626,589 matches
-
baza votului a 27 de persoane, e de-a dreptul incredibil, spun eu. Acest procent nu este atat de relevant pentru noi, mult mai important fiind faptul că am reusit sa trezim interesul față de bursă și să clădim încrederea între membri” spune Tudor Irimiea, presedintele Invest Club.
Club de investitori () [Corola-website/Science/335991_a_337320]
-
de-al Doilea Război Mondial a fost arestat periodic de guvernul slovac al lui Jozef Tiso pentru activități comuniste și a fost unul dintre conducătorii Revoltei Naționale Slovace din 1944 împotriva Germaniei Naziste și a lui Tiso. Husák a fost membru al Prezidiului Consiliului Național Slovac în perioada 1-5 septembrie 1944. După război, el a început o carieră de funcționar al guvernului din Slovacia și de activist politic de rang înalt în Cehoslovacia. În perioada 1946-1950 el a acționat ca un
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
asigurându-i pe camarazii săi că „nu știu ce e în stare să facă dacă ajunge la putere”. Ca parte a procesului de destalinizare inițiat în Cehoslovacia, condamnarea lui Husák a fost anulată și în 1963 i s-a redat calitatea de membru de partid. În 1967, el a devenit un critic al conducerii neostaliniste a partidului și a lui Novotný. În aprilie 1968, în timpul Primăverii de la Praga ce a avut loc sub conducerea noului lider al partidului și coleg slovac Alexander Dubček
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
Praga), Husák a început să solicite conducerii partidului să manifeste prudență. După ce sovieticii au invadat Cehoslovacia în luna august, el a participat la negocierile cehoslovaco-sovietice de la Moscova dintre ostaticul Dubček și Leonid Brejnev, el a devenit brusc un lider al membrilor de partid care cereau anularea reformelor lui Dubček. Un exemplu al pragmatismului său a fost dat într-unul din discursurile oficiale ținute în Slovacia după evenimentele din 1968, în care a pus o întrebare retorică, întrebându-i pe oponenții săi
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
în august 1968 și i-a succedat lui Dubček ca prim-secretar (titlu schimbat în cel de secretar general în 1971) al Partidului Comunist din Cehoslovacia în aprilie 1969. El a anulat reformele lui Dubček și a epurat partidul de membrii său liberali în perioada 1969-1971. În 1975, Husák a fost ales președinte al Cehoslovaciei. În timpul celor două decenii de conducere ale lui Husák, Cehoslovacia a devenit unul dintre cei mai loiali aliați ai Moscovei. În primii ani de după invazie, Husák
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
din iunie 1968. Antonín Novotný, președintele Cehoslovaciei și conducătorul Partidului Comunist, și colegii săi conservatori au inițiat o abordare mai represivă față de intelectuali și de scriitori după Războiul de Șase Zile din iunie 1967. În luna următoare, Vaculík, pe atunci membru al Partidului Comunist, a participat la cel de-al patrulea Congres al Uniunii Scriitorilor, alături de alți scriitori comuniști ca Pavel Kohout, Ivan Klíma și Milan Kundera, precum și de scriitorul nemembru de partid Václav Havel. Vaculík a ținut un discurs incendiar
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
au încercat într-adevăr să aducă Uniunea Scriitorilor sub controlul lor, după congres, dar nu au reușit. Discursurile lui Vaculík și al altor scriitorilor de la conferință, pline de sentimente anti-Novotný, au crescut decalajul între susținătorii conservatori ai lui Novotný și membrii mai moderați ai conducerii de partid, conflict ce va contribui la căderea ulterioară de la putere a lui Novotny. Vaculík a fost printre cele mai progresiști membri ai Partidului Comunist și, astfel, mai radical decât Alexander Dubček, care a devenit conducător
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
pline de sentimente anti-Novotný, au crescut decalajul între susținătorii conservatori ai lui Novotný și membrii mai moderați ai conducerii de partid, conflict ce va contribui la căderea ulterioară de la putere a lui Novotny. Vaculík a fost printre cele mai progresiști membri ai Partidului Comunist și, astfel, mai radical decât Alexander Dubček, care a devenit conducător al partidului în ianuarie 1968. Prin urmare, Vaculík și alți membri de partid au considerat că reformele prevăzute în Programul de acțiune din aprilie sunt minimul
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
la căderea ulterioară de la putere a lui Novotny. Vaculík a fost printre cele mai progresiști membri ai Partidului Comunist și, astfel, mai radical decât Alexander Dubček, care a devenit conducător al partidului în ianuarie 1968. Prin urmare, Vaculík și alți membri de partid au considerat că reformele prevăzute în Programul de acțiune din aprilie sunt minimul necesar și că ele ar trebui să fie aplicate repede și ferm. În speranța de a-i influența pe votanții la viitoarele alegeri pentru congresul
