64,968 matches
-
fi identificat pentru prima dată pe pictorul zugrav itinerant Alexandru Ponehalschi, autorul tâmplei iconostasului. Aurel Bongiu a mai scos în evidență prezența acoperișului vechi, a încercat o etapizare a ferestrelor și a transcris și citit corect inscripția din 1667 de pe ușa de la intrare. Pe urmele pictorului zugrav au pornit apoi Marius Porumb și Anca Pop-Bratu , care au reanalizat pictura din Sârbi Susani într-un context mai larg. Francisc Nistor a salvat portița incintei cimitirului și a pubicat-o în albumul său de
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
Baboș a făcut o descriere a construcției, susținută cu relevee detaliate, într-un studiu dedicat bisericilor de lemn cu o singură streașină din Maramureș. Biserica a fost datată dendrocronologic în 1997. Într-un studiu ulterior Alexandru Baboș a publicat releveele ușii, ferestrei decorate, prestolului și a analizat trăsăturile constructive fundamentale ale lăcașului. Din primele studii s-a înrădăcinat datarea din 1532 făcută de Tit Bud . Datarea s-a datorat probabil citirii greșite a inscripției de pe ușă, deși Ioan Bârlea a făcut
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
Alexandru Baboș a publicat releveele ușii, ferestrei decorate, prestolului și a analizat trăsăturile constructive fundamentale ale lăcașului. Din primele studii s-a înrădăcinat datarea din 1532 făcută de Tit Bud . Datarea s-a datorat probabil citirii greșite a inscripției de pe ușă, deși Ioan Bârlea a făcut în 1909 o citire mai corectă a ei: "văleat 1665". Vechimea lăsată de Tit Bud s-a perpetuat până la Aurel Bongiu, care a propus citirea anului 1667 în inscripția de pe ușă. Datarea dendrocronologică a stabilit
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
greșite a inscripției de pe ușă, deși Ioan Bârlea a făcut în 1909 o citire mai corectă a ei: "văleat 1665". Vechimea lăsată de Tit Bud s-a perpetuat până la Aurel Bongiu, care a propus citirea anului 1667 în inscripția de pe ușă. Datarea dendrocronologică a stabilit în 1997 că biserica de lemn este mai veche cu aproape trei decenii, lemnul fiind tăiat în iarna dintre anii 1638-1639. Lăcașul a fost cu cea mai mare probabilitate ridicat în vara următoare. Din însemnările păstrate
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
văii Cosăului. Biserica inițială nu avea turn. Acesta a fost ulterior adăugat, deoarece tălpile turnului nu sunt legate cu butea, cum era obiceiul, ci numai așezate peste tinda femeilor. Turnul a fost adaus înainte de 1751, posibil la data inscripției de pe ușa intrării, la 1667. Tâmpla bisericii a fost pictată în primăvara anului 1760 de pictorul itinerant Alexandru Ponehalschi. Pictorul surprinde date importante despre acest moment în două pisanii de pe tâmpla iconostasului. Se poate că aceasta s-a împlinit cu ocazia unor
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
și s-a construit corul în navă pentru tinerii satului. Biserica a fost restaurată în 1970 și 2000. În timpul „restaurărilor” din anul 2000 au fost distruse și iremediabil pierdute învelitoarea acoperișului vechi, masa moșilor, coiful vechi al turnului și pragul ușii. Această biserică a fost concepută la vremea ei ca una din lăcașurile mijlocii, 5,79 m largă și 10,08 m lungă, în vechile unități de măsură: 2 stânjeni regali largă și 3½ lungă, cu o capacitate maximă de circa
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
femei și bărbați, femeile având numai pe jumătate din spațiul acordat bărbaților, un raport întâlnit îndeosebi la biserici de mănăstire. Tinda femeilor este tăvănită sub tălpile turnului și deschisă spre biserica bărbaților prin goluri în perete de fiecare parte a ușii. Biserica bărbaților este principala încăpere, subliniată de cerul înalt al bisericii (bolta). De remarcat că înălțimea navei este egală cu lărgimea ei, o proporție remarcată și la alte biserici din prima jumătate a secolului al XVII-lea în Maramureș. Înspre
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
de cerul înalt al bisericii (bolta). De remarcat că înălțimea navei este egală cu lărgimea ei, o proporție remarcată și la alte biserici din prima jumătate a secolului al XVII-lea în Maramureș. Înspre răsărit, spre altar, sunt numai două uși iar în fața iconostasului există o solee ce marchează trecerea dinspre profan spre sacru. Altarul este decroșat și încheiat cu cinci laturi exterioare scurte. El are 3,72 m lățime și 3,1 m adâncime și protejează în mijlocul lui prestolul de
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
