67,494 matches
-
la Josani și la Văleni. Referitor la datarea construcției bisericii din Morlaca, șeimatismele bisericești greco-catolice menționează două perioade distincte : 1724-1735 și 1837-1838. Câțiva ani mai tarziu (1733), apar și primele date referitoare la preoții slujitori ai parohiei Morlaca, atunci când sunt amintiți preoții slujitori Vasile și Vasile (probabil tata și fiu). « În anul 1842 la parohia (greco-catolica n.n.) din Morlaca este menționat viceprotopopul Georgiu Pop,care a funcționat aici până la anul 1857. Din anul 1857, (când Morlaca devine protopopiat greco-catolic, n.n.), până la
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
schimbată toată partea lemnoasa, cât și tablă de pe acoperișul bisericii. În anul 1973 cu data de 1 octombrie, în Parohia Ortodoxă Morlaca a fost numit preotul Ioan Călătan.” Parohia numără în prezent 260 de familii. Pe teritoriul localității Morlaca este amintită și o mănăstire, greco-catolica care, în anul 1731, avea în fruntea ei pe egumenul Victor. Tot atunci primește de la mai mulți boieri un "Triod" tipărit la 1725. În anul 1774, în mănăstire nu mai viețuia niciun călugăr. Într-un protocol
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
Tăuți (în , colocvial "Tótfalu", în trad. "Satul slovac") este un sat în comuna Florești din județul Cluj, Transilvania, România. Cuvântul „tót” amintește de conlocuitorii slovaci de odinioară. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 083), localitatea apare sub numele de „Totfalu”. Localitatea se află la o distanță de aproximativ 10 km de Cluj-Napoca și la 1,5 km de mănăstirea "Adormirea
Tăuți, Cluj () [Corola-website/Science/300358_a_301687]
-
sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman de la Gherla a apărat exploatările de sare de la Ocna Dej, Sic, Cojocna și Pata, castrul fiind poziționat între acestea. Primul document scris legat de localitatea Sic datează din 1291 și amintește de ""hospites nostri de Zek"". Localitatea s-a dezvoltat pozitiv în secolele XIV-XVI, favorizată de prezența în subsol a sării geme, multă vreme intens exploatată. Sarea a fost extrasă din trei mine subterane și transportată cu căruțele la Dej, de unde
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
de 1,45 km (nord-sud) și 1,425 km (est-vest), constituind una dintre cele mai mari acumulări de sare din Transilvania. Înclinarea stratelor indică evazarea masivului în profunzime. Grosimea zăcământului se apreciază la 300-400 m. La Sic, Johann Fichtel (1780) amintește o mină conică de rezervă (adâncimea puțului 23 m, adâncimea totală a minei 60 m, 124 m circumferința tălpii). Această mină ("Ocna Albastră") s-a oprit ulterior la 105 m adâncime. Deasupra acestei mine surpate s-a format în cursul
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
comunitatea internațională și că explicațiile artiștilor în legătură cu sensurile exponatelor au fost în mare măsură ignorate de către politicienii români . Scriitoarea Herta Müller, care îl criticase anterior pe Patapievici, situa mobilul scandalului în politică, spunând: „campania politică dusă acum împotriva ICR îmi amintește de vremea dictaturii”. Făcând referire la comisia de anchetă din Senat, condusă de Adrian Păunescu, Müller spunea că faptul că „după căderea lui Ceaușescu, poetul de curte al dictatorului emite judecăți asupra moralei culturii române este o monstruozitate”. Prezent într-
Institutul Cultural Român () [Corola-website/Science/300363_a_301692]
-
folosită pentru băi (Anuarul Muzeului Regional Sf. Gheorghe, 1955). Însăși denumirea localității - Villa Byborch - notată în anul 1332, arată că acest sat era o localitate mai dezvoltată, cu caracter de orășel mic, probabil stațiunea balneară locală cu băi carbogazoase. Numele amintește de prezența brebilor (în maghiară "bibarcok") în zonă. Până la generalizarea denumirii de Biborțeni aplicată apelor minerale provenind din zăcământul omonim, la identificarea acestora s-au folosit două nume (mărci) distincte: BORHEGY era denumirea dată izvorului situat la poalele dealului Tirco
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
română își încetează activitatea, fiind transormata în școala de stat, cu predare în limba maghiară. Pentru o perioadă de aproape 24-30 ani școală a funcționat în punctul numit Glajarie, între anii 1900-1925, după care într-un alt sediu. Bătrânii își amintesc despre un învățător Arpad din Ladauti, unul Molnar Iosif și altul Stoica din Barcani, de la aceste școli, în care se predă în română doar religia. După Marea Unire din 1918, lucrurile au revenit la normal iar învățământul în limba română
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
