626,589 matches
-
a determinat pe Curri să-și reia activitățile militante împotriva autorităților otomane. El a avut un rol activ în Revolta Albaneză din 1912, luptând alături de Hasan Prishtina, Isa Boletini, Themistokli Gërmenji și alții împotriva turcilor. În 1915 el a devenit membru fondator al Comitetului pentru Apărare Națională din Kosovo. Această organizație a stabilit mai târziu relații cu Cominternul (care oferea sprijin pentru autodeterminarea națiunilor), iar Curri i-a spus mai târziu, în decembrie 1921, ambasadorului sovietice de la Viena că, „poporul albanez
Bajram Curri () [Corola-website/Science/336021_a_337350]
-
(în ; 14 martie 1847 - 25 martie 1927) a fost un naționalist și luptător de partizani albanez. Membru al organizațiilor naționaliste Liga de la Prizren și Liga de la Peja, el a fost mâna dreaptă a lui Isa Boletini, cu care a organizat Rebeliunea din 1910 împotriva Imperiului Otoman în vilayetul Kosovo. După înăbușirea revoltei, Seferi a continuat lupta, organizând
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
a născut în satul Sefer din partea de nord a munților Skopska Crna Gora (în actualul Preševo, sudul Serbiei), care făceau parte în acea vreme din vilayetul otoman Kosovo. El s-a alăturat mișcării naționale albaneze de la o vârstă fragedă, fiind membru al Ligii de la Prizren (est. 1878) și al Ligii de la Peja (est. 1899). Idriz este menționat ca fiind unul dintre membrii Ligii Albaneze care au săvârșit atrocități împotriva populației creștine în "kaza" Kičevo. El este descris ca "devastând timp de
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
în acea vreme din vilayetul otoman Kosovo. El s-a alăturat mișcării naționale albaneze de la o vârstă fragedă, fiind membru al Ligii de la Prizren (est. 1878) și al Ligii de la Peja (est. 1899). Idriz este menționat ca fiind unul dintre membrii Ligii Albaneze care au săvârșit atrocități împotriva populației creștine în "kaza" Kičevo. El este descris ca "devastând timp de mai mulți ani districtul Doupnitza", iar pe 10 iulie 1878 el și oamenii lui au atacat Dobri Dol și le-au
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
studiat literatura clasică. În timp ce se afla acolo, el a tradus în cehă piesele de teatru "Norii" de Aristofan (publicată în Časopis Českého musea [Jurnalul Muzeului Boemiei] din 1830) și "Maria Stuart" de Schiller (publicată în 1831). În 1816 a devenit membru al Societății Latine din Jena. Șaptesprezece poezii scrise de Šafárik în acea perioadă (1815-1816) au apărut în suplimentul literar "Prvotiny pěkných umění", editat de Jan Nepomuk Norbert Hromádka la Viena, și l-au făcut cunoscut pe Šafárik în Ținuturile Cehe
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
bani). În 1817, pe drumul de întoarcere către casă, el a vizitat orașele Leipzig și Praga. În Praga, unde a căutat un post de profesor particular, el a stat o lună și s-a alăturat cercului literar, printre ai cărui membri erau Josef Dobrovský, Josef Jungmann și Václav Hanka, pe care Šafárik a apucat să-i cunoască personal. Între vara anului 1817 și iunie 1819 a lucrat ca profesor particular la Pressburg (Bratislava) în bine-cunoscuta familie a lui Gašpar Kubínyi. El
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
După război, în ruinele unui oraș japonez , face un jurământ unui prieten japonez Suzaku Kururugi că într-o zi va distruge Britannia. Când primul episod a fost prezentat în timpul unui test special de vizualizare, la care au participat Ōkawa, alți membri ai seriei, precum și mai mulți jurnaliști, ca răspuns la așteptarea noii serii anime, publicul a căzut în tăcere imediat după ce s-a terminat, urmat de niște aplauze neîncetate Până în luna August 2008, peste 900.000 de discuri "Code Geass" au
Codul Geass () [Corola-website/Science/336051_a_337380]
-
de Ștefan Báthory și Cristofor Báthory, iar după 1578, castelul intră în posesia Margaretei Mailath. În 1614 proprietatea a trecut în posesia principelui Gabriel Bethlen, care a comandat ample acțiuni de consolidare. Planurile arhitecturale au fost elaborate de Giacomo Resti, membru notabil al unui grupu important de arhitecti din nordul Italiei. a fost prima lucrare majoră atribuită lui Resti, care l-a transformat într-o fortăreață monumentală, extinzând aripa originală și formând un hexagon regulat cu bastioane de apărare în colțuri
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