în mijlocul lui prestolul de lemn. Acesta a fost sculptat în formă de potir, o formă specifică celor mai vechi piese de acest fel, păstrate din secolul 17 în Maramureș. Interiorul este luminat de ferestre puține, de diferite dimensiuni. La femei, ușa de afară este singura sursă de lumină. Butea, adică partea încheotorată a bisericii, este încinsă pe exterior de o funie puternic profilată, cioplită direct din lemnul masiv al peretelui. De-asupra funiei, la întâlnirile dintre bârnele pereților, cheotorile netede trec
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
a avut se pare o grindă orizontală care accentua inițial trecerea dintre sacru și profan în dreptul soleei. Această grindă a fost un element local arhaic pe cale de dispariție, surprins numai în câteva biserici de lemn din secolul 17 în Maramureș. Ușa de la intrare este interesantă nu numai pentru mesajul sculptat bogat pe fața portalului ci și pentru rezolvările ingenioase din dosul ei. Atât articulațiile cât și sistemele de închidere au fost executate numai din lemn. Cheia de fier articulată se introduce
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
din lemn. Cheia de fier articulată se introduce printr-o gaură ca să împingă un fuștei orizontal. Acesta e agățat într-un cui de lemn și intră prin urechea unui lemn masiv vertical prins cu cepuri în ușorul drept, lângă foaia ușii. O gaură dreptunghiulară din dreapta ușii, afară, azi înfundată, dezvăluie un sistem de încuietoare și mai vechi, defapt cel inițial. Acesta avea o cheie de lemn cu trei dinți ce se introducea prin gaura din perete într-o gaură specială din
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
articulată se introduce printr-o gaură ca să împingă un fuștei orizontal. Acesta e agățat într-un cui de lemn și intră prin urechea unui lemn masiv vertical prins cu cepuri în ușorul drept, lângă foaia ușii. O gaură dreptunghiulară din dreapta ușii, afară, azi înfundată, dezvăluie un sistem de încuietoare și mai vechi, defapt cel inițial. Acesta avea o cheie de lemn cu trei dinți ce se introducea prin gaura din perete într-o gaură specială din lemnul masiv prins vertical în
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
o gaură specială din lemnul masiv prins vertical în ușorul drept. Lemnul vertical funcționa ca o cutie de broască. În el se păstrează și azi dăltuiturile în care au stat lopățelele de lemn ce blocau și deblocau fușteiul. În foaia ușii se văd urmele de la un mâner cu zăvor pe interior, ce era folosit pentru închiderea și deschiderea ușii când ușa nu era încuiată. Foaia ușii se mișca în două țâțâni separate de lemn. Cea de jos a fost îndepărtată fără
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
broască. În el se păstrează și azi dăltuiturile în care au stat lopățelele de lemn ce blocau și deblocau fușteiul. În foaia ușii se văd urmele de la un mâner cu zăvor pe interior, ce era folosit pentru închiderea și deschiderea ușii când ușa nu era încuiată. Foaia ușii se mișca în două țâțâni separate de lemn. Cea de jos a fost îndepărtată fără rost în anul 2000, coada de jos a ușii sprijinindu-se astăzi direct de prag. Pe latura dinspre
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
el se păstrează și azi dăltuiturile în care au stat lopățelele de lemn ce blocau și deblocau fușteiul. În foaia ușii se văd urmele de la un mâner cu zăvor pe interior, ce era folosit pentru închiderea și deschiderea ușii când ușa nu era încuiată. Foaia ușii se mișca în două țâțâni separate de lemn. Cea de jos a fost îndepărtată fără rost în anul 2000, coada de jos a ușii sprijinindu-se astăzi direct de prag. Pe latura dinspre miazăzi s-
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
dăltuiturile în care au stat lopățelele de lemn ce blocau și deblocau fușteiul. În foaia ușii se văd urmele de la un mâner cu zăvor pe interior, ce era folosit pentru închiderea și deschiderea ușii când ușa nu era încuiată. Foaia ușii se mișca în două țâțâni separate de lemn. Cea de jos a fost îndepărtată fără rost în anul 2000, coada de jos a ușii sprijinindu-se astăzi direct de prag. Pe latura dinspre miazăzi s-a păstrat o fereastră frumos
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
pe interior, ce era folosit pentru închiderea și deschiderea ușii când ușa nu era încuiată. Foaia ușii se mișca în două țâțâni separate de lemn. Cea de jos a fost îndepărtată fără rost în anul 2000, coada de jos a ușii sprijinindu-se astăzi direct de prag. Pe latura dinspre miazăzi s-a păstrat o fereastră frumos decorată cu funie, rozete și dinți. Aceasta ascunde în interior un oblon introdus între bârne de la ridicarea bisericii. Piesa din afară, sculptată, a fost
