6,704 matches
-
Nr. 92 au decis să organizeze producția de ZiS-3, în loc de F-22USV. Ei au reușit acest lucru, însă tunul nu fusese oficial testat și introdus în serviciu de Armata Roșie. Soldații Armatei Roșii aveau nevoie urgent de aceste piese de artilerie, tunurile fiind dealtfel de calitate bună și numeroase datorită tehnologiei de producție îmbunătățite, însă se aflau toate în stocurile Uzinei de Artilerie Nr. 92, deoarece reprezentanții armatei refuzau sa facă recepția unor arme neoficiale. În urma unor lupte intestine între echipa lui
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
bună și numeroase datorită tehnologiei de producție îmbunătățite, însă se aflau toate în stocurile Uzinei de Artilerie Nr. 92, deoarece reprezentanții armatei refuzau sa facă recepția unor arme neoficiale. În urma unor lupte intestine între echipa lui Grabin și reprezentanții armatei, tunurile ZiS-3 au fost, în sfârșit, transferate Armatei Roșii, pe responsabilitatea personală a lui Grabin si a conducerii Uzinei de Artilerie Nr. 92. Experiența în luptă a arătat superioritatea lui ZiS-3 asupra tuturor celorlalte tipuri de tunuri de câmp divizionare. În
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
Grabin și reprezentanții armatei, tunurile ZiS-3 au fost, în sfârșit, transferate Armatei Roșii, pe responsabilitatea personală a lui Grabin si a conducerii Uzinei de Artilerie Nr. 92. Experiența în luptă a arătat superioritatea lui ZiS-3 asupra tuturor celorlalte tipuri de tunuri de câmp divizionare. În consecință, ZiS-3 a putut fi prezentat unui grup de reprezentanți ai statului condus de Iosif Stalin, și, astfel, a obținut toate aprobările necesare. După demonstrație, Stalin a spus : „Acest tun este o capodoperă de design al
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
ZiS-3 asupra tuturor celorlalte tipuri de tunuri de câmp divizionare. În consecință, ZiS-3 a putut fi prezentat unui grup de reprezentanți ai statului condus de Iosif Stalin, și, astfel, a obținut toate aprobările necesare. După demonstrație, Stalin a spus : „Acest tun este o capodoperă de design al sistemelor de artilerie”. O perioadă de teste oficiale de 5 zile a avut loc în Februarie 1942. Rezultatele testelor au fost clare - ZiS-3 a fost adoptat de Armata Roșie sub denumirea oficială de „Tun
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
tun este o capodoperă de design al sistemelor de artilerie”. O perioadă de teste oficiale de 5 zile a avut loc în Februarie 1942. Rezultatele testelor au fost clare - ZiS-3 a fost adoptat de Armata Roșie sub denumirea oficială de „Tun de câmp divizionar model 1942”. La sfârșitul Celui de-al doilea Război Mondial, ZiS-3 era cel mai numeros tun de câmp în Armata Sovietică. Producția totală a ZiS-3 a depășit 103 000 de exemplare. S-a încercat și montarea lui
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
avut loc în Februarie 1942. Rezultatele testelor au fost clare - ZiS-3 a fost adoptat de Armata Roșie sub denumirea oficială de „Tun de câmp divizionar model 1942”. La sfârșitul Celui de-al doilea Război Mondial, ZiS-3 era cel mai numeros tun de câmp în Armata Sovietică. Producția totală a ZiS-3 a depășit 103 000 de exemplare. S-a încercat și montarea lui ZiS-3 pe un vehicul de asalt ușor. Rezultatul a fost KSP-76, dar vehiculul nu a ajuns mai departe de
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
în masă a lui ZiS-3 a încetat. A fost înlocuit de D-44, următorul model de piesă de artilerie divizionară, ce dispunea de un calibru mai mare (85 mm), și avea performanțe mai bune anti-blindaj. Pe de altă parte. acest tun era mult mai greu, rezultând o mobilitate redusă față de ZiS-3. Finlanda a capturat 12 unități și le-a utilizat sub indicativul "76 K 42". Autotunul românesc TACAM R-2 a fost construit prin instalarea unui tun ZiS-3 de captură, într-o
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
Pe de altă parte. acest tun era mult mai greu, rezultând o mobilitate redusă față de ZiS-3. Finlanda a capturat 12 unități și le-a utilizat sub indicativul "76 K 42". Autotunul românesc TACAM R-2 a fost construit prin instalarea unui tun ZiS-3 de captură, într-o cutie blindată cu trei laturi, pe șasiul unui tanc R-2. Soldații sovietici apreciau tunurile ZiS-3 datorită fiabilității, durabilității si preciziei lor deosebite. Piesele de artilerie erau ușor de întreținut, și antrenamentul servanților era facil. Afetul
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
