6,276 matches
-
nu pot să nu mă foiesc, nerăbdătoare. Vreau să ajung la Bambino! În cele din urmă, Întrevederea ia sfîrșit și ieșim În strada aglomerată a Londrei. Pe lîngă noi, trece o femeie cu un landou demodat Silver Cross, cu roți superbe și solide. Doar că eu o să-l vopsesc pe al meu În roz aprins. O să fie super. Lumea o să-mi spună „Fata cu Landoul Roz-aprins“. Doar că, dacă o să fie băiat, o să-l fac bleu deschis, cu sprayul. Ba nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
simțind cum trece muzica prin mine, ca o bătaie de inimă. Nu-mi mai amintesc de cînd n-am mai fost așa de fericită. Dansăm obraz lîngă obraz, copilul nostru dă din piciorușe Între noi, avem o casă nouă absolut superbă și o să fim megamiliardari! Totul e pur și simplu perfect. BECKY BRANDON TEST LA CÎNTECELE PENTRU COPII Mary, Mary, fată rea... Avea un mieluț Și Tom, Tom, fiul cimpoierului... S-a dus la Londra să se uite la A căzut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
DE PRĂBUȘIRE“, Însă eu auzisem că au pantofi Jimmy Choo cu reducere de 80 la sută. Așa că am intrat! — Și aveau? a zis Jasmine, brusc interesată. — Nu, zic cu ușor regret. Se dăduseră deja. Dar mi-am găsit un trench superb Gucci, la doar șaptezeci de dolari! — Ai intrat Într-o clădire ce stătea să cadă, spune Eric cu ochii cît cepele, pentru o pereche de pantofi? Ceva Îmi spune că n-o să reziste prea mult În meseria asta. — Normal! Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
acoperiș! CÎnd ies din metrou, mulțimi de oameni se Îmbulzesc deja la intrare. N-am văzut de cînd sînt atîtea cărucioare la un loc, și nici măcar n-am intrat Încă! — Bex! Mă Întorc și-o văd pe Suze, Într-o superbă rochiță de vară verde brotăcel, cu mîna pe ghidonul căruciorului ei dublu. Wilfrid și Clementine arată și ei foarte simpatic, au pe cap niște șepcuțe cu dungi haioase foc. — Bună! Mă grăbesc spre ea și-o Îmbrățișez strîns. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
răbdătoare. Ce-ți mai trebuie? Caută În plicul În care se află biletele. — Poftim. Lista cu articole necesare pentru un nou-născut. Ți-ai luat sterilizator? — Ăă... nu. Mi s-au lipit ochii de un cărucior roșu aprins, cu un coviltir superb, cu buline. Ar arăta foarte bine pe King’s Road. — Sau pernă de gravidă? — Nu. — Intenționezi să folosești o pompă de sîn electrică? — CÎh. Mă trag ușor Înapoi, scîrbită. — Da’ chiar Îmi trebuie așa ceva? Ooo, uite, au cizmulițe de cowboy
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fi cumpărat un cărucior cu ani În urmă. — Mă duc eu să iau cafelele, spune Suze, cînd ne apropiem de zona cu cafea. — Vin și eu imediat, zic absentă. Tocmai am zărit un stand cu căluți de lemn vintage, absolut superbi. O să iau unul pentru copilul meu și cîte unul pentru gemeni. Singura problemă e că e o coadă interminabilă. Manevrez căruciorul cum pot spre coadă și mă rezem de mînere, cu un oftat. Adevărul e că, după atîta mers, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Suze Într-un final, fără să Întoarcă deloc capul. — Ăă, Îmi dreg glasul. Nu prea. Nu vrei mai bine să mergem să bem un ceai? OPT Suze și cu mine ne petrecem restul zilei Împreună, și e pur și simplu superb. Ne trîntim toate bagajele În Range Roverul uriaș al lui Suze, după care ea ne duce pe King’s Road și luăm ceaiul la un local foarte prietenos cu copiii, cu diverse feluri de sundae și tot ce vrei și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un analgezic natural! Toate gravidele ar trebui să fie machiate și coafate Înainte de naștere... Peste tot În jurul meu văd chipuri Încruntate și aud lumea țîțÎind din buze, singura care e Încuviințează de zor e o fată cu o bluză roz superbă. — Așa mai da! zice. Prefer de o mie de ori asta, decît să mă legăn În patru labe. Sau putem merge la cumpărături, adaug. Îți ia grețurile de dimineață, așa că... — Cumpărăturile Îți iau grețurile de dimineață? mă Întrerupe Noura. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
licitație și faci o avere! — Aha, spune Suze, nu tocmai convinsă. Și ce altceva ai mai cumpărat? — Îhm... rămîn pe gînduri. Păi, sinceră să fiu, destul de multe chestii de la Miu Miu. Niște păpuși Harry Potter și Barbie... și brățărica asta superbă de la Topshop... — Becky, o brățară de la Topshop nu e o investiție, spune Jess, destul de sceptică. Văd că n-a prins ideea. — Poate că nu e acum, Îi explic răbdătoare. Dar va fi. Ai să vezi, o să apară la Antiques Roadshow
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că nu. Mă duc să iau niște băuturi. Pornește spre bar, iar eu mă Întorc cu fața spre Venetia, cu fluturi În stomac. Are o cută Între ochi și bate darabana pe piciorul paharului. Arată ca o directoare tînără și superbă, care tocmai e pe punctul de a-mi spune că am făcut de rîs Întreaga școală. — Așa! Îmi adun tot curajul și-mi iau un ton vioi. Ce mai faci? „Nu-ți poate citi gîndurile“, Îmi spun cu tărie. „Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În haine de gală, care pălăvrăgesc sau Își iau mîncare de la bufet, și unii chiar dansează valsuri demodate, ca Într-un film. Mă uit În jur, după Luke și Venetia, Însă Încăperea e atît de ticsită de femei În rochii superbe și bărbați la țol festiv, și sînt chiar și cîțiva bărbați care-ți iau ochii, Îmbrăcați În frac... Și atunci Îi zăresc. Dansează Împreună. Avea dreptate Luke, chiar dansează ca Fred Astaire. O răsucește pe Venetia pe ringul de dans
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și un inel de logodnă cu o piatră cît casa. Trebuie să fie tipa de la Vogue. — Tu ești, Becky? strigă. — Da! Îi răspund cu un zîmbet larg. Bună! Ești Martha? — Da! și ochii ei cîntăresc lacomi etajele. Ai o casă superbă! Abia aștept s-o văd și Înăuntru! — A. Ăă... mersi! Urmează o tăcere expectativă și mă rezem cît pot de firesc de unul dintre stîlpi. Ca o gazdă aflată pe treptele de la intrarea În propria-i casă. Cum face lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de film Însărcinată, să o poarte la o premieră, Însă acest lucru nu s-a mai Întîmplat. Mor dacă n-o Încerc. — Da, o să arate spectaculos lîngă iarbă. Martha traversează holul și mijește ochii prin ușile de sticlă. Ce grădină superbă! Voi ați amenajat-o așa? — Absolut! Îi arunc o privire lui Luke. Am angajat o firmă de grădinărit, firește, spune el, Însă conceptul ne aparține În totalitate. — Exact, Încuviințez. Ideea de la care am pornit a fost un fel de Zen
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mea. — Așa o să fac, Încuviințez. Pa, mamă. După ce pleacă toți, locul rămîne tăcut și anost. Rămîn singură cu toate cadourile. Mă duc În camera copilului, mîngîi ușor pătuțul artizanal și legănașul mic, alb. Și coșul Moses, cu baldachinul lui absolut superb de olandă. (Am vrut să-i ofer copilului șansa de a-și alege singur culcușul În care vrea să doarmă.) E ca un decor de scenă. Nu facem decît să așteptăm să apară personajul principal. Mă frec ușor pe burtă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
capul. Are În mînă un buchet uriaș de crini și un balon roz. — Bună, respiră precipitat și, În clipa În care privirea Îi cade asupra pătuțului, Își duce o mînă la gură. O, Doamne, Bex, uită-te la ea! E superbă. — Știu, zic, și, din senin, ochii mi se umplu de lacrimi. Știu că e. — Bex? vine Suze repede lîngă mine, ușor Îngrijorată. Ești bine? — Da. Doar că... Înghit În sec, ștergîndu-mi nasul. Habar n-am avut. — Ce? se așază Suze
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zi, fetișoară dragă, zice, cum să-ți spunem noi ție? — Nu ne-am hotărît Încă, zic. E foarte greu! — V-am adus o carte! spune mama, scotocind prin rucsac. Ce ziceți de „Grisabela“? — Grisabela? o Îngînă tata. — E un nume superb! spune mama apărîndu-se, și scoate 1000 de nume de fată și-o pune pe pat. Neobișnuit. — Și toți copiii o să-i spună Grizzle! răspunde tata. — Nu neapărat! Ar putea fi Bella... sau Grizzy... — Grizzy? Jane, ai Înnebunit? — Atunci tu cum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Becky. «Între noi e o legătură foarte puternică. S-ar putea să o rog să fie nașa copilului meu».“ Parcă a trecut un secol de atunci. Parcă trăim Într-o cu totul altă lume. CÎnd Îmi cade privirea asupra camerei superbe de designer, simt o Împunsătură În inimă. Lui Minnie i-ar fi plăcut la nebunie, știu sigur. Mă rog. O să aibă o cameră superbă, Într-o zi. Poate chiar una mai frumoasă ca asta. Duc revista Vogue la tejghea și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de atunci. Parcă trăim Într-o cu totul altă lume. CÎnd Îmi cade privirea asupra camerei superbe de designer, simt o Împunsătură În inimă. Lui Minnie i-ar fi plăcut la nebunie, știu sigur. Mă rog. O să aibă o cameră superbă, Într-o zi. Poate chiar una mai frumoasă ca asta. Duc revista Vogue la tejghea și o pun jos, iar vînzătoarea ridică privirea din propria-i revistă. — Bună ziua! zic. Aș dori să cumpăr asta, vă rog. În colț e un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Inter, nici nu mi s-a mai întâmplat să intru vreodată pe acolo. Nu știu dacă în zilele acelea, cu Congresul AC și masa la Inter, dar tind să cred că da!, am văzut piesa lui Havel despre "căcănari", montată superb de Lucian Giurchescu și, din păcate, nu foarte multă vreme jucată. Lumea descoperise presa scrisă și se lăsa "mințită cu televizorul"! Cred că, la începutul anilor '90, când s-au montat cele mai bune spectacole de teatru în România, prin
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Iar din "capodopera" lui Petru Dumitriu putem arunca fără părere de rău mai mult de jumătate, că e curat moloz. Cartea aceea rezistă parțial prin câteva insule de literatură. În schimb, nu putem tăia un cuvânt din Mateiu Caragiale, din superba carte a crailor. Ai amintit în enumerarea ta o carte care-mi permite să fac o mărturisire rușinoasă: am început de mai multe ori și n-am reușit să citesc niciodată romanul fluviu al lui Proust. Lui Sandu Călinescu am
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Am vorbit mai mult cu el pentru că i-am solicitat pentru "Timpul" permisiunea publicării intervenției sale, pe care mi-a acordat-o pe loc. Am și tradus-o și publicat-o în numărul din septembrie anul trecut al revistei. Surprinde superb rădăcinile creștine ale libertății și ale eliberării provocate de intervenția Solidarității în istoria Estului. Poate am vorbit mai mult și pentru că am putut folosi franceza, singura limbă, în afara celei materne, în care nu mă sfiesc să vorbesc. Am discutat și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Havel în ultimul deceniu, cele legate de sănătate, de pierderea soției etc. Nu doar că era foarte tonic, chiar și de la distanță, cum l-am perceput în primele ore ale întâlnirii de la Gdansk, dar era și însoțit de o femeie superbă! Habar nu am ce rol juca în anturajul său, poate era medic sau bodyguard, dar îi stătea foarte bine alături și se vedea că și ei îi făcea plăcere că se afla acolo, lângă el... Am găsit pe site-ul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
al frumuseții, mai bine spus al densității frumuseții feminine pe lângă Bratislava. Din motive de Dostoievski, pot înțelege că în Petersburg voi întâlni cele mai fascinante femei, care nu pot fi decât rusoaicele adevărate, rusoaicele albe, prințesele lumii noastre (literare)! Ce superbă doamnă a fost și a rămas Marina Voica! O păpușă, o papușă gracilă de peste 70 de ani, mai mare decât mama, care a fost și este o femeie foarte frumoasă... Liviu Antonesei: Totul trebuie privit cu umor, altfel suntem "morți
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
un alt manuscris, Non-Mensonge par Non-Mensonge, "non-autorul" perfect. Se mai zvonește că La Fornication urmează să apară și în engleză, la o dată neprecizată, la "Editura Colectivă Homosexuală Marxist-Feministă de pe Coasta de Vest, sub titlul Sex și cultură, cu o copertă superbă, în seria His-and Her-Meneutics". Viitorul acestei nouvelle critique așa cum îl descrie Bradbury este hilar, ironizat cu frenezie, înrobit unui deconstructivism a cărui maximă realizare este următoarea: Ceea ce așteptau cu toții, lucrul de care aveau cea mai mare nevoie, era să vină
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
neterminate, cu dorința uriașă de a continua să explorăm. Pofta de a gândi și a scrie a lui Doris Lessing e vitală și debordantă. Ea scrie tot timpul, fără oprire: Sunt obsedată. E o psihoză. Termin o carte. Ce eliberare superbă a plecat, s-a dus la editură, gata. Sunt fericită. Nu mai trebuie să fac nimic. Pot să pierd vremea. Ba nu. Îmi irosesc viața, n-am niciun rost pe lume. Gătit, drumuri... N-am scris, e o zi pierdută
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]