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
celălalt important corp ceresc: luna. Tot de lună și simbolul ei feminin de fertilitate sunt legate și funiile de pe portal, care iau forma șarpelui răsucit în partea de jos, protejând, ca în povești, spațiul sacru de necurat. Zig-zag-urile din jurul golului ușii sunt unda apei din scoarțele maramureșencelor, de origine de asemenea feminină. În lumea simbolurilor mitologice, motivele cioplite pe portal par să țină în echilibru lumina spirituală supremă masculină a soarelui cu mistica lunară feminină a lunii. În mod firesc ne
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
de asemenea reprezenta tipicul de la sfârșitul celor opt glasuri ale octoihului. Ușorul drept al portalului este la rândul lui identificat de cinci rozete exterioare ce indică perioada Penticostarului, adică a cincizecimii. Între cei doi ușori rămâne piesa superioară a tocului ușii care reprezintă perioada centrală a anului liturgic, cea a Triodului, care nu a mai necesitat semne distinctive. Odată identificate cele trei piese ale portalului cu cele trei perioade ale ciclului pascal, semnificația crucilor prinse în mandorle din mijlocul pieselor apare
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din cununi de bârne de brad cioplite în profil dreptunghiular, rotunde sau fasonate la două fețe îmbinate la colțuri (conform tehnicii de construcție „nemțești”). Pereții sunt lutuiți și văruiți în jurul ancadramentelor (uși și ferestre). Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și un hogeag pe tabla din spate. Pardoseala este din lut stabilizat. În fața casei se află o prispă
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
latura de sud, se află masa acoperită cu o față de masă. Pe peretele estic se află trei icoane împodobite cu ștergare și în spatele laițelor, pereții sunt acoperiți cu țesături de lână. La intrare, pe peretele vestic, în colțul format între ușă și peretele sudic se află un blidar așezat pe butuci, unde sunt așezate farfurii și străchini cu decorațiuni specifice zonei Dornelor. Crâșma este considerată unul dintre cele mai importante locuri ale unui sat, aici nefiind doar un loc de petrecere
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din cununi de bârne de brad cioplite în profil dreptunghiular, rotunde sau fasonate la două fețe îmbinate la colțuri (conform tehnicii de construcție „nemțești”). Pereții sunt lutuiți și văruiți în jurul ancadramentelor (uși și ferestre). Casa de la Cacica are ca element decorativ motivul antropomorf („capul de om”) la stâlpii de la portița gangului și motivul zoomorf („capul de cal”) la capetele căpriorilor. În epoca medievală, oamenii au început să înlocuiască munca manuală prin inventarea
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din cununi de bârne de brad cioplite în profil dreptunghiular, rotunde sau fasonate la două fețe îmbinate la colțuri (conform tehnicii de construcție „nemțești”). Pereții sunt lutuiți și văruiți în jurul ancadramentelor (uși și ferestre). Casa de la Cacica are ca element decorativ motivul antropomorf („capul de om”) la stâlpii de la portița gangului și motivul zoomorf („capul de cal”) la capetele căpriorilor. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
cămară. În casa cea mare a fost reconstituit un obicei de înmormântare tipic satelor bucovinene, cu patru personaje, respectiv decedatul și trei persoane aflate la priveghi. Casa este decorată ca pentru o înmormântare, cu oglindă acoperită, cu steag negru la ușă, toiag, cruce ș.a. Fierăria reprezintă un atelier în care fierarul prelucrează la cald fierul sau alte metale. În perioada medievală aici erau confecționate potcoave pentru animale (unele ateliere se numeau și potcovării), arme (săbii, spade), topoare, balamale, mânere metalice, zăvoare
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
acestea și o lucarnă pe tabla din față. Acoperișul este înalt, realizând un raport de 2/3 din înălțimea casei. Pardoseala este din pământ. Locuința are o suprafață mică (6,30x4,20 metri), cu o singură intrare și trei ferestre. Ușa este confecționată din scândură masivă și este fixată cu balamale din lemn, mânuirea pentru închidere/deschidere făcându-se cu ajutorul unui mâner din lemn confecționat dintr-un cui de tisă. De asemenea, ușa dispune și de un zăvor în pârghie: o
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]