8,137 matches
-
de rău, că nici nu se dusese la serviciu, ceea ce mie mi-a convenit, pentru că era prea slăbită ca să fie sarcastică sau ca să mă tortureze cu o listă cronologică a greșelilor mele. —Biata Lisa, am deplâns-o eu. Trebuie că urăște lipsa de control asupra propriului corp cauzată de sarcină. — Oricum, era îmblânzită, nu s-a opus când i-am propus să mă mut înapoi. Nici măcar nu m-a întrebat cum de m-am ales cu o pată de ou ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sau de încălcarea teritoriului sau că mă dusesem la o discotecă pentru celibatari. Norocul lui. Mi-aș fi dorit să fi fost binecuvântată cu mai multă ignoranță. — Deci o s-o suni pe Tally azi? —Ooo! Chiar trebuie? E inutil. Mă urăște. Ce rost are? —Phil s-ar întoarce la ea dacă l-ar ruga. În momentul de față, pretinde că e numai vina lui pentru că a neglijat-o toți acești ani. —Bine, bine. Mă săturasem de certuri. Am ridicat receptorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rău pentru biata pramatie“, iar secretara mea, secretara mea, a răspuns: „Mda, dar nu prea rău“, apoi toți au râs și au aplaudat. —Lisa, e groaznic ce ți s-a întâmplat!, am exclamat. Dar ea nu m-a auzit. —Mă urăsc toți! Tot acest timp eu am crezut că am o groază de prieteni la revistă, că sunt populară, iar adevărul e că nimeni nu mă place. Nimeni! Eram cu toții îngroziți de disperarea ei, dar ce a urmat a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fost și mai rău. Ea a început să ne privească pe fiecare și am văzut în ochii ei cum i se revela adevărul, ca o reacție chimică ce nu mai poate fi oprită. Voi știați, murmură ea. Știați că mă urăsc. Toți știați. Într-un final, se întoarse spre mine. —Tu de ce nu mi-ai spus, Jenny? Nu ai găsit un moment în toți acești ani în care am fost prietene să-mi spui că toată lumea mă disprețuiește? Ai fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
n-o lăsa pe Maria să te scoată în oraș. N-o să te mai sun. Nu vreau să te trezesc în caz că dormi. Alo? Mai ești? Da, scuze. —Bagă-te în pat acum. E un ordin. Te iubesc. —Pa, am bâiguit, urându-mă pentru că nu am putut să-i spun că și eu îl iubesc. Mă uram pentru că nici măcar nu știam dacă-l iubesc. De fapt, mă uram și atât. — Cine a fost? întrebă Ed relaxat. —Doar Maria, am răspuns, mințind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Nu vreau să te trezesc în caz că dormi. Alo? Mai ești? Da, scuze. —Bagă-te în pat acum. E un ordin. Te iubesc. —Pa, am bâiguit, urându-mă pentru că nu am putut să-i spun că și eu îl iubesc. Mă uram pentru că nici măcar nu știam dacă-l iubesc. De fapt, mă uram și atât. — Cine a fost? întrebă Ed relaxat. —Doar Maria, am răspuns, mințind cu ușurință, dorindu-mi să nu-mi fie așa de ușor. După ce am mai luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scuze. —Bagă-te în pat acum. E un ordin. Te iubesc. —Pa, am bâiguit, urându-mă pentru că nu am putut să-i spun că și eu îl iubesc. Mă uram pentru că nici măcar nu știam dacă-l iubesc. De fapt, mă uram și atât. — Cine a fost? întrebă Ed relaxat. —Doar Maria, am răspuns, mințind cu ușurință, dorindu-mi să nu-mi fie așa de ușor. După ce am mai luat o doză de medicamente, mi-am schimbat hainele pentru cină, făcând eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Părea de 24 de ani deși știam că era de vârsta mea. Am încercat să nu mă holbez la ea să văd dacă avea și ea aceleași riduri pe care Ed le numise atrăgătoare, dar pe care ajunsesem să le urăsc în ultimele săptămâni. Îl sărută pe Ed pe ambii obraji, cu o detașare de invidiat. Dacă aș fi fost în locul ei, m-aș fi aruncat pe podea, implorându-l să se întoarcă la mine. —Bună, Edward. Ce surpriză! Edward? Edward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și m-am târât pe scări, uitând că această femeie pe care o iubeam era aceeași femeie care se culcase cu soțul meu în prima lor zi la Bristol cu ani în urmă. Uitând că ar fi trebuit să o urăsc. Drumul de întoarcere a fost groaznic. A trebuit să-l rog pe șofer să oprească în repetate rânduri pentru că îmi venea să vomit. Probabil că luasem prea multe medicamente sau le amestecasem cu ceva. Spre deosebire de Alfie, șoferul era total dezinteresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
