6,679 matches
-
albi Încremeniți Într-o expresie mută de ură profundă, de groază și silă, Îndreptați spre silueta adusă de spate și șleampătă a sudistului alb - vreun șef de echipă sau supraveghetor - care Înaintează către el agitînd În mîna-i cărnoasă o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui Însetat de sînge și de moarte. — Te calc În picioare, fir-ai al dracului de cioroi Împuțit! Îți zdrobesc creierii! - și Îl lovește violent cu bîta În cap pe negru, iar, sub izbitura elastică, scrîșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați avea dinamită-n loc de creier, nu v-ar ajunge nici să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pauză Îngrijorătoare, o Întrerupere Îngrijorătoare a ritmului rapid, automat În care soldații se perindă prin fața lor. Șase soldați negri, voinici, au fost opriți, interogați sever și li s-a ordonat aspru să părăsească rîndurile. Locotenentul Își culege boneta de pe jos urlînd: — Ce dracu s-a mai Întîmplat? și se repede spre locul unde cei șase au Încremenit, zdrobiți de durere, cu obrajii proeminenți scăldați În șiroaie de lacrimi. După un schimb aprins de cuvinte cu ofițerii de la masă, se lămurește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că cel care-o să sape aici un puț o să ajungă bogat... și Will n-avea decît doi ani jumate și George i-a spus că apa neagră se scurge din trupurile indienilor și ce-a mai țipat și-a urlat Will cînd a auzit asta. Iar mama a zis: „Îmi vine să vă sucesc gîtul! Ce minte aveți să speriați un biet copil cu povestea asta!“. Ei, și uite-așa! Ce mai zici de asta?! Cum să nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîine după-amiază la ora șase și zece minute și de-asta te-am chemat.“ Ei, și-au făcut un foc mare și-au stat de vorbă toată noaptea și, ce să-ți mai zic, ne povestea Sam cum vuia și urla vîntul și cum au stat de vorbă pînă noaptea tîrziu, și-apoi și-au pregătit masa de dimineață și s-au Întins În pat, și iar au stat de vorbă și și-au pregătit prînzul, și iar au stat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ascultă, Într-o noapte“ - a zis - „a-nceput să strige și să bată cîmpii despre Lydia. Să vezi“ - zice Ambrose - „se jura că s-a Întors de pe lumea cealaltă ca să-l pedepsească pentru felul cum trăise. «Uite-o! Uite-o!» - urla, « Uite! Acolo!... N-o vezi?»— și-mi tot arăta prin Încăpere, și-apoi a zis că se uită la el peste umărul meu. «Da’ de unde» - i-am spus - «nu-i nimeni acolo, Will, ți se pare ție.» «Ba nu, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
după ce s-a măritat. Toate bune și frumoase, nimeni n-a avut nimic de zis pe seama fetei, nu i-a trecut nimănui prin minte c-ar fi făcut ce nu se cuvine, dar ea a-nceput sa țipe și să urle ca o nebună. „Bun, copilul e zdravăn și sănătos“ - a zis doctorul - „dar dacă nu faceți ceva ca s-o potoliți pe fata asta, foarte curînd o să rămînă copilul fără mamă.“ „Ei, las’ c-o potolesc eu“ - zice Amanda - „sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu frica lui Dumnezeu, biata de ea, trebuia să-și cîștige o pîine și să-și ajute fiica - o femeie În toată firea, al cărei bărbat fugise cu altă femeie - și unde nu vine el În toiul nopții strigînd și urlînd că acolo nu-i altceva decît o casă pe pierzanie și că să-i aducă femei. Îți dai seama că s-a trezit toată casa și-au ieșit să vadă ce s-a-ntîmplat, și-a venit femeia În cămașă de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcut Încă, dar, nu, nu se poate, a trecut deja o săptămînă. Nu se poate, a avut destul timp. „Nu“ - zice - „’tanța, ’tanța“ și-apoi a Început să bombăne către celălalt individ și-au Început amîndoi să țipe și să urle În limba lor ciudată și Îngrozitoare. „Ei, lasă că lămuresc eu lucrurile, pe cinstea mea“ - zice taică-tu. „Nici nu-mi trecea prin minte c-o să pățesc așa ceva“ - zice. „Stai liniștit, domnule Grant“ - am zis - „lasă că descurc eu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a trecut prin cap mai demult! „Sigur că da“ - am zis - „e vorba de chitanță, asta tot vrea să ne spună!