. Urmează, în 1995, Strigătul umbrei, distins cu Premiul „Liviu Rebreanu” al Băncii Internaționale a Religiilor. Primul
CIOCALTEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286244_a_287573]
-
cu ceilalți, la fel ca al doilea roman, Strigătul umbrei, situat, într-un fel, în continuarea primului. Se regăsesc aici aceleași personaje principale, aceeași vehemență a suferinței transpuse într-un discurs narativ polifonic. Diferența este însă notabilă: prozatorul amplifică diapazonul stilistic, înclină cumpăna narațiunii către povestire, instanța auctorială cedează spații importante vocii personajelor. Strigătul umbrei este un roman despre iubiri eșuate, într-o lume ostilă, înrăită, căreia i se refuză darul iubirii. SCRIERI: Gheață la mal, București, 1991; Strigătul umbrei, București
CIOCALTEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286244_a_287573]
-
noroc (1914), Flămânzii (1925), care au cunoscut mai multe ediții antume. Cele mai numeroase secvențe sunt descrieri lirice ale unor aspecte din viața rurală sau din natură, portrete de copii și animale, scăldate într-o duioșie care, în pofida unor improprietăți stilistice, poate sensibiliza prin sinceritatea trăirii. O altă categorie o constituie micile scene în care este ilustrat traiul greu, la limita umanului, al unor familii de țărani, în imagini pline de amănunte mișcătoare. Câteva povestiri (Pentru simbrie, Din dragoste, Inimă de
CIOCARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
Academia Română l-a repus în drepturi ca membru de onoare în 1990. S-a afirmat cu volumul de proze scurte Calea Robilor (1912), o suită de legende concepute într-o viziune personală, evitând pastișarea unor motive folclorice. Scrise cu acuratețe stilistică, într-o tonalitate adecvată subiectelor și cu o imprevizibilă fantezie, prozele sale prezintă - după cum o sugerează chiar titlurile - legenda Căii Robilor, a păianjenului, a fiului de împărat transformat în floare albastră (Domnul codrilor), a melcului leneș, pedepsit să-și poarte
CIOTORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286271_a_287600]
-
Ion Minulescu” pentru volumul de versuri Steaua Păstorului (rămas în manuscris, din cauza cenzurii proletcultiste) și în 1995 cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediția Opere de Mateiu I. Caragiale. Volumele de versuri, începând cu Cerc deschis (1968), de o evidentă unitate stilistică, aparțin, fără îndoială, unui romantic întârziat, integrat într-un climat de resemnată acceptare a trecerii timpului și, când și când, de iluzorie reîntoarcere în vremurile aurite. Contând întotdeauna pe fantezie în conturarea evocărilor infernale ori paradisiace, caracteristice imagisticii sale mitologizante
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
Întoarcerea la izvoare (1985) propune o imagine critică a creației lui Grigore Vieru și explorează din perspective particulare toate aspectele operei; accentul cade pe motivele-cheie și pe sistemul de imagini, pe legăturile cu folclorul și tradițiile clasice, pe poetică și stilistică: capitolele despre „dor” și „prea-plin”, despre „principiul matern al universului” și „logica jocului”, despre „timpul clasic și timpul intern”. Este demonstrat modul cum în poezia lui Vieru elementul de actualitate imediată dobândește o proiecție general-umană. C. a trecut și examenul
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
maniera poeților Pleiadei, din care C. a și tradus. Izbitor e, prin modernitate, ciclul Semne pe nisip, care preludează notația cotidiană și ironică, voit prozaică, antipastelistă și antiidilică a poeților din grupul de la „Albatros” (Geo Dumitrescu ș.a.), după cum ignoratele exerciții stilistice à la manière de..., din seria Cum ar fi scris versuri... Dosoftei, Simion Ștefan, Ureche, Miron Costin, Neculce, Antim, au ceva din dispoziția duios-parodică și ludică a postmodernilor. Versurile pentru copii - dintre care unele rezistă și lecturii adulte - indică un
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
biografii comune sau „scene de gen” construite în perspectiva psihologiei comportamentiste. Narațiunea este adesea diluată de un descriptivism amintind de „școala privirii” și de Noul Roman, de notații introspective sau de inserturi eseistice. E o proză rafinată, cu un scrupul stilistic ce lasă impresia de „răceală elegantă” (Nicolae Manolescu). Contemplarea amuzat-ironică și compătimitor-omenească a unor situații aparent absurde e în consens cu orizontul de așteptare al epocii, ostil determinismului simplist al prozei teziste din anii ’50, instituind totodată un accent polemic
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
lui Dănilă Prepeleac și Ivan Turbincă. Poate nicăieri nu mimează criticul mai bine limbajul unui scriitor, nu-l comentează mai în duhul vorbirii lui, ca în Viața lui Ion Creangă, unde recompunerea atmosferei spirituale a biografiei este și de ordin stilistic. În ediția din 1964, C. a adăugat un capitol de analiză a operei, cartea intitulându-se acum Ion Creangă. Criticul observă însușirile de comediograf ale povestitorului, limbajul, arta zicerii, ca și la Caragiale; de asemenea, jovialitatea humuleșteanului, pe care îl