din el s-a născut, în 1981, un nou grup - Ecoul, format din și fosta sa colegă, Sorina Feier-Bloj. În luna noiembrie a anului 1981 grupul a participat la Festivalul „Baladele Dunării”, în formula "Ecoul". În juriu s-au aflat membri ai Cenaclului Flacăra, președintele juriului a fost chiar Adrian Păunescu. Luând premiul cel mare, cele două tinere artiste au fost invitate să devină membre active ale Cenaclului. Această colaborare s-a fructificat cu câteva piese de un real succes, cântate
Magda Puskas () [Corola-website/Science/336052_a_337381]
-
de voturi de-abia a ajuns pentru 55% necesare pentru validarea referendumului, în acord cu regulile instituite de Uniunea Europeană. Potrivit comisiei electorale, pragul de 55% a fost întrecut de numai 2,300 de voturi. Șerbia, statele-membre ale Uniunii Europene și membrii permanenți a Consiliului de Securitate al ONU respectiv, au recunoscut independența Muntenegrului. Referendumul din 2006 a fost monitorizat de 5 comisii internaționale, conduși de o echipă OSCE/ODIHR, si cu aproximativ 3,000 de observatori în total (incluzând observatori locali
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
2006 a fost monitorizat de 5 comisii internaționale, conduși de o echipă OSCE/ODIHR, si cu aproximativ 3,000 de observatori în total (incluzând observatori locali de la "CEMI", "CEDEM" și alte organizații). Organizația OSCE/BIDDO și-a unit eforturile cu membrii Adunării Parlamentare OSCE (OSCE PA), Adunarea Parlamentară a Consiliului Europeni (PACE,APCE), Congresul Autorităților Locale și Regionale din Europa (CLRAE) și Parlamentul European pentru a forma Misiunea Internațională de Monitorizare a Referendumului (IROM). Rapoartele IROM nu au semnalat încălcări menționând
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
lungul întregului război. Danezii au avut o puternică simpatie pentru cauza aliată; 1900 de ofițeri de poliție danezi au fost arestați de către Gestapo și trimiși, sub pază, pentru a fi deținuți la Buchenwald. După război, Danemarca a devenit unul dintre membrii fondatori ai NATO și, în 1973, s-a alăturat Comunității Economice Europene (mai târziu, Uniunea Europeană).
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
și forțele militare. Zece persoane au fost ucise în ciocniri le dintre poliție și mulțimea agresivă, iar președintele Kocharyan a declarat o stare de urgență de 20 de zile. Aceasta a fost urmată de arestări în masă și de anchetarea membrilor proeminenți ai opoziției, care au instigat tulburările și au produs distrugeri ale proprietății cetățenilor, precum și o interdicție de facto cu privire la orice alte proteste antiguvernamentale. În calitate de președinte, Kocharyan a continuat să negocieze o soluționare pașnică a statutului provinciei Nagorno-Karabah cu președintele
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
și militare a unor forțe ale națiunilor discriminate - doritoare de a se implica sub această formă în cadrul trupelor propriei națiuni, sau prin dezertare și trecere la inamic - alături de trupele fostului adversar, în lupta împotriva armatelor în care se aflau concentrați membrii națiunilor dominante. Apărute într-o perioadă nepropice statului român, aceste corpuri ale voluntarilor români din Ardeal, Banat și Bucovina au avut un rol foarte important în constituirea României Mari, acțiunile lor făcând cunoscută sub aspect politic, hotărârea voluntarilor de a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Români din Rusia" și generalul Coandă a primit acceptul STAVKA de a coordona această activitate, fără a i se preciza efectivele pe care avea dreptul să le recruteze. Pe 5 martie - în prezența generalului Coandă, a colonelului Pietraru și a membrilor Comitetului Executiv, militarii români de la Darnița au semnat următorul angajament : Ca efect al semnării angajamentului, voluntarii au devenit militari români cu toate drepturile și obligațiile asociate acestui statut. Mai târziu, prin Decret Regal, aceștia au primit și cetățenia română. Prin intermediul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și pe această cale unirea Transilvaniei cu România. În afară de comisia mixtă inițială, s-au creat în total alte 6 comisii: la Bahmut (I), Lazovka (II), Borisoglebsk (III și IV), Eleț (V și VI). Aceste comisii au inclus, de regulă, trei membri (un ofițer al armatei române și, dintre voluntari un ofițer și un subofițer. Comisiile - cărora li s-au atribuit regiuni întinse, au avut indicație de a acoperi cât mai multe localități și de a propaga prin viu grai și prin
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
