63,386 matches
-
a Cărbunelui și Oțelului - era o inițiativă franceză, iar succesul ei se datora, În mod simptomatic, mandatului său restrâns și cu un caracter pronunțat tehnic. Așa se face că, dacă britanicii erau la fel de sceptici ca Întotdeauna față de șansele unității europene, perspectiva lor nu era Întru totul nerezonabilă. Imboldul pentru un nou Început a venit, firește, dinspre țările Beneluxului, care aveau pe de o parte cea mai mare experiență În crearea de uniuni transfrontaliere și, pe de altă parte, cel mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au continuat În cadrul unui comitet de planificare internațională prezidat de Însuși Spaak, care avea misiunea de a elabora recomandări ferme pentru o economie europeană mai bine integrată - o „piață comună”. Dar În noiembrie 1955 britanicii se retrăseseră deja, alarmați de perspectiva unei Europe prefederale, croită exact pe tiparul de care se temuseră dintotdeauna. Spre deosebire de britanici, francezii au decis să riște. Când Comitetul Spaak a revenit În martie 1956 cu o recomandare formală În favoarea unei Piețe Comune, Parisul i s-a raliat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceleași șase state care formaseră CECO În urmă cu șapte ani. Este important să nu exagerăm importanța Tratatului de la Roma. El repezenta mai mult o declarație de bune intenții. Semnatarii săi schițaseră un calendar pentru reduceri tarifare și armonizare, deschiseseră perspectiva unor eventuale alinieri monetare și căzuseră de acord să promoveze libertatea de mișcare a mărfurilor, monedei și forței de muncă. Cea mai mare parte a textului forma un cadru pentru instituirea de proceduri menite să stabilească și să aplice reglementări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locale care Împinsese statele Europei spre izolaționism Înainte de 1939 le aducea acum mai aproape unele de altele. Dispariția piedicilor și lecțiile trecutului recent au fost probabil cei mai importanți catalizatori ai schimbării. Olandezii, de exemplu, nu erau tocmai Încântați de perspectiva tarifelor externe mari ale Comunității Economice Europene, care aveau să ducă la creșterea prețurilor locale, și, la fel ca vecinii lor belgieni, erau Îngrijorați de absența britanicilor. Cu toate acestea, ei nu puteau risca să rămână izolați de principalii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
normelor de lucru. Însă asta n-a făcut decât să alimenteze și să multiplice protestele care au continuat toată toamna, Într-o țară imperfect sovietizată, unde cei mai mulți comuniști de la vârf scăpaseră nevătămați din epurările postbelice. În octombrie 1956, Îngrijorat de perspectiva pierderii controlului asupra stării de spirit a populației, Partidul Muncitoresc Unit Polonez a decis Îndepărtarea mareșalului sovietic Konstantin Rokossowski din postul de ministru al Apărării și excluderea lui din Biroul Politic. În același timp, partidul l-a ales ca prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înainte de al doilea război mondial, se știa deja că industria britanică este ineficientă și se bazează pe succese din trecut. Nu era vorba despre faptul că britanicii erau supraevaluați. Chiar dimpotrivă. După cum sublinia Maynard Keynes Într-un comentariu sardonic asupra perspectivelor economice britanice de după război: „Salariul În această țară este (În general) de 2/pe oră; În SUA este de 5/pe oră... Nici măcar vestita ineficiență a producătorilor britanici nu poate (să sperăm) contrabalansa, În numeroase sectoare industriale, această diferență de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contemporanii dădeau timpului lor - și lor Înșile - o importanță crucială. Ei au petrecut anii ’60, cum spunea trupa The Who, „vorbind despre Generația Mea”. Nu era o preocupare complet absurdă, după cum vom vedea, dar ea a contribuit, evident, la o perspectivă distorsionată. Deceniul va avea consecințe extraordinare pentru Europa modernă, dar nu tot ce părea important pe moment a intrat În istorie. Impulsul arogant și iconoclast, În vestimentație sau În gândire, s-a demodat rapid; În schimb, transformările revoluționare din politică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
structura profundă a problemelor umane. Structuralismul, cum i s-a spus, era extrem de seducător. Abordând experiența umană Într-un mod ce amintea de școala de istorie a Analelor (al cărei exponent principal, Fernand Braudel, se evidențiase studiind la longue durée: perspectivă amplă asupra istoriei, descriind structuri sociale și geografice În evoluție lentă de-a lungul unor perioade vaste), structuralismul se integra perfect În stilul academic al epocii. și, mai ales, era accesibil intelectualilor și nespecialiștilor. Cum explicau admiratorii lui Lévi-Strauss din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