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
numele de Doctrina Brejnev, iar cele și „Două mii de cuvinte” ale lui Vaculík a fost un pas către aplicarea ei timpurie. După ce Gustáv Husák a venit la putere în 1969 și cenzura a crescut, Vaculík (care nu mai era acum membru de partid) a făcut parte din cercul scriitorilor disidenți din Cehoslovacia. În 1973 a început să scrie "Edice Petlice" ("Ediția cu lacăt"), o serie de tip samizdat la care a lucrat până în 1979. Alți scriitori au scris propriile lor serii
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
districtul Dubrovnik, erau înregistrați 451 de proprietari de pământ, inclusiv instituții bisericești și comunale. Deși nu se știe cât de întinse erau proprietățile, este sigur că nobilii dețineau majoritatea suprafeței. Între cei mai mari proprietari de pământ se numărau unsprezece membri ai familiei Sorgo, opt Gozze, șase Ghetaldi, șase Pozza, patru Zamagna și trei din familia "Saraka". Cetățeni ragusani aparținând confreriilor Sfântul Antonie și Sfântul Lazăr dețineau terenuri considerabile în afara orașului. Orașul a fost asediat de o forță croată condusă de
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
mai amplu, austriecii au acceptat condițiile capitulării francezilor. Generalul Milutinović a promis că armatele austriacă, britanică și muntenegreană nu vor ocupa orașul înaintea evacuării ultimilor francezi pe corabie. Marele Sfat al nobilimii ragusane (adunarea de 44 de patricieni care fuseseră membri ai Marelui Sfat înainte de abolirea Republicii de către Franța) s-a mai întrunit pentru o ultimă dată la 18 ianuarie 1814 la Villa Giorgi din , încercând fără succes să revitalizeze Republica Ragusa. Ei l-au ales pe Miho Bona ca reprezentant
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
mare parte erau meșteșugari și țărani (iobagi, coloni și țărani liberi). Toată puterea efectivă era concentrată în mâinile aristocrației. Cetățenilor li se permitea să dețină funcții minore, în timp ce plebeii nu aveau niciun cuvânt de spus la guvernarea țării. Căsătoria între membri ai diferitelor clase sociale era interzisă. Guvernul era organizat pe baza modelului venețian: corpurile administrative erau Marele Sfat ("Consilium maius", "Maggior Consiglio"), Sfatul Mic ("Consilium minus", "Minor Consiglio") (din 1238) și Senatul ("Consilium rogatorum", "Consiglio dei Pregadi") din 1253. Șeful
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Mic ("Consilium minus", "Minor Consiglio") (din 1238) și Senatul ("Consilium rogatorum", "Consiglio dei Pregadi") din 1253. Șeful statului era eales pentru un mandat de o lună (începând cu 1358). Sfatul Mare (Marele Sfat, "Consilium maius", "Maggior Consiglio") consta numai din membri ai aristocrației; fiecare nobil devenea membru la 18 ani (din 1332 când sfatul a fost „închis” și doar membrii familiilor nobiliare ragusane mai aveau dreptul să intre - "Serrata del Maggior Consiglio Raguseo"). El era organismul suprem de guvernare și legiferare
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
1238) și Senatul ("Consilium rogatorum", "Consiglio dei Pregadi") din 1253. Șeful statului era eales pentru un mandat de o lună (începând cu 1358). Sfatul Mare (Marele Sfat, "Consilium maius", "Maggior Consiglio") consta numai din membri ai aristocrației; fiecare nobil devenea membru la 18 ani (din 1332 când sfatul a fost „închis” și doar membrii familiilor nobiliare ragusane mai aveau dreptul să intre - "Serrata del Maggior Consiglio Raguseo"). El era organismul suprem de guvernare și legiferare care (după 1358) alegea celelalte organizații
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
eales pentru un mandat de o lună (începând cu 1358). Sfatul Mare (Marele Sfat, "Consilium maius", "Maggior Consiglio") consta numai din membri ai aristocrației; fiecare nobil devenea membru la 18 ani (din 1332 când sfatul a fost „închis” și doar membrii familiilor nobiliare ragusane mai aveau dreptul să intre - "Serrata del Maggior Consiglio Raguseo"). El era organismul suprem de guvernare și legiferare care (după 1358) alegea celelalte organizații, numea oficiali și pe rector. În fiecare an, se alegeau membrii Sfatului Mic
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
și doar membrii familiilor nobiliare ragusane mai aveau dreptul să intre - "Serrata del Maggior Consiglio Raguseo"). El era organismul suprem de guvernare și legiferare care (după 1358) alegea celelalte organizații, numea oficiali și pe rector. În fiecare an, se alegeau membrii Sfatului Mic ("Consilium minus", "Minor Consiglio") de către Sfatul Mare. Împreună cu rectorul, Sfatul Mic îndeplinea funcțiuni executive și ceremoniale. El consta din unsprezece membri până la 1667, după care a fost redus la șapte. În principal puterea era în mâinile Senatului ("Consilium