12 unități și le-a utilizat sub indicativul "76 K 42". Autotunul românesc TACAM R-2 a fost construit prin instalarea unui tun ZiS-3 de captură, într-o cutie blindată cu trei laturi, pe șasiul unui tanc R-2. Soldații sovietici apreciau tunurile ZiS-3 datorită fiabilității, durabilității si preciziei lor deosebite. Piesele de artilerie erau ușor de întreținut, și antrenamentul servanților era facil. Afetul ușor permitea atât tractarea tunului ZiS-3 de către camioane și de către mașini de teren puternice (precum Dodge 3/4 americane
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
o cutie blindată cu trei laturi, pe șasiul unui tanc R-2. Soldații sovietici apreciau tunurile ZiS-3 datorită fiabilității, durabilității si preciziei lor deosebite. Piesele de artilerie erau ușor de întreținut, și antrenamentul servanților era facil. Afetul ușor permitea atât tractarea tunului ZiS-3 de către camioane și de către mașini de teren puternice (precum Dodge 3/4 americane obținute prin actul Lend-lease), cât și împingerea de către echipaj. ZiS-3 avea performanțe bune împortiva blindajului în general, și putea, cu ajutorul muniției antitanc, scoate din acțiune orice
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
Lend-lease), cât și împingerea de către echipaj. ZiS-3 avea performanțe bune împortiva blindajului în general, și putea, cu ajutorul muniției antitanc, scoate din acțiune orice tanc ușor sau mediu german. Însă apariția tancurilor Tiger I și Panther au creat probleme grave echipajelor tunurilor ZiS-3, deoarece blindajul frontal al acestor vehicule era impenetrabil pentru muniția tunurilor ZiS-3, cu excepția unor mici puncte slabe. ZiS-3 a fost utilizat de către forțele nord-coreene în Războiul din Coreea (1950-1953).
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
în general, și putea, cu ajutorul muniției antitanc, scoate din acțiune orice tanc ușor sau mediu german. Însă apariția tancurilor Tiger I și Panther au creat probleme grave echipajelor tunurilor ZiS-3, deoarece blindajul frontal al acestor vehicule era impenetrabil pentru muniția tunurilor ZiS-3, cu excepția unor mici puncte slabe. ZiS-3 a fost utilizat de către forțele nord-coreene în Războiul din Coreea (1950-1953).
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
acțiune-aventură postapocaliptic, ce pune accent pe lupta între vehicule, în care jucătorul își asumă rolul lui Max Rockatansky - Mad Max. Conform celor care au publicat jocul, aproximativ 60% din campanie îi cere jucătorului să conducă. Arme, precum aruncătoarele de flăcări, tunuri și aruncătorul de frânghie, pot fi adăugate "Magnum Opus"-ului. Harponul poate fi folosit de Chumbucket, mecanicul lui Max, care se află în spatele mașinii. "Magnum Opus"-ul lui Max poate fi combinat cu motorul V8 și o bară de protecție
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
că filozofia mistică a legionarilor pe tema „sensului tragic al destinului”, „mântuirii prin jertfă” sau prin suferință, „singura certitudine și singura realitate”, pregătea atmosfera declanșării războiului și a transformării României într-un protectorat german. „Mugurele verde românesc de pe țeava de tun a axei războiului desigur că va fi ars de focul primelor obuze”, scria el, iar diferența dintre deviza germană „Deutschland über alles” și formulele gândiristo-trăiriste legionare ilustra perfect, în opinia sa, „deosebirea dintre imperialismul prusac și unealta sa din brâul
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
în China au trecut testele, cele fabricate în Cehia nu. Disponibilitatea tancurilor Leclerc era inferioară în 2005 (40%) față de 2004 (60%) în parte din cauza problemelor electronice, a frânelor cu ceramică și a funcționării turelei. Arma principală a Tancului Leclerc este tunul Giat (Nexter) CN120-26 de 120mm cu țeavă lisă. Acest tun poate să tragă cu aceleași proiectile de 120mm ca și standardul NATO tancul Leopard 2 german și tancul american M1 Abrams, dar în practică este dotat doar cu muniție de
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
Disponibilitatea tancurilor Leclerc era inferioară în 2005 (40%) față de 2004 (60%) în parte din cauza problemelor electronice, a frânelor cu ceramică și a funcționării turelei. Arma principală a Tancului Leclerc este tunul Giat (Nexter) CN120-26 de 120mm cu țeavă lisă. Acest tun poate să tragă cu aceleași proiectile de 120mm ca și standardul NATO tancul Leopard 2 german și tancul american M1 Abrams, dar în practică este dotat doar cu muniție de producție franceză. Țeava tunului este izolată cu un manșon termic
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