muncă nouă și neorganizată (afluxul inedit de studenți) se confrunta cu anumite condiții de viață și muncă inacceptabile. și acolo, o veche elită avea puteri neîngrădite asupra maselor, cărora le impunea teme, examene, note și sancțiuni la discreție. Din această perspectivă, administrația, sindicatele și alte organizații profesionale din școli și universități - la fel ca și cele din fabrici și uzine - aveau un interes „obiectiv” să mențină situația existentă. Faptul că populația studențească provenea În proporții covârșitoare din clasa de mijloc urbană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu există un „model maghiar”, ci cel mult o soluție practică parțială pentru dificultățile locale. Ungaria avea, Într-adevăr, o situație unică: cu cinism, Kádár flutura În fața conaționalilor dornici de călătorii, ca pe un soi de premiu de bună purtare, perspectiva accesului liber la Occidentul prosper - recunoscând astfel tacit eșecul comunismului. țara era condusă acum de și pentru „noua clasă”, cum o numea disidentul iugoslav Milovan Djilas Într-o lucrare importantă din 1957: o tehnocrație educată, formată din specialiști și birocrați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oficial - nu erau agreate de conservatorii din partid și au fost adoptate abia după patru ani, la al XIII-lea Congres. Dar, În acel moment, așa cum partidul s-a temut dintotdeauna, reabilitările publice, recunoașterea timidă a greșelilor lui Stalin și perspectiva unor reforme economice oricât de moderate aveau deja un efect combinat: contestarea mult mai energică a controlului exercitat de partid asupra vieții publice. Reformele economice Începute În 1963 nu erau poate universal aclamate de muncitorii din uzine, dar printre scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Era o perioadă teribil de conștientă că urmează marilor speranțe și reflecțiilor ambițioase din trecutul recent și că nu are de oferit decât copii palide, implauzibile, ale vechilor idei. Era, În mod vădit și complexant, o perioadă postprin excelență, cu perspective incerte. Cum remarca sociologul american Daniel Bell, „uzul prefixului postdenotă sentimentul că trăim Într-un timp interstițial”. Termenul avea o oarecare utilitate când descria lumea reală (postbelic, postimperial și, mai recent, postindustrial), deși nu lămurea anume ce urmează. Dar aplicat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
netulburat din 1939 până la moarte, În 1975), structurile autorității dintr-o altă eră au rămas intacte. În Grecia, o cabală militară a Înlăturat regele și parlamentul În 1967, după care țara a fost condusă de o juntă de colonei. Peste perspectivele sumbre plana apăsător, În toate cele trei state, spectrul unui trecut instabil. Istoria recentă a Greciei, ca și cea a Spaniei, era Întunecată de confruntări civile. În anii de după al doilea război mondial, comuniștii din Partidul Comunist Elen (Kommounistiko Komma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exercițiul democratic al puterii de către clasele muncitoare”. În alegerile legislative din aceeași lună, socialiștii au ieșit din nou primii, deși cu un procent ușor redus, iar Mário Soares a format primul guvern portughez democratic după aproape o jumătate de secol. Perspectivele democrației portugheze rămâneau sumbre: Willy Brandt nu era singurul contemporan care vedea În Soares un nou Kerensky, pion incompetent al forțelor nedemocratice care se vor descotorosi de el cu prima ocazie. Dar Soares a rezistat - și chiar a avut succes
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimburi economice cu omologii lor nealeși, nord-americanii și vest-europenii nu mai erau de mult scandalizați de realitățile locale din Madrid, Atena sau Lisabona. Astfel, pentru cei mai mulți observatori - inclusiv pentru opoziția locală -, regimurile ingrate din sudul Europei nu erau falimentare din perspectivă morală, cât anacronice din punct de vedere instituțional. Economiile lor semănau, În aspectele esențiale, cu cele ale altor națiuni occidentale și erau deja bine integrate În piețele mondiale de capital, bunuri și forță de muncă. Până și Portugalia lui Salazar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
propriei gândiri”. Acesta era doar un tip de complicitate parțială. Altul era tăcerea - emigrarea interioară a lui „Ketman” din Gândirea captivă de Czes³aw Mi³osz. Însă cei care vorbeau liber, diseminându-și operele prin copii ilegale făcute la indigo, se confruntau cu perspectiva sumbră a unei invizibilități aproape totale, ideile și arta lor fiind restrânse la un cerc minuscul și Închis - simțind, În cel mai bun caz, așa cum remarca cu acreală un intelectual ceh, satisfacția onanistă de a publica În samizdat pentru aceiași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a adunat 90.000 de oameni: mulțimile scandau „Noi suntem poporul!” și Îi cereau ajutorul lui „Gorbi”. În săptămâna următoare, numărul demonstranților a crescut; un Honecker din ce În ce mai agitat propunea acum folosirea forței pentru a elimina orice altă manifestare a opoziției. Perspectiva confruntării directe i-a trezit În sfârșit