al XVII-lea, într-un act domnesc, datat 1697, întâlnim un Dumitrașco Argetoianu, vel Căpitan. Referirile la membrii acestei familii sunt mult mai numeroase în sec. al XVIII-lea. Astfel, pe Constantin serdaru Argetoianu, fiul lui Dumitrașco de care am amintit, îl întâlnim pe la 1718 - 1720, în timpul ocupației austriece, pe lista boierilor, ca vornic al județului Mehedinți, iar mai târziu în 1728 îl întâlnim ca vel - Ban al Craiovei. Pe aceeași listă a boierilor cu subscrieri de bani către Austria întâlnim
Comuna Argetoaia, Dolj () [Corola-website/Science/300388_a_301717]
-
plăcute, se poate admira panorama oferită de malul românesc al Dunării și cel bulgăresc, corespunzător orașului Vidin, nume întipărit adânc în istoria locurilor, legat de luptele purtate în aceasta zona în timpul războiului de la 1877 pentru independență și neatârnare, de care amintesc numeroasele monumente istorice ridicate aici. Fiind important punct de frontieră, există posibilitatea organizării de excursii în Bulgaria, Dunărea putând fi traversată cu bacul, până la Vidin. 7. Prin situarea sa la hotarul dintre județele Dolj și Mehedinți, comuna Cetate oferă puntea
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
alte vremuri și alte lumi. Taranca simplă, căsătorită la doar 16 ani, femeia i-a stat alături până în ultima clipă, sprijinindu-l de-a lungul întregii activități, ba chiar învățând pe alocuri meseria. „Eu eram copilă, dansul avea 26“, își amintește bătrână, rezemând o statuie uitată în curte. „Pictă o biserică pe-atunci... S-a îndrăgostit de mine și gata, m-a zburat. Direct pe schela cu dânsul m-a urcat. Am stat acolo ani buni, văzând și învățând cum se
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
din urmă sfârșitul. „Acum șase ani a făcut un accident vascular. S-a stins. L-am îngropat la cimitir, în Panaghia, desi dânsul ar fi vrut sa aiba cavou aici, în curte. Chiar s-a apucat să-l construiască“, își amintește femeia, arătând zidurile ridicate într-o parte a curții și neterminate. „Voia să aibă mausoleu aici, cu el îngropat și cu muzeu pentru lucrări. Dar nu l-au lăsat securiștii. S-a scris mult în ziare la vremea aceea, și-
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
iar prima familie în Barbatesti apare la 1662 printr-un "Stroie de la Bărbătești" în documentul publicat de Alexandru Ștefulescu. Acest Stroie "de la Bărbătești" era în viață în 1614. Hrisovul lui Gavril Vodă Movilă din 18 noiembrie 1619 tipărit la Târgoviște amintește de Bărbătești :"și cu știrea tuturor megiașilor din locurile dimprejur din Bărbătești, Oprea Darabanțu și Toma". Se face mențiunea în actul de vânzare a lui Dragotă "ginerile lui Tomiță din Soc" prin care își vinde apoi răscumpără partea de moșie
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
a pretins că zeflemistul s-a făcut negustor de oțet și ori de câte ori îl întâlnea începea să strige către consăteni prefăcându-se a-i anunța să vină să cumpere prețiosul acid acetic; sătenii se buluceau de îndată, însă descoperind păcăleala și amintindu-și răutățile trecute ale lui Oțăt, găseau un bun prilej de răzbunare copleșindu-l cu sudălmi pe zeflemitorul devenit victimă publică. „Oamenii-ca-lumea” sunt, de fapt, dobridoreni de mare onestitate, harnici, uneori studioși și evlavioși, câteodată iluștri într-o meserie sau
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
romană", București, 1978 ș.a. citată, 33-130. Dunăre, pe care le moșteneau încă din vremea voievozilor Mircea cel Bătrân și Dan s-a dovedit cu numeroase acte de „danie” și de „întărire”: „Dintre boierii și comandanții care au fost alături de Mihai amintim, în primul rând, pe Frații Buzești: Stroe stolnicul, Preda postelnicul și Radu clucerul (arătați cu dregătoria din sfatul domnesc al lui Mihai). Sunt fii lui Radu al lui Buzea fost mare armaș al lui Mihnea Turcitul, și nepoții unui Vlad
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
3, t. VIII, 1927-1928; I. Conea și I. Donat, ˝Contribution à l’étude de la toponomie petchénègues-comane de la Plaine roumaine du Bas Danube˝ în "Contributions onomastiques", București, 1958; P. Diaconu, Les Petchénègues au Bas Danube, București, 1970) Cristalinul era Balasanul. Ceea ce amintește cu claritate de pecenegul Beșimbac care se traduce prin "pârâul pecenegilor" (în germană "Bissen-bach"). Pecenegii par a fi conviețuit și în alte părți în simbioză pașnică cu românii autohtoni; mulți din ei erau liberi și posedau diplome nobiliare, ca în
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
adaptat atât de bine de parcă ar fi fost aici de când lumea. Prin sat se mai întâlnește oțetarul fals sau puturos, denumit, tot impropriu castan, un arbore cu creștere rapidă și lemn bun mai ales pentru foc, cu un frunziș ce amintește palmierii.Sălciile, ca și stejarii, au cam dispărut. Au mai rămas ceva plopi, ulmi și arțari, crescuți prin curți drept lemn de foc sau pentru eventuale construcții. Pomii fructiferi obișnuiți, corcodușul, mărul, părul, vișinul, gutuiul, prunul, cireșul și caisul sau