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
generație) ș.a. Dar acestea sunt deduse nu din programele revistelor, ci din analiza creației, unde se descoperă personalitatea dominantă, fapt ce face să nu se mai respecte întotdeauna cronologia. Scriitorii sunt grupați în genere pe afinități, pe înrudiri tematice și stilistice, uneori pe criterii mai mult sau mai puțin arbitrare (Eseniniștii). Ca oricare alta, și periodizarea propusă de C. este susceptibilă de discuții. Cel puțin pentru marii scriitori, autorul a conceput capitole monografice. Mai târziu, se va gândi la o istorie
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
se reclamă, parcă, de la Anton Pann și de la Ion Creangă, fac din cele două scrieri o sinteză culturală insolită. Expresii idiomatice, umor al zicerilor, lexic arhaic-pastoral, univers fantastic, cu diavoli din poveștile românești, rime răsărite dintr-un fel de balet stilistic, uneori arghezian, arată că simplitatea e doar aparentă, iar scriitorul, un rafinat. Nu miră, prin urmare, faptul că celebra Cântare a Cântărilor e prefațată de un studiu filologic savant despre interpretarea lui Max Brod, dedicată simbolurilor marelui poem biblic. În
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
după reacția la „presiunea ideologiei literare”, poeții livrești se grupează, în terminologia criticului, în „rentieri ai convenției” și în „prizonieri ai convenției”. Obiectivul cărții nu este o investigare strict teoretică a livrescului, deși autorul caută să identifice criteriile tematice și stilistice, de atitudine și de viziune care îl delimitează, ci descrierea și valorizarea varietăților sale în lirica românească modernă, fără să țintească atât un tablou complet, cât unul elocvent. Analiza ipostazelor individuale atestă capacitatea criticului de a intui și identifica, de
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
întrucât cartea evită situarea într-un plan diacronic. Obiectul fiind „romantismul după romantism” în poezia românească din secolul al XX-lea, G. se limitează la o accepțiune tipologică, anistorică a conceptului de romantism, văzut ca „arhetip spiritual și ca eon stilistic”. Lucrarea conține studii despre Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Al. A. Philippide, G. Călinescu, Eugen Jebeleanu, Emil Botta, Radu Stanca, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu și Adrian Păunescu. Un prim capitol de repere teoretice inventariază câteva titluri din bibliografia curentului (de la Schiller
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
diverse reviste și ziare, precum „unu” , „Zodiac”, „Bilete de papagal”, „România literară” , „Adevărul” , „Discobolul” ș.a. În 1933 îi apare volumul de versuri Febre, văzut de critică și de poetul însuși ca un nou debut, deoarece se dovedea diferit și superior stilistic și imagistic celui anterior, chiar dacă influența bacoviană este evidentă, mai ales la nivel metaforic („Ce frig li-i morților în noaptea-ntâi;/ Și ploaia-n doliu gri și monoton/ Nu suna oare pe sicrie surpate/ Ca-n preludiul poetului polon
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
adu-mi tăcută, atât cât știi să porți/ În răsăritul de oftică și abecedare,/ Petale în îngândurare,/ Pentru anii fără tine morți” -Toamnă cu cântec). În plus, în poeme ca Febre, Elegie profană, Chopin, Oraș complet, Peisaj se regăsesc elemente stilistice fie ale clasicismului de tip parnasian, fie ale simbolismului, în cadre vizuale eterogene, derivând din experiența avangardistă. Aceeași formulă artistică este folosită și în cărțile ulterioare, apărute până în 1944, ce i-au adus autorului Premiul Societății Scriitorilor Români pentru sonet
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
proză și însemnări despre artă, în presa ieșeană. Din 1960 numele lui poate fi întâlnit în „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare” (unde susține rubrica „Brize”), dar și în „Arta”, „România literară” ș.a., din afara urbei. Textele lui, omogene, cu o marcă stilistică distinctă, se cereau strânse între tartajele unei cărți, ceea ce se și întâmplă începând cu Arlechin în iarbă (1972), după care vor urma Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), suită de reflecții percutante despre mânuitorii de penel, Madona cu
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
italian Agostino Mazzoli. Caragiale continuă să scrie în anii următori cronici umoristice și literare, versuri, epigrame, știri și anunțuri; multe texte, nesemnate, nu-i pot fi atribuite cu toată siguranța, scriitorul aflându-se într-o perioadă de formare, de clarificare stilistică. Ultimul text semnat de el (cu pseudonimul Palicari) apare la 15 august 1876. După această dată este greu de spus dacă a mai tipărit ceva aici. Celelalte semnături ale sale întrebuințate în timpul colaborării la G. sunt I.L.C., Car, C...și
GHIMPELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287266_a_288595]