“ „Da“- zice chinezul și-ncepe să zîmbească, atîta lucru pricepea și el - „’tanța, ’tanța.“ Cum tatăl tău țipa și urla Întruna, probabil că m-am zăpăcit și eu, și de-aia n-am Înțeles mai degrabă. „Ascultă, domnule Grant“ - am zis - „spune că ți-a dat o chitanță și vrea să i-o arăți.“ „N-am nici o chitanță, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai uitau la noi cu ochii plini de dușmănie. Dacă nu era acolo polițistul să ne apere, mi-ar fi fost tare frică, zău așa, că nu știi de ce sînt În stare oamenii ăștia, mai ales cu taică-tu, care urla și țipa la ei așa. Țin minte că i-am spus lui Luke mai tîrziu, după ce l-am dus și l-am băgat În spital: „Drept să-ți spun“ - i-am zis - „tare m-am bucurat cînd am ieșit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spus Amy lui Daisy atunci, cînd erau amîndouă la școală, așa, de-a dreptul, că doar era copil, zice: „Vai, ce-o să facem cu tata! Ne temem c-o să-și piardă mințile“ - zice. „Se trezește În toiul nopții țipînd și urlînd și credem c-a luat-o razna“ - a zis. „Aha, pricepi acum, nu-i așa?“ - i-am spus tatălui tău cînd am auzit. „Cei vinovați fug chiar și cînd nu sînt urmăriți.“ „Cred că are multe lucruri pe care-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
putut să stea singur, a venit după noi și s-a apucat de băutură... am căutat s-o găsesc, dar Îl punea pe Steve s-o ascundă În nisipul de lîngă casă... și ce-a mai Înjurat și-a mai urlat cînd m-a văzut, zice: „Fir-ai a dracului! Dacă te-ntorci cu el, vă omor pe amîndoi!“. Cum de-a putut să-mi spună așa ceva, dragul-mamei, și tare m-am necăjit, și nici n-am mai stat pe gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
meritat să fi pierdut cu asta un week-end când a fost așa de frumos afară, încât numai de o Apocalipsă japoneză nu avea timp contribuabilul român. De marți lozinca s-a schimbat: „Aoleo, vecine, ne radiază! Dracul ne-a luat", urla poporul, după ce se împuțise rău de tot treaba la centrala nucleară de la Fukushima, aia de a explodat de ciudă pe motiv că era așa de departe de Capitală. Dar tot are noroc poporul acesta în asemenea momente, fiindcă avem rezerve
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și calmarea vor deveni imposibile, indiferent de procedeele folosite. „Aoleo, ne papă perigeul", s-a speriat poporul acesta când cu Superluna, care urma să se apropie de Pământ, mai al naibii decât de obicei. „Aoleo, ne papă alinierea planetelor", au urlat panicați spre sfârșitul lui aprilie, când mai multe planete s-au aliniat militărește una în spatele celeilalte. „Aoleo, vine războiul" s-a auzit pe ici pe colo dinspre niște babe, ce strigau ca niște găini speriate, când au auzit că: SUA
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nas, dar îți amintești al naibii de bine că pe când erai fecior de militărie, ai mâncat coacăze roșii cu pâine goală. La timpurile noastre, amnezia aceasta ciudată, a ajuns la modă și poate de aceea auzi pe toată lumea, cum pe toate tonurile, urlă că așa nu se mai poate, că trăim vremuri grele, după ce ei, ca niște vajnici anticomuniști, au gemut sub jugul ceaușist. Și dă-i, și lăcrămează, și urlă ca din gură de șarpe că, Doamne, unde mai este țara ceea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
