63,037 matches
-
unei enzime reprezintă substratul următoarei. Aceste enzime au deseori nevoie de minerale, vitamine și alți cofactori pentru a funcționa corect. Căile metabolice sunt esențiale pentru menținerea homeostazei unui organism, iar fluxul metaboliților într-o cale metabolică depinde de nevoile unei celule și de abundența substratului. Produsul final al unei căi metabolice poate fi folosit imediat sau poate fi păstrat pentru folosirea ulterioară. Metabolismul unei celule constă dintr-o rețea amplă de căi metabolice interconectate, care facilitează anabolismul și catabolismul.
Cale metabolică () [Corola-website/Science/334266_a_335595]
-
pentru menținerea homeostazei unui organism, iar fluxul metaboliților într-o cale metabolică depinde de nevoile unei celule și de abundența substratului. Produsul final al unei căi metabolice poate fi folosit imediat sau poate fi păstrat pentru folosirea ulterioară. Metabolismul unei celule constă dintr-o rețea amplă de căi metabolice interconectate, care facilitează anabolismul și catabolismul.
Cale metabolică () [Corola-website/Science/334266_a_335595]
-
contaminate). Protecția împotriva infectării cu același serotip este conferită de anticorpii care apar în general după infecție. Adenovirusurile pătrund în organism pe cale respiratorie (cel mai frecvent ), conjunctivală sau digestivă, provocând procese inflamatorii ale organelor implicate. Adenovirusul se reproduce doar în celulele lezate, preponderent în nucleu. El se acumulează în celulele epiteliale și în țesutul limfoid. Ulterior, adenovirusul pătrunde în circuitul sanguin, provocând inflamația mucoaselor și apariția conjunctivitei, și în alte organe, determinând procese inflamatorii la diferite niveluri ale organismului. Adenovirusurile cauzează
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
de anticorpii care apar în general după infecție. Adenovirusurile pătrund în organism pe cale respiratorie (cel mai frecvent ), conjunctivală sau digestivă, provocând procese inflamatorii ale organelor implicate. Adenovirusul se reproduce doar în celulele lezate, preponderent în nucleu. El se acumulează în celulele epiteliale și în țesutul limfoid. Ulterior, adenovirusul pătrunde în circuitul sanguin, provocând inflamația mucoaselor și apariția conjunctivitei, și în alte organe, determinând procese inflamatorii la diferite niveluri ale organismului. