6,621 matches
-
Comicul lui Caragiale - a acestui om care a râs printre lacrimi - molipsește pe toți spectatorii care se conving că se găsesc în fața unui genial dramaturg din familia lui Aristofan, Goldoni, Molière, Gogol.“ (Critica teatrală străină despre O scrisoare pierdută. În: „Tribuna“, VI, 1962, n. 6, 19 aprilie, p. 10) 5. Referințe critice la teatrul lui Caragiale 5.1. CIOCULESCU, ȘERBAN: „Caragialiana“, Editura Albatros, București, 2003, p. 340-341. Șerban Cioculescu dedică câteva pagini din studiul său lui Mihai Ralea, referindu-se în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
G. debutează, ca foarte tânăr poet, în 1894, la „Dreptatea” din Turnu Severin. A colaborat cu versuri, proză și, câteodată, cu articole la „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Viața literară și artistică”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Foaia interesantă”, „Țara noastră”, „Tribuna” („Tribuna poporului”), „Falanga literară și artistică”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Voința națională”, „Conservatorul”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Dimineața”, „Rampa nouă ilustrată”, „Literatorul”, „Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C. Giulescu Vâlcea. A scris și teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
debutează, ca foarte tânăr poet, în 1894, la „Dreptatea” din Turnu Severin. A colaborat cu versuri, proză și, câteodată, cu articole la „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Viața literară și artistică”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Foaia interesantă”, „Țara noastră”, „Tribuna” („Tribuna poporului”), „Falanga literară și artistică”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Voința națională”, „Conservatorul”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Dimineața”, „Rampa nouă ilustrată”, „Literatorul”, „Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C. Giulescu Vâlcea. A scris și teatru. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
literară și artistică”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Voința națională”, „Conservatorul”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Dimineața”, „Rampa nouă ilustrată”, „Literatorul”, „Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C. Giulescu Vâlcea. A scris și teatru. A tradus, în „Tribuna” (Arad), din Geneviève Denis și Gilbert. În 1912 Societatea Scriitorilor Români îl admite în rândurile ei. Versurile ușurele ale lui G. (printre care și sonete, pasteluri, cântece „în formă populară”), din periodice și din volumul Flori de câmp (1909), sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
elevilor Liceului „G. Barițiu” din Cluj), iar editorial, în 1943, cu volumul de poezii Cetini mohorâte. A elaborat manuale școlare (în colaborare) și a publicat versuri, reportaje, însemnări în „Universul literar”, „Pagini literare”, „Ardealul” și, după o lungă întrerupere, în „Tribuna”, „Steaua”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Vatra”, „Pagini bucovinene” ș.a. Membru al Uniunii Scriitorilor, după pensionare (1980) s-a dedicat în exclusivitate scrisului. A mai semnat Petre Bucșia, Barbu Petreanu. Alcătuit din poeme scrise în proximitatea unui moment tragic din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
dosarului politic” a fost exclus, prin ordin ministerial, din învățământul postliceal și superior, fiind constrâns să exercite diverse funcții, precum aceea de impiegat de mișcare CFR (1960-1962). După absolvirea facultății a fost redactor la „Scânteia tineretului”, la „Radio Teleșcoală”, la „Tribuna României”. Începând cu decembrie 1989 editează, din proprie inițiativă, periodicul lunar „Curierul românesc”, preluat ulterior de Fundația Culturală Română, unde funcționează în calitate de secretar general de redacție. A debutat în 1956 la „Viața Buzăului”, colaborând apoi la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
Introducere în latina vulgară (1958). T. a colaborat cu texte literare originale și eseuri în reviste din Franța și Belgia („Écrits de Paris”, „Études poétiques, littéraires et esthétiques”, „Mirèio”, „OC”, „SOL’AIR”, „Inédit”), iar în periodice românești („Altarul Banatului”, „Luceafărul”, „Tribuna tineretului”, „Națiunea română”, „Gazeta de Vest”, „Orizont”, „Familia”, „România literară”) publică recenzii, versuri, traduceri, proză și piese de teatru, între care Penelopa ’54 (Există Dumnezeu) (1993), Popa Marcu (1994), Legenda Mănăstirii Argeșului (1998). În lunga sa viață, T. a desfășurat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
american, salariat la International Foundation for Electoral Systems, a lucrat, în anii ’90, o vreme la București, apoi la Chișinău. A colaborat la principalele publicații literare și culturale din țară, iar după stabilirea în Statele Unite scrie la „The International Herald Tribune”, „The Washington Times”, „The Christian Science Monitor”, „The Washington Post”, „L’Alternative”, „El Pais” ș.a. În viața publică românească din ultimele două decenii ale secolului al XX-lea T. figurează ca un personaj a cărui notorietate s-a impus prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Activitatea”, „Almanahul Societății Scriitorilor Români”, „Bucarest mondain”, „Curierul român”, „Das literarische Rumänien”, „Foaia interesantă”, „Gazeta feminină”, „Gegenwart”, „Ilustrația”, „La Revue des deux mondes”, „Le Figaro”, „Les Annales politiques et littéraires”, „Monde und Heute”, „Opinia publică”, „Revista noastră”, „Revista politică”, „România”, „Tribuna”, „Vocea adevărului” ș.a. Și-a semnat unele scrieri cu pseudonimul F. de Laroc, iar altele, alcătuite în colaborare cu Mite Kremnitz, Dito und Idem. Devine membră de onoare a Academiei Române în 1881. A fost înmormântată la Curtea de Argeș. Poezia din volumele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
literare plasate la rubrica „Revista literară” în anul 1888. În urma unui conflict cu redactorul publicației, care nu i-a permis să mai scrie despre G. Coșbuc, G. Bogdan-Duică renunță, în același an, la rubrica sa și începe să colaboreze la „Tribuna” din Sibiu. G. de T. a găzduit și traduceri din literatura universală (Lev Tolstoi, H. C. Andersen), folclor cules de I. Pop-Reteganul, I.C. Panțu ș.a., cronici artistice și dramatice (mai ales despre teatrul de amatori din Ardeal), recenzii, note critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
Dacia literară”, dar s-a și deosebit de acesta prin persistența ideilor iluministe, prin interesul pentru cultura germană și prin respingerea culturii franceze, considerată revoluționară. Într-o a doua etapă, după 1870, alături de alte publicații periodice („Telegraful român”, „Albina Carpaților”, „Observatoriul”, „Tribuna”), a sprijinit, mai ales prin intervențiile publicistice ale lui G. Barițiu, I. Mureșianu și, mai târziu, ale lui G. Bogdan-Duică, orientarea spre realismul popular, specifică literaturii din Transilvania. După 1900, G. de T. devine un ziar în care informația, îndeosebi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
epigrame semnate cu pseudonimul La Flèche în paginile revistei orădene „Flori de crâng” (1933), unde publicau și colegii săi de liceu Ion Frunzetti și Vasile Netea. De-a lungul vieții va colabora la gazetele „România nouă”, „Patria”, „Națiunea română”, „Vestul”, „Tribuna Transilvaniei”, „Dreptatea”, precum și la publicațiile literare „Gând românesc”, „Universul literar”, „Familia”, „Vatra”, „Astra”, „Tomis”, „Argeș”, „Scrisul bănățean” („Orizont”), „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. A folosit și pseudonimele G. T. Pop, P. Dragomir, A. Daescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
despre flori, insecte și păsări, pref. edit., Sibiu, 1996; Septimiu Albini, Scrieri, pref. edit., Sibiu, 1998. Culegeri: Cântecele noastre. Folclor poetic hunedorean, Deva, 1969 (în colaborare). Repere bibliografice: C. Catrina, „Creatori populari sibieni”, RMZ, 1976, 5; Laura Sârbu, „Butea junilor”, „Tribuna Sibiului”, 1976, 29 octombrie; Titu Popescu, Un fructuos bilanț editorial, RMB, 1978, 9 februarie; A.G.[Anca Goția], „Butea junilor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde”, 1979; Datcu, Dicț. etnolog., II, 86-87; Ioan Mariș, „Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori”, „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
Tribuna Sibiului”, 1976, 29 octombrie; Titu Popescu, Un fructuos bilanț editorial, RMB, 1978, 9 februarie; A.G.[Anca Goția], „Butea junilor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde”, 1979; Datcu, Dicț. etnolog., II, 86-87; Ioan Mariș, „Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori”, „Tribuna culturală”, 1999, 7 mai; Ana Grama, Etnologia sibiană în contextul cercetării academice naționale, „Rondul”, 1999, 7 mai. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
seriei „Caiete Mihai Eminescu” (șase volume). Publicistic, a debutat în 1950 cu recenzii și articole în revista „Viața românească”, iar editorial, în 1966 cu romanul Zi de vară până-n seară. A colaborat la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” (cronică literară), „Tribuna”, „Steaua”, „Argeș” (cronică literară), „Astra”, „România literară”, „Contemporanul”, „Scânteia”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Revue roumaine de sciences sociales”, „Europe”, „Secolul 20”, „Revista monumentelor și muzeelor”, precum și la publicații academice din țară și străinătate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
1953-1963). Intră din nou, prin concurs, în învățământul universitar, funcționând și ca lector de limba română la Paris (Sorbona, 1965-1967), conferențiar asociat la Lyon (1978-1988) și Bordeaux (1988-1990). A debutat cu articole și cronici literare în publicațiile transilvănene „Afirmarea” și „Tribuna”, colaborând apoi la „Decalog”, „Timpul” și „Revista Fundațiilor Regale”. În 1955, împreună cu Emil Manu și Al. Bistrițianu, a întemeiat revista „Limbă și literatură”, în cadrul Societății de Științe Istorice și Filologice. B. s-a consacrat cercetărilor filologice, îndeosebi de stilistică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
și ca visiting professor la School of Slavonic and East European Studies din Londra (1990-1992) și la University of Nevada, Reno, SUA (2003). Debutează în revista „Steaua” (1965) cu critică literară, continuând să colaboreze, cu eseuri și traduceri, și la „Tribuna”, „Secolul 20”, „Cahiers roumaines d’études littéraires”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Echinox”, „Vatra”, „Familia”, „Ateneu”, iar după 1989 la „Literatorul”, „Apostrof” ș.a. Este unul din autorii articolelor din Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002). A fost distins cu Premiul Consiliului Britanic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
BICHICEAN este profesor univ. dr. și prorector al Universității "RomânoGermane" din Sibiu. A publicat numeroase articole, studii, cursuri universitare și volume cu caracter științific: Adunări de stări în Țările Române. Congregațiile generale în Transilvania voievodală, Casa de Presă și Editură TRIBUNA, Sibiu (1998), Istoria în documente, Editura BURG Sibiu (2002), Drept roman. Instituții, izvoare, jurisdicții, Editura CHBeck, București (2008), Introducere în istoria modernă universală, Editura Universității "Petru Maior", Tg. Mureș (2008) etc. A participat la o serie de conferințe în centre
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
se lămurească. Spun reușită și nu "încercare de acest fel", întrucât aici nu este vorba de încercare. O demonstrează, între altele, cărțile Monahia și Adunările de stări în Europa medievală, apărută deja în două ediții (Casa de Presă și Editură Tribuna, 1999 și Thausib, 2000) și Istorie europeană (Thausib, 2001), Congregațiile generale din Transilvania voievodală (CHBeck, 2008), Introducere în istoria modernă universală (Editura Universității "Petru Maior", Tg. Mureș). În scrierea istoriei nu se fac încercări; se fac analize, generalizări, particularizări, abordări
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Honecker să afirme că socialismul "nu poate fi oprit din drumul său nici de încăpățânarea, și nici de prostia omenească". 3. O singură Germanie Realitatea reclama măsuri urgente și radicale către unitatea germană. Jurnalistul american Jim Hoagland de la International Herald Tribune scria: "Forța care împinge cele două Germanii una către cealaltă este cea a mulțimii în stradă, nu cea a guvernelor sau a altor instituții..."874. Voința de schimbare și democrația au triumfat în toate fostele țări comuniste. Mai departe, voința
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
este osândită să ucidă veșnic. Poate că, până la urmă, oamenii își vor da seama că pentru a avea pace, Europei nu-i lipsește decât un lucru: să creadă în pace". Jaurès era încă plin de forță. După discursuri cobora de la tribuna de unde domina masele electrizate de cuvântul său puternic și pasional și se amesteca în mulțime. A fost un mare spirit, care nu își lua nicio măsură de precauție pentru securitatea sa. Amenințările cu moartea nu l-au speriat niciodată, nu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
românesc din Bitolia. Prizonier al armatei bulgare în primul război mondial, și-a transpus impresiile într-un amplu poem (peste două mii cinci sute de versuri), ulterior pierdut. A publicat poezii numai în dialectul aromânesc, în „Macedonia”, „Frățilia”, „Graiu bun”, „Deșteptarea”, „Tribuna românilor de peste hotare”, „Peninsula balcanică” ș.a., între 1888 și 1926. Cele mai bune versuri ale lui B. se inspiră din universul păstoresc, motiv pentru care, până la un punct, ele pot părea idile, deși în realitate au doar puține elemente livrești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dînsa". Sînt fraze ce îmbracă totodată într-o purpură a zărilor întregul parcurs liric barbian. Poeziile din Joc secund sînt maximum de gînd în minimum de cuprindere. Direcții de cercetare în matematicile contemporane ("Tribuna", 17 mai 1958) îi oferă, nu pentru prima oară, posibilitatea de a situa literatura și matematica într-o paralelă care le suprapune ca modalitate de ființare: "Dezvoltarea expresiei artistice nu e unitară. Ea comportă întîi stadiul naiv al creației literare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
adus cu ele echilibru și civilitate în viața politică, din nefericire. Nu pot spune cu mâna pe inimă că sunt în stare să identific cu ușurință pe cei ce se fac vinovați de asta, dar prestația multor oameni politici la tribuna parlamentară sau la televiziuni a fost una degradantă, iar josnicia morală și profesională a realizatorilor de emisiuni de la televiziunile de știri, orbiți de agenda interesată a patronilor lor, a marcat un sumbru record de neseriozitate în slujirea intereselor publice. La
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ani care venea de la Botoșani și pentru care Divizia " A" suna mai fabulos atunci decât poate să însemne azi pentru un copil Champions League. Am stat, înghesuit între "ultrașii" care tălăzuiau în ritmul pletelor blonde ale lui Radu Ruscior, la Tribuna " B", ticsită cu cinci ore înainte de începerea coridei. Era o partidă decisivă pentru rămânerea în "A", între "Poli" și "Rapid", tranșată de un gol ieșean spre finalul meciului, care mi-a întredeschis, copil entuziast, porțile Raiului, făcându-mă să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]