7,043 matches
-
film dramă americano-iugoslav din 1988 cu Brad Pitt, despre un tânăr în căutarea unui leac pentru o boală de piele, a fost filmat în Muntenegru și regizat de regizorul muntenegrean Božidar Nikolić. Locul acțiunii operetei de Franz Lehár din 1905 „"Văduva Veselă”" este ambasada de la Paris a Marelui Ducat de Pontevedro. Pontevedro este o versiune fictivă a Muntenegrului și multe dintre personaje se bazează vag pe nobilimea muntenegreană reală. În romanul lui F. Scott Fitzgerald „"Marele Gatsby”", Gatsby îl impresionează pe
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
aliați, care nu îi cunoșteau identitatea. După ce a stat ascuns la o fermă din Bavaria, Mengele a plecat în 1949 în Argentina, unde s-au refugiat și alți naziști. A divorțat de Irene și în 1958 s-a căsătorit cu văduva fratelui său Karl, Martha. Ea și fiul ei s-au mutat în Argentina pentru a fi împreună cu Mengele. Familia de acasă îl susținea financiar, încât a devenit mai prosper în 1950. În 1959 a zburat la Altos, Paraguay, deoarece adresa
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
ceea ce a dus și la creșterea mortalității infantile, în Franța înregistrându-se o creștere de la 17 % în 1914 la 22 % în 1918. Pierderile umane au afectat economia privând-o de producători și consumatori. Familia s-a dezorganizat, apărând milioane de văduve și orfani în urma războiului, contribuind la sentmentul de îmbătrânire constant ce a dominat Europa aniilor 20’. Numai în Franța au fost distruse 300 000 de case, 3 milioane de hectare de sol fertile, iar producția industrială a înregistrat o scădere
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
monedelor europene, francul pierzând 50% din valoarea sa, lira sterlină-10 % , iar marca germană-90%. Prețurile au crescut de 5 ori în Franța și de 12 ori în Germania. Au fost înființate ministere speciale care acordau o mare parte din bugetul național văduvelor, orfanilor de război și veteranilor. S-a pus problema reparațiilor, și s-a considerat că Germania va fi cea care va plăti sume uriașe. A urmat o criză financiară ce a destabilizat monedele europene și a crescut prețurile. S-a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
aflau la acea vreme 200.000 de soldați sovietici, cantonați în garnizoane. Dezvoltarea ce a urmat i-a permis lui Kádár să gestioneze fondurile în așa fel încât să le investească în apărare. Imre Nagy, Georg Lukács, Geza Losonczy și văduva lui László Rajk, Julia, au fugit la ambasada Republicii Federative Populare Iugoslavia la Budapesta. Kádár le-a promis întoarcerea acasă în siguranță, la cererea lor, dar liderii de partid sovietici au hotărât că ar fi mai bine ca cei care
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
casă de lemn căreia i-a dat foc. Copleșit de remușcări, a plecat la Tours pentru a cere iertarea la mormântul Sfântului Martin, și a murit la scurt timp după aceea. Prima căsătorie a lui Chlothar a fost cu Guntheuc, văduva fratelui său Chlodomer, în jurul anului 524. Nu au avut copii. A doua căsătorie a sa, în jurul anului 532, a fost cu Radegund, fiica lui Bertachar, Rege al Thuringiei, pe care îl învinseseră el și fratele său Theuderic. Ea a fost
Chlothar I () [Corola-website/Science/303241_a_304570]
-
în fața Teatrului Național. Prefectul Poliției Capitalei, Dimitrie Moruzzi pretextând menținerea ordinii, interzice atât reprentația din 27 octombrie 1913 cât și cele ulterioare "„până la noi dispozițiuni”". Într-o scrisoare din 26 octombrie 1913 adresată direcției Teatrului Național din București, Eleonora Ronetti-Roman, văduva dramaturgului, exasperată de aceste repetate scandaluri, decide interzicerea reprezentării piesei "Manasse" pe scenele teatrelor naționale: Interzisă pe scena Nationalului datorită jocurilor politice, piesa lui Ronetti-Roman va continua a fi jucată pe scene mai mici, în teatre particulare sau grădini de
Manasse () [Corola-website/Science/303336_a_304665]
-
aflată la circa 15 km de centrul orașului București. Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea pământul pe care a fost construit. a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 119 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu. Palatul a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil brâncovenesc
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