The Winner Takes It All și am câștigat 50 de lire, pe care i-am cheltuit pe bere și chips-uri. Nu-mi venea să cred că încă mai încăpea în acel costum. Arăta de douăzeci și unu de ani și o uram din nou pentru că-mi amintea de Rachel. Și pentru că se culcase cu Mark. Și pentru că îmi spusese despre Lisa. Phil arăta de cincizeci și unu și semăna vag cu Doctor Who1, dar se simțea bine. Se pare că îmi urmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întâlnire cu Ed ne-a legat. Eram ca victimele unei răpiri care au trecut prin traume inimaginabile împreună. Am oftat. —Așa că ați format grupul privat al supraviețuitorilor? Maria a zâmbit. — Pur și simplu ne-am dat seama că nu ne uram, asta-i tot. Și în timp ce totul o luase razna, a fost bine să avem cu cine discuta despre tot ce se întâmpla, cineva care cunoștea toate persoanele implicate. Cineva care nu eram eu, am constatat. — Păi, cel mai mult despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mânușița ta o singură clipă, te-aș târî după mine, fără șovăire, în prăpastia morții. M-ai pătruns ca o râie și n-am puterea să mă spăl de tine cu leacul tămăduitor, la care cuget cu spaimă, atunci când te urăsc mai mult. Sârboaica mea cu părul cânepiu plângea, nefericită. Lacrimi îi curgeau din ochi și din nas. Din nasul acela mic, cu linia concavă și aripile palpitânde, cioplite inegal și grosolan. - Lacrimi de crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aprinsă deasupra capetelor noastre, ca să-mi luminezi astfel drumul cel adevărat, dar și cel mai sărac - spre pierzanie. Dezbracă-te! Urlai după aceea, înălțându-mă cu mult deasupra înțelegerii tale. Însă trupul ce mi l-ai împrumutat atunci, a fost urât și pământesc și atât de neputincios mi s-a arătat, așa cum stătea față în față cu eleganta clădire a tinereții mele, încât ți-am făcut loc să treci cea dintâi pragul ocnei, așternându-ți inima sub căpătâi și îmbrățișându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de haină. O scoate apoi sfâșiată din mâinile muierii și dispare grăbit la prima cotitură, de teama scandalului și de rușine. Privesc de sus femeile și mă gândesc la cealaltă. Mai e una care profesează clandestin, din care cauză o urăsc. O disprețuiesc fiindcă știe să tacă. Numai la morți am observat o tăcere atât de cumplită. O cred capabilă să tacă toată viața, ascunzând cu cinism fapta odioasă. O singură dată și-a dat poalele peste cap, întrebuințând volubil, vocabularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sinidis, după ce își răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la masă, să scrie câteva scrisori - cam ca un soldat, Își spuse, În ajunul unei bătălii căreia s-ar putea să nu Îi supraviețuiască. Le scrise lui Du Maurier și lui Gosse, mulțumindu-le pentru amabilele mesaje În care Îi urau succes și declarând că miza pe ei „să Își petreacă această seară În post, tăcere și umilință“. Îi scrise lui William, felicitându-l pentru venirea pe lume cu bine a celui de-al treilea fiu, făcând o paralelă cu nașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și artă, ci Între căsătorie și artă. Fenimore roși puțin, mestecându-și timp de câteva clipe cotletul În tăcere. — Să Înțeleg deci că susții dragostea liberă, ca modus vivendi pentru artist? Întrebă ea ironic. — Bineînțeles că nu, Fenimore, știi că urăsc tot... tot sordidul ăsta boem, zise Henry, Înfierbântându-se fără să vrea. Și bineînțeles că nu neg că au existat artiști fericiți... dar mult mai mulți nefericiți, fără Îndoială... dar chiar și așa... da, unii au fost chiar fericiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care au intrat curând în circulație în chip de citat rostit în șoaptă. Dar, atunci când din cauza lui s-a ordonat serviciu de pedeapsă și am fost târâți cu toții sub soarele arzător până când am căzut din picioare, au început să-l urască cu toții. Și eu am încercat să-mi stârnesc mânia. Era de așteptat să tăbărâm cu toții pe el. Asta am și făcut. Acum era rândul nostru să-l punem sub presiune. La el în dormitor era bătut chiar și de către aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fasciștii i-au lichidat mai întâi pe comuniști, și imediat după aia a fost rândul nostru. Și deja era gata cu solidaritatea. Ei da, ăștia nu învață niciodată din istorie. ăștia vor întotdeauna totul sau nimic. Iar pe social-democrați îi urăsc, pentru că, la nevoie, noi ne mulțumim și cu jumătate...“ Nu vreau să spun acum că învățământul în materie de concepții politice la lumina lămpașelor cu carbid m-ar fi orientat în vreun fel, că m-ar fi ajutat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cel care se arsese cu ciorba, s-ar fi putut afla în masa celor care protestau, dar nu luau atitudine din punct de vedere politic, a „Mișcării Fără Mine“. Cancelarul Adenauer părea o mască în spatele căreia se ascundea tot ce uram eu: fățărnicia cu care făcea pe creștinul, refrenele mincinoaselor asigurări solemne de nevinovăție și masca de bună-credință cu care ne scoteau ochii o bandă de infractori. În mijlocul atâtor falsuri, numai banii mei care nu-mi ajungeau niciodată păreau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puțin, ea, care e pentru mine valea bucuriilor și a plângerii și care, de îndată ce am început să scriu ca mai înainte și scriu ca acum, și după moartea ei mi se mai uită peste umăr și zice „Taie asta, e urât“ -, dar eu nu o ascult decât rareori și, când o ascult, e prea târziu -, ea care m-a născut în dureri și în dureri a murit, declanșându-mi impulsul să scriu și să tot scriu, ea, cea pe care, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum mă acuză de un furt și două asasinate. Colac peste pupăza acestui accueil, sticleții m-au deposedat de un juvaer tradițional, pe care-l achiziționasem cu câteva ore mai Înainte, În Împrejurări nespus de pitorești, traversând râul Tercero. Bref, urăsc zadarnicele circumlocvii și voi spune istoria ab initio, fără să las deoparte, desigur, tăioasa ironie pe care neostoit o pretinde spectacolul modern. Și-mi voi Îngădui și câte o tușă peisagistică, o umbră de culoare. Pe 7 ianuarie, la patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pampa, care nu-i place costumu de gaucho. Nu știu la ce vă spun io toate astea, care-s din ajun. Pe 30, după ceai, Anglada, care nu-i merge mintea decât la el și nu știe că mi-e urât să merg cu perpedesu, s-a Încăpoșat să-i mai arăt o dată castelu cu apă pentru irigat, care tomna ardea soarele mai rău ca niciodată și țânțarii veneau puhoi. Din fericire, am scăpat și m-am Întors să-l citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
știu că io sunt fi-su lu tata. Pumita avea și ea pandaliile ei, da mă iubea. — Fii atent la ce te-ntreb. Era Însărcinată? Îi mai trăgea clopotele și alt nătărău? Avea nevoie de bani? Era bolnavă? I se urâse de tine? După ce s-a gândit, Sangiácomo a negat. — Explică-mi acuma ce-i cu siropul somnifer. — Ei bine, doctore, noi nu voiam să-l ia. Da-l cumpăra cu țârâita și-l ținea blătuit În odaie. — Puteai intra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și s-a așezat la Quinta del Țato. Da oare ce s-a fi ales dă infanții dă Aragón? Fincă toba inimii mele bate ritmu orașului, șutisem straiu dă urs dă la omu dă la cuhne, care i s-a urât cu lumea și nu merge la milonga, că nu-i dansantă. Dotat cu toată blănăraia aia dintr-o singură bucată, m-a bătut gându să trec invizibel; mi-am permis luxu să fac o reverență lu fundătura și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]