de 120mm cu țeavă lisă. Acest tun poate să tragă cu aceleași proiectile de 120mm ca și standardul NATO tancul Leopard 2 german și tancul american M1 Abrams, dar în practică este dotat doar cu muniție de producție franceză. Țeava tunului este izolată cu un manșon termic și este dotată cu un sistem automat de evacuare a gazelor arse cu aer comprimat în loc de ejector de gaze, ca de obicei. Leclerc are de asemenea un sistem unic de încărcare automată a proiectilelor
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
ca turela să fie remarcabil de mică, suprafața sa anterioară fiind de 1,6 m, cu 0,5 m mai mică decât la Leopard 2. Cele mai frecvente tipuri de proiectile folosite sunt: fiind pregătite alte 18 proiectile pentru reîncărcarea tunului. Un tanc Leclerc poate să tragă din mers la o viteză de 50 km/h asupra unei ținte aflate la 4.000 de metri. Lungimea tunului este mai mare decât la celelalte tunuri de pe tancurile din generația sa, ca urmare
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
mai frecvente tipuri de proiectile folosite sunt: fiind pregătite alte 18 proiectile pentru reîncărcarea tunului. Un tanc Leclerc poate să tragă din mers la o viteză de 50 km/h asupra unei ținte aflate la 4.000 de metri. Lungimea tunului este mai mare decât la celelalte tunuri de pe tancurile din generația sa, ca urmare viteza proiectilului la gura țevii este mai mare. Leclerc este echipat cu o mitralieră coaxială (jumelată) de 12,7 mm și o mitralieră telecomandată 7,62mm
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
fiind pregătite alte 18 proiectile pentru reîncărcarea tunului. Un tanc Leclerc poate să tragă din mers la o viteză de 50 km/h asupra unei ținte aflate la 4.000 de metri. Lungimea tunului este mai mare decât la celelalte tunuri de pe tancurile din generația sa, ca urmare viteza proiectilului la gura țevii este mai mare. Leclerc este echipat cu o mitralieră coaxială (jumelată) de 12,7 mm și o mitralieră telecomandată 7,62mm, în timp ce cele mai multe tancuri NATO folosesc mitralieră de
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
reduce frecarea și zgomotul. Cu toate acestea șenilele cauciucate s-au dovedit a fi sensibile, și se vor înlocui în viitor. Tancul are suspensie hidraulică cu masă și volum mai mic față de bare de torsiune folosite convențional, astfel că stbilizatorul tunului nu trebuie să fie foarte performant. Este vorba de Setul AZUR (Action en Zone Urbaine) - pentru lupte urbane, care cuprinde:
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
în data de 14 decembrie 1940 avându-l la comanda pe Marc Mitscher. La bord avea de exemplu: Armamentui lui a fost modernizat în ianuarie 1942, s-au eliminat toate mitralierele de 13 mm și s-au înlocuit cu treizeci tunuri antiaeriene Oerlikon de 20 mm. Un indiciu al unei viitoare misiuni a avut loc la 2 februarie 1942, cănd Horneț a plecat din Norfolk cu două bombardiere medii tip B-25 Mitchell pe punte. Pe mare avioanele au fost lansate spre
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
navă, iar supraviețuitorii au fost repede culeși de distrugătoare din escorta. Navele de război americane au încercat să sabordeze portavionul lovit, care a fost lovit cu noua torpile, multe dintre care nu au explodat, și peste 400 de lovituri de la tunurile de 5 țoli de pe distrugătoarele Mustin și Anderson. Distrugătoarele au plecat atunci când o formație de nave japoneze a intrat în zonă. După ce japonezii au găsit portavionul care a lansat cu câteva luni în urmă Raidul Doolittle, japonezii au considerat Horneț
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
mai tarziu, o a treia bombă a lovit "Horneț" aproape de locul unde a căzut prima bombă, penetrând trei punți înainte de a exploda, provocând avarii grave, dar nicio pierdere umană. La 09:14 , un bombardier a fost lovit și avariat de tunurile antiaeriene de pe "Horneț". Arzând, avionul s-a prăbușit în mod deliberat pe "Horneț", omorând șapte oameni și răspândind combustibil de avion aprins pe punte. În același timp au atacat bombardierele în picaj, cele 20 de bombardiere torpiloare se apropiau de
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
american prăbușit în apă și abandonat, provocând pagube și omorând 15 membri ai echipajului. După ce comandantul Grupului operativ a dispus sabordarea distrugătorului, echipajul distrugătorului a fost salvat de către distrugătorul "USS Shaw" care apoi a scufundat "USS Porter" cu focuri de tun. Primul val de avioane de atac japoneze au început să se întoarcă pe portavioanele lor de la atacul asupra lui "Horneț", un avion japonez dintre acestea a reperat grupului operațional Enterprise (care tocmai ieșise dintr-o furtună de ploaie) și a
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]