modă și poate de aceea auzi pe toată lumea, cum pe toate tonurile, urlă că așa nu se mai poate, că trăim vremuri grele, după ce ei, ca niște vajnici anticomuniști, au gemut sub jugul ceaușist. Și dă-i, și lăcrămează, și urlă ca din gură de șarpe că, Doamne, unde mai este țara ceea minunată, în care în perioada interbelică pe toate drumurile curgea lapte și miere... Totuși, cred că din când în când, o privire aruncată peste umăr în trecut ,poate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în 1931 o cădere ce a zguduit economia românească, după ce a emis cecuri fără acoperire către Banca Națională... și exemplele pot continua la nesfârșit, dar nu vreau să vă stresez prea mult, arătându-vă că de fapt și înaintașii noștri urlau de durere din aceleași motive ca și noi. Doar personajele erau altele, metodele aceleași. Sunt foarte sigur că pentru majoritatea românilor, răsfoitul ziarelor de epocă e o activitate plictisitoare, (vai!), neinteresantă, (ce mai!) și fără sens (chiar așa?). Cu o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Zeci, sute, mii. Unii tipi concediați se sinucid, tăindu-și gâtul, aruncându- se de pe poduri sau de la balcoanele Parlamentului, dar ca și la noi se trece peste asta rapid, ca și cum ar fi ceva normal. Diferiți inși plâng, se revoltă, țipă, urlă, aruncă cu obiecte, vorbesc urât, cer bătând în masă motive întemeiate. Mă rog, filmul e trist. Pentru rolurile de concediați, nici nu s-a apelat la actori profesioniști, ci la anonimi, la oameni simpli deja concediați, cărora li s-a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
între cracii celui din față, înclinat la 90 de grade; la rândul lui, și el ținea între craci capul celui din spate și tot așa. O altă echipă de suplinitori venea în alergare și se arunca pe spinările celor înciotați urlând „lapte-gros!”. Dacă aluneca un zăbăuc, se schimbau echipele. În general ne organizam pe limbi. Fetele preferau șotronul sau săritura la elastic. Acolo am format prietenii strașnice, dintre care unele s-au sfârșit cu căsătorii, botezuri, divorțuri. Ai zice că rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de supărare, Cristina s-a oțărât la el: nu ti râdi, uăi, cî uiti și ari frati-miu în cizmî! Și odată trage paloșul de bucătărie din bocanci și mi-l pune în mână. Toată școala se buluci pe ușă urlând: săriți! asasinu! asasinu! Am fugit și eu, m-am ascuns după un stejar. Profesorii mă căutau. M-am strecurat în uliță și taie-o! direct în grădina noastră întinsă pe cinci hectare. Prima casă, cea din deal, era a bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
caut o tigaie să le-o arunc în cap huidumelor. Nu găsesc nimic. Sufletul mi-e ca un burete îmbibat de colesterol. Vreau să fug cât mai repede, să mă culc pe o bancă în parc. Nu-i așa! Cap-de-cal urlă din bucătărie, sau baie, ce-o fi ea: la masăăă! Porc topit, ghiveci, cafea, coniac, mahorcă. De sub calorifer, Gilbert Becaud mârâie din toți bojocii, nervos că fusese sculat cu noaptea-n cap. Chilot stă lângă farfuria mea, mă privește fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și ne-am scufundat la metrou. Coadă imensă la cartele. Hm, cred că întârzii la Inspectorat. Dacă ăsta nou, de geografie, e expeditiv? Mă frământ. Ajung. Plătesc două călătorii. Nu mai stau să iau restul. Se aude trenul venind. Casierița urlă după mine: ia-ți, bă, restul! Dacă nu ți-l dădeam, ziceai că vreau să te prostesc. Ai naibii proști, nici măcar adunarea n-o știți. Coada de o sută cincizeci de oameni așteaptă cuminte să-mi recuperez mărunțișul. Mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sudului. Mi-am trecut și celălalt picior peste pervaz și am rămas în echilibru pe cornișa de ciment. Singurul pericol era ca ea să se rupă sub greutatea mea. Jos, în curtea școlii, se adunaseră vreo două sute de elevi care urlau încântați: marfă! profu’, dă-te mai la dreapta, să cazi pe Opelu’ lu’ doamna directoare! Sau: mâncaț-aș, pe cât facem pariu că alunecă? Fetele, în special, țipau de-ți luau auzul. Băieții huiduiau și fluierau. Directoarea, colegii și comisia oltenească scoseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
serios. Curtea școlii răsună: oooo! ăsta o mierlește la sigur! Mă răsucesc și fac un salt până la geamul secretariatului. Mâna mi se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele de comisie are acces la înghețata de vanilie. Elevii sunt introduși la examen în ordine alfabetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]