din amorțeală pe criticii lui Honecker din interiorul partidului. La 18 octombrie, un grup de puciști din partid conduși de Egon Krenze l-au Înlăturat pe bătrânul lider, care se aflase la conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a cedat pe tovarășul ei est-german mărunt și nemulțumit cu protestele de rigoare, dar cu puține regrete reale. Era mai Înțelept să construiască o relație strategică cu o nouă Germanie prietenoasă și recunoscătoare decât să și-o facă dușman; din perspectiva sovietică, o Germanie unită, prinsă (și strânsă) ferm În Îmbrățișarea Vestului nu era deloc un rezultat rău. Republica Democrată Germană nu era foarte iubită. Dar unii au regretat-o. Pe lângă intelectuali vest-germani ca Günter Grass și Jürgen Habermas, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru noul lui partid, a Îmbrățișat cauza naționalismului slovac (subiect pentru care nu manifestase până atunci prea mult interes). Slovacii, și-a informat el auditoriul, erau amenințați din toate părțile: de la planurile de privatizare ale cehilor până la separatismul maghiar sau perspectiva integrării În „Europa”. Nu doar mijloacele de trai erau În joc, ci Însăși ființa națională. Propulsat de această retorică și de un stil kitsch, dar charismatic, Mečiar a repurtat o victorie clară la alegerile federale din iunie 1992, obținând aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar fi ajuns la Încheierea unui tratat Înainte de 1992 - În cazul În care Cehoslovacia ar mai fi rezistat puțin -, probabil că nici Praga, nici Bratislava nu ar mai fi avut chef de ceartă când toată atenția le era absorbită de perspectiva aderării la Uniunea Europeană și de măcelul crunt din Bosnia vecină. XXItc "XXI" Răfuialatc "Răfuiala" Următorul război În Europa va porni de la cine știe ce fleac din Balcani. Otto von Bismarck țăranii Învrăjbiți păreau că abia așteaptă invadarea țării ca să poată se se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
patru dintre cele opt voturi federale (Serbia, Kosovo, Vojvodina și docila republică Muntenegru). Cum scopul lui Miloševiæ era să creeze un stat mai unitar (condus de sârbi), iar celelalte patru republici se opuneau, guvernul federal a fost practic imobilizat. Din perspectiva Sloveniei și a Croației, mai ales, exista o singură soluție: de vreme ce interesele lor nu mai erau protejate Într-un sistem federal disfuncțional, singura speranță era să se distanțeze de Belgrad, declarându-și, la nevoie, independența. Cum ajunseseră lucrurile atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
posturile belgrădene de radio și televiziune exploatau printr-o propagandă vehementă teama locuitorilor sârbi din noul stat, invocând masacrele din timpul războiului și Îndemnându-i pe sârbi să se Înarmeze Împotriva „ustașilor”. În Bosnia, unde sârbii erau mult mai numeroși, perspectiva unui stat independent cu o majoritate croato-musulmană a stârnit temeri asemănătoare. Poate că independența Bosniei nu era inevitabilă: ea era cea mai integrată dintre republici și avea cel mai mult de pierdut prin separararea forțată a comunităților constituente, răspândite și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Încheiat trei săptămâni mai târziu cu un acord semnat la Paris, pe 14 decembrie 19957. Tudjman reprezenta Croația, Alija Izetbegoviæ vorbea În numele musulmanilor din Bosnia, iar Slobodan Miloševiæ a semnat atât pentru Iugoslavia, cât și pentru sârbii bosniaci. Din perspectiva americanilor, Dayton Însemna găsirea unei soluții la războaiele iugoslave care să nu implice o Împărțire a Bosniei. Divizarea Bosniei ar fi Însemnat o victorie pentru sârbi (care puteau apoi să se alipească la republica vecină, formând Serbia Mare din visul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În fața nedreptăților istoriei și e adevărat că, pe termen lung, ei ar putea fi marii perdanți din războaiele iugoslave. Ca să ne facem o idee despre starea țării lor, Bulgaria și România depășesc În prezent Serbia ca nivel de trai și perspective de viitor. Dar această ironie a sorții nu trebuie să oculteze vina sârbilor. Ferocitatea și sadismul Înfiorător al războaielor croat și bosniac (abuzurile În serie, degradarea, torturile, violurile și asasinarea a sute de mii de concetățeni) se datorează bărbaților sârbi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din industria românească se afla Încă În proprietatea statului, deși unele Întreprinderi mai profitabile și mai interesante trecuseră În proprietate privată. În mod explicabil, investitorii străini au evitat cu precauție mulți ani să-și riște capitalul În astfel de țări: perspectiva unor profituri substanțiale era umbrită de absența cronică a unui cadru legislativ pentru protejarea investițiilor. În alte țări din Europa Centrală soarta le era favorabilă investitorilor străini, fie și numai pentru că perspectiva aderării la UE accelera toate reformele instituționale și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]