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
legiferare care (după 1358) alegea celelalte organizații, numea oficiali și pe rector. În fiecare an, se alegeau membrii Sfatului Mic ("Consilium minus", "Minor Consiglio") de către Sfatul Mare. Împreună cu rectorul, Sfatul Mic îndeplinea funcțiuni executive și ceremoniale. El consta din unsprezece membri până la 1667, după care a fost redus la șapte. În principal puterea era în mâinile Senatului ("Consilium rogatorum", "Consiglio dei Pregadi"), care avea 45 de membri de peste 40 de ani, aleși pentru un an, și ei tot de către Sfatul Mare
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Mare. Împreună cu rectorul, Sfatul Mic îndeplinea funcțiuni executive și ceremoniale. El consta din unsprezece membri până la 1667, după care a fost redus la șapte. În principal puterea era în mâinile Senatului ("Consilium rogatorum", "Consiglio dei Pregadi"), care avea 45 de membri de peste 40 de ani, aleși pentru un an, și ei tot de către Sfatul Mare. La început, el avea doar rol consultativ, mai târziu (în secolul al XVI-lea), el devenind adevăratul guvern al Republicii. În secolul al XVIII-lea, Senatul
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Dubrovnik erau sub control turcesc), familiile erau din ce în ce mai mult înrudite între ele, fiind frecvente căsătorii între rude de gradul al treilea și al patrulea. O listă din 1802 a organelor de conducere a Ragusei arăta că șase din cei opt membri ai Sfatului Mic (Minor Consiliului) și 15 din cei 20 de membri ai Sfatului Mare erau din același 11 familii. Aristocrația ragusană a evoluat în secolul al XII-lea până în secolul al XIV-lea și a fost stabilită prin lege
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
fiind frecvente căsătorii între rude de gradul al treilea și al patrulea. O listă din 1802 a organelor de conducere a Ragusei arăta că șase din cei opt membri ai Sfatului Mic (Minor Consiliului) și 15 din cei 20 de membri ai Sfatului Mare erau din același 11 familii. Aristocrația ragusană a evoluat în secolul al XII-lea până în secolul al XIV-lea și a fost stabilită prin lege la 1332. Familii noi au fost acceptate abia după cutremurul din 1667
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
averea și statutul. În orice caz, ambele părți și-au păstrat statutul și au făcut împreună parte din Sfat, dar nu și-au menținut și relațiile sociale și nici măcar nu se salutau când se întâlneau pe stradă; o căsătorie între membrii celor două grupuri diferite avea consecințe la fel de grave ca și cum ar fi fost între membri a două diferite clase sociale. Această diviziune socială se reflecta și în straturile inferioare: plebeii erau și ei împărțiți în frățiile de Sfântul Antonie și Sfântul
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
făcut împreună parte din Sfat, dar nu și-au menținut și relațiile sociale și nici măcar nu se salutau când se întâlneau pe stradă; o căsătorie între membrii celor două grupuri diferite avea consecințe la fel de grave ca și cum ar fi fost între membri a două diferite clase sociale. Această diviziune socială se reflecta și în straturile inferioare: plebeii erau și ei împărțiți în frățiile de Sfântul Antonie și Sfântul Lazăr, care erau la fel de ostile între ele ca și «salamanquinos» și «sorboneses». Dar nobilimea
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
datorită influenței polono-lituaniene. Din cauza politicii ateiste de stat din timpul perioadei sovietice și a tendinței europene generale de secularizare un procent tot mai mare de letoni pretinde că nu practică nici o religie. Biserica Evanghelică Luterană din Letonia are 708.773 membri. Biserica Romano-Catolică are 430.000 de membri în Letonia. Din punct de vedere istoric, părțile centrale și de vest ale țării au fost predominant protestante, în timp ce partea de est - în special regiunea Latgale - a fost predominant catolică, deși catolicii există
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
stat din timpul perioadei sovietice și a tendinței europene generale de secularizare un procent tot mai mare de letoni pretinde că nu practică nici o religie. Biserica Evanghelică Luterană din Letonia are 708.773 membri. Biserica Romano-Catolică are 430.000 de membri în Letonia. Din punct de vedere istoric, părțile centrale și de vest ale țării au fost predominant protestante, în timp ce partea de est - în special regiunea Latgale - a fost predominant catolică, deși catolicii există astăzi și în Riga și alte orașe
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]