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
copac și broscuța cântătoare, cu burta portocalie. Acestea au supraviețuit într-un număr mult mai mic. Mai exista și un peștișor interesant, numit fâță. Se cresc și ceva albine, dar albinăritul nu este răspândit la câmpie. Dintre reptile se pot aminti existența șopârlelor, a gușterilor, a câtorva șerpi și a broaștelor țestoase de apă. Șerpii mai răspândiți sunt cei de casă, cu tâmplele galbene. Mai erau și șerpi de apă și se mai povestea despre niște șerpi mari, castanii, din specia
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
eliminate de guguștiuci, păsări mai mari și mai agresive. Prigoriile și gaițele sunt ceva mai rare, dacă nu cumva au și dispărut. Mamiferele sălbatice includ de la șoareci ce câmp, guzgani, popândăi, cățelul-pământului, cârtița, hârciogul, iepurele, până la nevăstuică și dihor, ca să amintim și carnivorele, apoi mai apare uneori șacalul, venit de peste Dunăre, precum și vulpea.S-ar putea să reapară mistreții, poate și căprioarele; lupii - mai puțin probabil.Ariciul și viezurele se întâlneau mai demult, dar nu prea se mai văd. Păsările domestice
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
familii. Socotind o medie de 5 persoane de familie, reiese că atunci erau vreo 300 de locuitori, pe când satul mânăstiresc Bistreț avea 217 familii și peste o mie de locuitori. Boureni avea 97 de familii iar Cioroiul 62, asta ca să amintim doar satele de moșneni, pentru că celelalte erau de clăcași, plasa Balta mai având 15 sate mânăstirești, 13 boierești, 2 ale spitalului Brâncovenesc și unul mixt. Pe atunci populația din zonele de câmpie, cu teren mai fertil, era mult mai rară
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
clasa a VII-a găsim înscrise 101 fete și 75 de băieți, respectiv 38 de băieți și 58 de fete. Promovabilitatea este în general bună, dar mai slabă în prima clasă. Dintre primii învățători de stat, adică oficiali, îi putem aminti, în ordine cronologică, pe următorii: Petre Stănescu, învățător la Covei între 1888-1905, apoi, în continuare, au mai predat la catedră Mihail Păsculescu, Victoria Păsculescu, Petre Nicolăescu, Ion Mitrică, Maria Nicolăescu, Ana V. Popa, autoare a unei încercări de monografie a
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
în continuare, au mai predat la catedră Mihail Păsculescu, Victoria Păsculescu, Petre Nicolăescu, Ion Mitrică, Maria Nicolăescu, Ana V. Popa, autoare a unei încercări de monografie a satului în 1943, Vasile Popa Măceșanu, Traian Nichita, Stana Durle și alți câțiva, amintindu-i doar pe cei care au funcționat până în 1948. Majoritatea dintre ei erau din Covei. Învățătorii din sat au fost implicați activ în viața culturală și politică a satului.Mihail Păsculescu, născut la Covei în 1871, a fost un militant
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
încălțau teneși, după noua tradiție proletcultistă. Printre obiceiuri se numără o influență bulgărească pentru semnele afirmativ și negativ, cei din Covei dând invers din cap, stânga-dreapta pentru da și de sus în jos pentru nu. Dintre legendele locale îmi mai amintesc despre faraoane, care erau un fel de știme ale bălții, ce ieșeau noaptea din apă și-i înhățau pe trecători, trăgându-i în adânc, după ele, precum și cea despre iarba fiarelor, pe care, dacă o aveai, puteai deschide cu ea
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
cu lut. În anii 50, pe secetă, mai dansau paparudele, niște țigăncușe îmbrăcate cu fuste de boz. Conform tradiției, mâna scrântită se vindeca dacă era călcată pe prag de o femeie care a născut gemeni. Ca obiceiuri specifice locului, îmi amintesc despre pârlitul socrului, un ritual de purificare prin foc, ancestral, practicat cu ocazia nunții, când socrul, ca ispășitor, era trecut prin foc. De asemenea, tot cu ocazia nunții se mai practica dansul ursului, când un bărbat se costuma în urs
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
zice că obișnuia să spună că mulțumește soartei pentru trei binefaceri: "Mult, pentru că m-am născut om, și nu animal, apoi, pentru că-s bărbat, și nu femeie, și al treilea, pentru că sunt grec, și nu barbar" (Diogenius Laertius) Thales este amintit de Plutarh ("Solon") , Cicero ("De divinatione"), Seneca ("Nat. Quaestiones"), Plinius cel Bătrân ("Naturalis Historia"), Galenus ("In Hippocratis. De humoribus"), Clement din Alexandria ("Stromate"). Thales este aproape uitat în Evul Mediu și la începutul erei moderne, împărtășind, astfel, destinul tuturor presocraticilor
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]