de cinci ori la o candidatură prezidențială sau viceprezidențială și, citând discursul de adio al lui Nixon din 1962, scria: „Chipul vesel, umbrit de barbă, al lui Richard Nixon, cu nasul ca o pârtie de schi și părul cu vârful văduvei, cu brațele întinse în sus în formă de V, fusese atât de adesea ilustrat și caricaturizat, prezența sa devenise atât de familiară în toată țara, fusese atât de adesea în inima controverselor, încât era greu de realizat că țara chiar
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
fost succedat de doi frați ai săi. Mama lor a fost regentă. La 28 octombrie 1533 Henric s-a căsătorit cu Caterina de Medici; ambii miri aveau 14 ani. Anul următor Henric s-a implicat într-o relație amoroasă cu văduva de 35 de ani Diana de Poitiers. Au fost foarte apropiați: ea l-a îmbrățișat public în ziua în care a plecat spre Spania iar în timpul turnirului său el a insistat să poarte în vârful lăncii sale panglica ei în locul
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
Albert, "Grand Fauconnier de France", l-a convis pe Ludovic că ar trebui să se rupă de mama sa și să sprijine rebelii. Ludovic a organizat o lovitură de palat. Ca rezultat, Concino Concini a fost asasinat (24 aprilie 1617), văduva lui, Leonora Dori Galigaï, a fost judecată pentru vrăjitorie, condamnată, decapitată și arsă (8 iulie 1617), iar Maria a fost trimisă în exil la Blois. Ludovic l-a numit pe favoritul său, Charles d'Albert, primul duce de Luynes. Curând
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
a 50-a aniversări a "Marii revoluții socialsite din Octombrie", a stârnit opoziția în Uniunea Sovietică, guvernul sovietic amenințând cu publicarea unei versiuni neautorizate. Conflictul diplomatic a fost aplanat prin amânarea publicării în Occident. În 1970, Allilueva a acceptat invitația văduvei lui Frank Lloyd Wright, Olgivanna Wright, de a vizita Taliesin West din Scottsdale, Arizona. Potrivit cărții sale autobiografice "Distant Music", Wright credea în misticism și era convinsă că Svetlana Allilueva era o înlocuitoare spirituală pentru propria fiică, Svetlana, care murise
Svetlana Allilueva () [Corola-website/Science/298981_a_300310]
-
stins din viață la 15 noiembrie 1956 la 62 de ani. Cel de-al treilea copil, tot o fată, Mărioara (Mignon), s-a născut în 1900. În 1922 se căsătorește cu regele Alexandru I Karagheorghevici al Iugoslaviei. A rămas însă văduvă în 1934, soțul ei fiind asasinat la Marsilia. A avut 3 copii: Petru al II-lea al Iugoslaviei (rege între 1934-1945), Tomislav și Andrei. Anii exilului au fost grei și pentru ea, stabilindu-se abia în 1960 în Anglia la
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Ludovic era concepută în adevăratul interes al Franței. "Statu-quo"-ul din Europa a fost alterat în mod drastic de moartea lui Filip al IV-lea al Spaniei în 1665. I-a urmat la tron fiul său minor și bolnav, Carol, văduva lui Filip fiind regentă. Ludovic al XIV-lea credea că această slăbiciune temporară a guvernului spaniol putea fi exploatată în avantajul Franței. Ludovic a luat hotărârea de a avansa pretenții la moștenirea spaniolă în numele soției sale. Avocații francezi au folosit
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
umblau prin piețele orașului pe timp de noapte, în timp ce grupurile de iobagi oprimați, aduși pentru a construi noul oraș al țarului și a fi încorporați în flota baltică, s-au revoltat frecvent. Petru I a fost urmat la tron de văduva lui, Ecaterina I, care a domnit până la moartea ei în 1727. Ea a fost succedată, la rândul ei, de Petru al II-lea, nepotul lui Petru I, care în anul 1727 i-a comandat arhitectului Domenico Trezzini să lărgească palatul
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
pentru moștenirea Lotharingiei, cât dinspre sud pentru a împiedica formarea unui stat Lombard. Și-a instituit supremația asupra Burgundiei și Italiei, prin formarea unor alianțe matrimoniale și prin intervenții directe.Adelaida, fiica lui Rudolf al II-lea al Burgungiei și văduva regelui Lothar al II-lea al Italiei, mort în 950, a căzut în prizonierat, fiind întemnițată de markgraful Berengar al II-lea de Ivrea, un protejat al lui Otto, care s-a proclamat rege. Otto I a traversat Alpii, în
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
în 1659 și Carol a moștenit ducatul de Bar de la el. În 1669, a încecat să fie ales rege al Polonoeo dar a fost învins în alegeri de Mihail Korybut Wiśniowiecki. În 1678 s-a căsătorit cu Eleanor de Austria, văduva lui Wisniowiecki. Ea era fiica împăratului Ferdinand al III-lea. Din această căsătorie el a obținut teritoriile Gonzaga și Mantua. A încercat din nou să câștige tronul Poloniei dar a pierdut în favoarea lui Ioan al III-lea Sobieski. Mariajul cu