16. În trecere prin Chișinău, eșalonul a beneficiat de o primire emoționantă. La Iași, acestor voluntari li s-a făcut o primire dintre cele mai entuziaste, atât de autorități, cât și de populație. De față au fost regele Ferdinand, toți membrii guvernului, în frunte cu Ion I.C. Brătianu, generalii Constantin Prezan, Constantin Christescu, Nicolae Petala, Vlădescu, Dmitri Șcerbaciov (comandantul trupelor ruse de pe frontul românesc), Henri Berthelot (șeful Misiunii Militare Franceze în România) și membriii misiunilor diplomatice, Octavian Goga și, alături de aceștia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
sugestia acestei comisii , "Biroul A. B. (ardeleni bucovineni)". În atribuțiile acestuia au intrat atât ținerea evidenței voluntari înrolați, cât și recrutarea și primirea altor voluntari din Rusia. Conducerea biroului a fost asigurată de către maiorul A. Romalo din Armata Română, iar membrii acestuia au fost sublocotenenții Victor Deleu, Leonte Simion și Vasile C. Osvadă - ajutați de către personalul din subordine. Atribuțiile Biroului s-au extins, ulterior, cu sarcini atât civile, cât și cu noi sarcini militare, ținând de activitatea de integrare, de intendență
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Mare a fost editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie a voluntarilor și soldaților români în Franța și Italia”". Înainte de plecarea spre Iași pentru a se încadra în Armata Română, membrii "Corpului de Voluntari" au luat hotărârea de a confecționa mai multe drapele tricolore, pe care au fost inscripționate cuvintele „Trăiască România Mare”. Au existat în total șapte astfel de stindarde, cea mai mare parte dintre aceste drapele fiind în prezent
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului Kolceak și a generalului Janin, i-a acuzat pe români de indisciplină în raport cu Comandamentul Aliat și că ar fi de partea austriecilor și bolșevicilor. În 19 februarie 1919 Kadlec a fost însă destituit din
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Cruce Roșie. Prin grija statului român au fost astfel, repatriați de pe teritoriul rus un total de circa 23.000-24.00 de persoane, din care au fost peste 20.500 de ardeleni, 2.400 de bucovineni și câteva sute de persoane - membri ai familiilor de ofițeri, basarabeni, precum și alții. Generalul Janin care comanda forța expediționară aliată antibolșevică din Siberia a estimat în martie 1919, un număr de 10.000 de prizonieri de origine română încă prezenți în arealul siberian (incluzându-i și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Mai devreme decât fusese estimat, în luna mai "Comisia Militară Română" a început evacuarea voluntarilor cu destinația Constanța, pe 25 mai plecând Trás-os-Montes cu 1.724 de persoane (74 ofițeri, 1.595 subofițeri, gradați și soldați și 55 de civili membri de familie - avându-l alături și pe fostul lor comandant Eduard Kadlec) și pe 1 iunie Huntsgreen cu 1.106 de persoane (758 de legionari: 40 de ofițeri și 718 subofițeri, gradați și soldați și 310 prizonieri supuși români alături de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
-l alături și pe fostul lor comandant Eduard Kadlec) și pe 1 iunie Huntsgreen cu 1.106 de persoane (758 de legionari: 40 de ofițeri și 718 subofițeri, gradați și soldați și 310 prizonieri supuși români alături de 38 de civili membri de familie - sub eticheta de voluntari „întorși din detașare”). În rapoartele sale către oficialitățile române, maiorul Cădere a solicitat ca aceste două prime transporturi de repatriere să fie catalogate „numai de voluntari”, menționând și că a reușit să obțină încă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din Vest și din Est. Din acest motiv, conferințele Pugwash au fost privite cu suspiciune. Inițial, guvernul britanic a crezut că acestea sunt un fel de „adunări comuniste”. Cu toate acestea, el l-a convins pe J. D. Cockcroft, un membru al Autorității pentru Energie Atomică a Regatului Unit, să-i sugereze pe cine să invite la conferința din 1958. El a rezistat cu succes la o încercare ulterioară de a prelua conferințele, făcându-l pe un funcționar superior din Foreign
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
cu care a încheiat discursul său de acceptare a Premiului Nobel în 1995: „"Mai presus de toate, amintiți-vă de umanitatea voastră"”. Rotblat a servit ca redactor-șef al revistei Physics in Medicine and Biology și a fost fondator și membru al consiliului editorial al "Journal of Environmental Peace". Rotblat a fost președinte al mai multor instituții și asociații profesionale și, de asemenea, co-fondator și membru al consiliului de conducere al Stockholm International Peace Research Institute, precum și membru al Comitetului Consultativ
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]