7,246 matches
-
ce întocmește un chestionar este chemat, pe de o parte, să construiască indicatori-întrebări, iar pe de altă parte, să selecteze cei mai potriviți indicatori din mulțimea acestora, care este, cum spuneam, aproape nemărginită, operație dificilă și riscantă, ce poate afecta validitatea instrumentului. Dacă pentru selectarea eșantionului de persoane din populație există reguli clare, furnizate de statistică și matematică, pentru alegerea „eșantionului de indicatori” este necesară o intuiție și o imaginație sociologică, bazate pe lecturi și pe o deosebită experiență de cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
faza elaborării chestionarului, este de dorit, chiar dacă se realizează în forme mai puțin sofisticate decât acelea pe care le îmbracă metoda experților atunci când este aplicată la alte tipuri de probleme (cum sunt cele despre care vom vorbi în secțiunile destinate validității instrumentelor și dezirabilității sociale). Asemenea consultări se practică în mod obișnuit, în special între colegi; este adevărat însă că, în condițiile economiei de piață, apelul la specialiști din alte institute (concurente) nu este întotdeauna posibil și dezirabil. Așadar construcția chestionarului
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cel puțin, mai ușor controlate (prin întrebări de control, la nivelul subiectului, prin verificarea muncii de teren a operatorilor, prin controlul și sancționarea realizatorului anchetei sau sondajului de către comunitatea științifică); diminuarea sau evitarea erorilor neintenționate presupune instruire, experiență, autoanaliză. 2. Validitatea și fidelitatea instrumentelor de cercetaretc "2. Validitatea și fidelitatea instrumentelor de cercetare" În științele socioumane, noțiunea devaliditate are, față de limbajul obișnuit, o accepțiune mai specială, dar nu prea mult îndepărtată: validitatea înseamnă gradul în care un instrument explorează (măsoară) ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de control, la nivelul subiectului, prin verificarea muncii de teren a operatorilor, prin controlul și sancționarea realizatorului anchetei sau sondajului de către comunitatea științifică); diminuarea sau evitarea erorilor neintenționate presupune instruire, experiență, autoanaliză. 2. Validitatea și fidelitatea instrumentelor de cercetaretc "2. Validitatea și fidelitatea instrumentelor de cercetare" În științele socioumane, noțiunea devaliditate are, față de limbajul obișnuit, o accepțiune mai specială, dar nu prea mult îndepărtată: validitatea înseamnă gradul în care un instrument explorează (măsoară) ceea ce investigatorul intenționează să exploreze (măsoare) cu el
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sau evitarea erorilor neintenționate presupune instruire, experiență, autoanaliză. 2. Validitatea și fidelitatea instrumentelor de cercetaretc "2. Validitatea și fidelitatea instrumentelor de cercetare" În științele socioumane, noțiunea devaliditate are, față de limbajul obișnuit, o accepțiune mai specială, dar nu prea mult îndepărtată: validitatea înseamnă gradul în care un instrument explorează (măsoară) ceea ce investigatorul intenționează să exploreze (măsoare) cu el. Subsumată validității este fidelitatea, care ne spune în ce măsură un instrument are „stabilitate” în producerea de rezultate, în sensul că, pentru stări reale identice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
fidelitatea instrumentelor de cercetare" În științele socioumane, noțiunea devaliditate are, față de limbajul obișnuit, o accepțiune mai specială, dar nu prea mult îndepărtată: validitatea înseamnă gradul în care un instrument explorează (măsoară) ceea ce investigatorul intenționează să exploreze (măsoare) cu el. Subsumată validității este fidelitatea, care ne spune în ce măsură un instrument are „stabilitate” în producerea de rezultate, în sensul că, pentru stări reale identice ale lucrurilor, instrumentul oferă rezultate identice. În general, un instrument poate să fie fidel, fără a fi și valid
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de rezultate, în sensul că, pentru stări reale identice ale lucrurilor, instrumentul oferă rezultate identice. În general, un instrument poate să fie fidel, fără a fi și valid, însă situația inversă pare a fi aproape imposibilă. Am folosit în definirea validității în mod prioritar termenul „explorare”, spre deosebire de ceea ce se scrie în literatura de specialitate, mai ales americană, unde termenul „măsurare” a devenit omniprezent, fiind folosit chiar și în cele mai simple și clare abordări calitative, ale căror rezultate, oricâtă bunăvoință am
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
specialitate, mai ales americană, unde termenul „măsurare” a devenit omniprezent, fiind folosit chiar și în cele mai simple și clare abordări calitative, ale căror rezultate, oricâtă bunăvoință am avea, nu le putem concepe ca având statutul de măsură. Chiar dacă problema validității a fost teoretizată în principal cu privire la procedurile de măsurare (așa cum se vede din lucrarea de referință a lui Fred KerlingerFoundations of Behavioral Research, din care s-au reprodus în românește două capitole, într-un caiet documentar, la fosta Academie „Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
la înțelesul din limbajul curent - în sensul în care spunem, de pildă, despre un fotbalist că „este valid de joc” -, cu intenția de a arăta că, dincolo de dezvoltările foarte tehnice (lucrul cu formule și coeficienți) pe care problematica fidelității și validității le îmbracă, ea rămâne una „umană” și nu trebuie fetișizată, așa cum se întâmplă frecvent, după părerea noastră, în câmpul psihometriei. Pe de altă parte, fără a constitui o sperietoare la adresa lor, cei care proiectează și realizează anchete și sondaje (la
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
câmpul psihometriei. Pe de altă parte, fără a constitui o sperietoare la adresa lor, cei care proiectează și realizează anchete și sondaje (la noi, dar nu numai) ar fi indicat să-și pună cu mai mare gravitate întrebări în legătură cu fidelitatea și validitatea chestionarelor utilizate. Fidelitatea, în cazul anchetei, înseamnă cât de bine un item, un set de itemi, un chestionar sau alt instrument analog (inventar, scală de atitudini) explorează, surprinde realitatea, în sensul stabilității rezultatelor, al acurateței acestora și al predictibilității stărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
și se conchide asupra tăriei fidelității. Dar metoda experților este mai mult decât o simplă tehnică de măsurare a fidelității, ea fiind importantă în mai multe faze și aspecte ale unei cercetări sociale și ocupând un loc central în evaluarea validității. În științele „tari”, ca de altfel și în practica de zi cu zi, validitatea instrumentelor, faptul că explorează (măsoară) ceea ce-și propun să exploreze (măsoare), este un lucru de la sine înțeles. Metrul măsoară lungimea, cântarul - masa ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
simplă tehnică de măsurare a fidelității, ea fiind importantă în mai multe faze și aspecte ale unei cercetări sociale și ocupând un loc central în evaluarea validității. În științele „tari”, ca de altfel și în practica de zi cu zi, validitatea instrumentelor, faptul că explorează (măsoară) ceea ce-și propun să exploreze (măsoare), este un lucru de la sine înțeles. Metrul măsoară lungimea, cântarul - masa ș.a.m.d. Iar dacă instrumentele nu sunt trucate, măsoară bine. Chiar măsluite fiind, ele măsoară, până la
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
până la o eventuală corectare, fidel. În demersurile din câmpul socioumanului însă, datorită complexității, fluidității și efectelor de interacțiune cercetător-subiect, a te întreba dacă ai aflat ceea ce ți-ai propus să afli este esențial. Înainte de a expune succint principalele forme de validitate utilizate și utilizabile în domeniul științelor socioumane, să revenim la a accentua că între validitate și fidelitate există o puternică asimetrie, prima incluzând-o, așa cum am mai menționat, pe cea de a doua. Un item sau un chestionar, referitor la
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
efectelor de interacțiune cercetător-subiect, a te întreba dacă ai aflat ceea ce ți-ai propus să afli este esențial. Înainte de a expune succint principalele forme de validitate utilizate și utilizabile în domeniul științelor socioumane, să revenim la a accentua că între validitate și fidelitate există o puternică asimetrie, prima incluzând-o, așa cum am mai menționat, pe cea de a doua. Un item sau un chestionar, referitor la aceeași stare reală, poate să dea aceleași rezultate, în momente diferite sau pentru operatori diferiți
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
puternică asimetrie, prima incluzând-o, așa cum am mai menționat, pe cea de a doua. Un item sau un chestionar, referitor la aceeași stare reală, poate să dea aceleași rezultate, în momente diferite sau pentru operatori diferiți, fără a avea însă validitate. La o întrebare de genul: ξ Aveți prejudecăți rasiale? e posibil să obținem, cu mare constanță în timp și în funcție de operatori, răspunsul „Nu” cu o frecvență foarte ridicată, de peste 90%, deci cu o constanță remarcabilă. Asta nu garantează deloc că
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
nu garantează deloc că itemul în cauză a și reușit să deceleze corect între cei care au asemenea prejudecăți și cei care nu au. Uniformizarea răspunsurilor spre nivelul superior al frecvențelor se datorează, evident, puternicei acțiuni a dezirabilității sociale. 1. Validitatea de conținut este o evaluare subiectivă - realizată de către unul sau mai mulți cercetători - asupra măsurii în care itemii (întrebările) din chestionar reflectă conținutul problemei abordate. Sau, altfel spus, asupra gradului în care conținutul chestionarului este reprezentativ pentru conținutul problemei studiate
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ce poate stârni unele nedumeriri.Însă aprecierea este corectă, de vreme ce se emite un fel de judecată de valoare asuprachestionarului, chiar dacă persoana care o face are multă experiență în domeniu. Subiectivitatea unui proiectant de chestionar poate fi însă corectată - și deci validitatea ameliorată - prin folosirea metodei experților. Utilizarea experților ca evaluatori independenți sau, cu un randament și mai mare, în interviul de grup sporește validitatea de conținut. Spredeosebire de fidelitatea intraoperatori, care angajează calcule statistice, recurgerea la metoda experților în aprecierea validității
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
face are multă experiență în domeniu. Subiectivitatea unui proiectant de chestionar poate fi însă corectată - și deci validitatea ameliorată - prin folosirea metodei experților. Utilizarea experților ca evaluatori independenți sau, cu un randament și mai mare, în interviul de grup sporește validitatea de conținut. Spredeosebire de fidelitatea intraoperatori, care angajează calcule statistice, recurgerea la metoda experților în aprecierea validității de conținut este un demers preponderent calitativ. 2. Validitatea criterială presupune judecarea validității unui instrument prin raportare la un alt instrument sau alt
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
validitatea ameliorată - prin folosirea metodei experților. Utilizarea experților ca evaluatori independenți sau, cu un randament și mai mare, în interviul de grup sporește validitatea de conținut. Spredeosebire de fidelitatea intraoperatori, care angajează calcule statistice, recurgerea la metoda experților în aprecierea validității de conținut este un demers preponderent calitativ. 2. Validitatea criterială presupune judecarea validității unui instrument prin raportare la un alt instrument sau alt criteriu ce vizează (măsoară) aceleași caracteristici sau variabile. Validitatea criterială cunoaște două forme principale: Validitatea concurențială, care
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
evaluatori independenți sau, cu un randament și mai mare, în interviul de grup sporește validitatea de conținut. Spredeosebire de fidelitatea intraoperatori, care angajează calcule statistice, recurgerea la metoda experților în aprecierea validității de conținut este un demers preponderent calitativ. 2. Validitatea criterială presupune judecarea validității unui instrument prin raportare la un alt instrument sau alt criteriu ce vizează (măsoară) aceleași caracteristici sau variabile. Validitatea criterială cunoaște două forme principale: Validitatea concurențială, care înseamnă compararea rezultatelor interinstrumente, intermetode sau, mai pe larg
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
un randament și mai mare, în interviul de grup sporește validitatea de conținut. Spredeosebire de fidelitatea intraoperatori, care angajează calcule statistice, recurgerea la metoda experților în aprecierea validității de conținut este un demers preponderent calitativ. 2. Validitatea criterială presupune judecarea validității unui instrument prin raportare la un alt instrument sau alt criteriu ce vizează (măsoară) aceleași caracteristici sau variabile. Validitatea criterială cunoaște două forme principale: Validitatea concurențială, care înseamnă compararea rezultatelor interinstrumente, intermetode sau, mai pe larg spus, comparare intercriterială. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
calcule statistice, recurgerea la metoda experților în aprecierea validității de conținut este un demers preponderent calitativ. 2. Validitatea criterială presupune judecarea validității unui instrument prin raportare la un alt instrument sau alt criteriu ce vizează (măsoară) aceleași caracteristici sau variabile. Validitatea criterială cunoaște două forme principale: Validitatea concurențială, care înseamnă compararea rezultatelor interinstrumente, intermetode sau, mai pe larg spus, comparare intercriterială. Pentru a aprecia însă dacă un instrument (criteriu) este valid sau nu, unul dintre ele trebuie considerat ca fiind standard
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în aprecierea validității de conținut este un demers preponderent calitativ. 2. Validitatea criterială presupune judecarea validității unui instrument prin raportare la un alt instrument sau alt criteriu ce vizează (măsoară) aceleași caracteristici sau variabile. Validitatea criterială cunoaște două forme principale: Validitatea concurențială, care înseamnă compararea rezultatelor interinstrumente, intermetode sau, mai pe larg spus, comparare intercriterială. Pentru a aprecia însă dacă un instrument (criteriu) este valid sau nu, unul dintre ele trebuie considerat ca fiind standard, obiectiv. Lucru care este destul de riscant
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
rezultate, nu se poate spune care criteriu este mai valid. Sau, dacă, de pildă, într-o cercetare privitoare la impactul modernizării asupra unei colectivități tradiționale, vom pune în paralel date de anchetă și date observaționale, consensualitatea este un indicator al validității, dar lipsa ei nu etichetează automat negativ ancheta sau observația. Ceea ce se consideră a fi un criteriu valid este, până la urmă, tot ochestiune de reflexie și de experiență în domeniu. Nu e mai puțin adevărat că invocarea acestui gen de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
dar lipsa ei nu etichetează automat negativ ancheta sau observația. Ceea ce se consideră a fi un criteriu valid este, până la urmă, tot ochestiune de reflexie și de experiență în domeniu. Nu e mai puțin adevărat că invocarea acestui gen de validitate poate crea situații de-a dreptul ilare, și anume atunci când criteriul standard este o percepție a simțului comun. Ni s-a întâmplat ca în cercetările noastre să procedăm la analize multicriteriale extrem de sofisticate, ale căror rezultate să ajungă a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]