Carol al V-lea de Lorena () [Corola-website/Science/299024_a_300353]
-
a fiicei sale; după urcarea Elisabetei pe tron, acesta devine primul Arhiepiscop de Canterbury. Henric al VIII-lea moare în 1547,iar fratele vitreg al Elisabetei devine rege la nouă ani cu numele de Eduard al VI-lea. Catherine Parr, văduva lui Henric se recăsătorește cu Thomas Seymour de Sudeley, unchiul lui Eduard al VI-lea și fratele lordului protector Eduard Seymour, duce de Somerset și fratele fostei regine Jane Seymour. Cuplul o ia pe Elisabeta în casa lor din Chelsea
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
(n. 11 noiembrie 1909, Gurba - d. 28 aprilie 1983, București) a fost un jurist și politician comunist român. După unele surse din cercurile politice de extremă dreapta, Bunaciu ar fi fost de origine evreiască,(un citat în presă din văduva mareșalului Antonescu). Această opinie a fost infirmată de biografii săi și de alți cercetători. Conform altor surse, mama lui ar fi fost de religie baptistă. S-a implicat de aproape în procesele celor judecați în perioada postantonesciană pentru crime de
Avram Bunaciu () [Corola-website/Science/304563_a_305892]
-
prilejul să fie în contact cu lumea exterioară, astfel încât orizontul lui nu era limitat de zidurile mânăstirii. Cronica "Casus Sancti Galli", arată că aceasta era funcția pe care o avea Ekkehard atunci când a cunoscut-o pe ducesa Hadwiga de Suabia, văduva ducelui Burchard III, cu prilejul uneia din vizitele ei periodice la mânăstire, pentru a se reculege. Cronica precizează că ducesa era o femeie tânără și atrăgătoare. Între timp, Ekkehard a trecut din funcția de portar la cea de profesor, avansând
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
lor, pe cât de neobișnuit, pe atât de impunător: nu au conceput un monument scund, tradițional în Grecia, ci o construcție foarte înaltă. Mausol nu a putut însă să vadă terminat mausoleul sau. El a murit în anul 353 î.Ch. Văduva să, Artemisa, care îi era și sora, a continuat lucrările începute, nu fără intenția de a ridica un monument și pentru ea însăși. De aceea, pe cvadriga ce urma să încoroneze monumentul s-au construit statuile cuplului princiar, Mausol și
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
cel mai bun. Al treilea este manuscrisul C de la castelul Hohenems, scris într-un stil curtenesc dintre cele mai înflorite. Povestea este compusă din două părți: iubirea dintre Siegfried și Kriemhilda, pe de o parte, și răzbunarea morții viteazului de către văduva sa, pe de altă parte. Și dacă prima parte a luat ființă din sensibilitatea populară a spiritului nordic medieval, a doua parte are la origine un fapt istoric concret: înfrângerea burgunzilor conduși de regele Gundahar (Gunther în epos) de către căpetenia
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
multe specii animale, atât libere cât și în captivitate. Masturbarea masculină mai este numită, în mod impropriu, și onanie sau onanism, denumire care vine de la personajul biblic Onan. Acesta refuza împlinirea responsabilității leviratului, a cărui datorie era să însămânțeze pe văduva fratelui său cu care, conform rânduielii, se căsătorise pentru a asigura continuarea neamului acestuia (fiii născuți cu văduva erau deci considerați fii ai celui răposat). Onan, însă, a refuzat să o lase însărcinată pe femeia fratelui său decedat, vărsându-și
Masturbare () [Corola-website/Science/303498_a_304827]
-
onanie sau onanism, denumire care vine de la personajul biblic Onan. Acesta refuza împlinirea responsabilității leviratului, a cărui datorie era să însămânțeze pe văduva fratelui său cu care, conform rânduielii, se căsătorise pentru a asigura continuarea neamului acestuia (fiii născuți cu văduva erau deci considerați fii ai celui răposat). Onan, însă, a refuzat să o lase însărcinată pe femeia fratelui său decedat, vărsându-și sămânța pe jos, ca să nu ridice urmași fratelui său (Facerea 38, 9) ceea ce a atras mânia lui Dumnezeu
Masturbare () [Corola-website/Science/303498_a_304827]
-
lui Bachman. Povestea lui Bachman nu s-a oprit însă aici. În 1996 a aparut volumul „The Regulators”, semnat Bachman, cu un anunț al editurii în care s-a spus că manuscrisul a fost găsit între lucrurile lui Bachman lăsate văduvei sale. Totuși a fost clar, după coperta și reclamă făcută cărții, că autorul adevărat era King. O fotografie a lui King era pe interiorul coperții din spate, iar sub titlul „De acelasi autor” erau listate nu doar volumele lui Bachman
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]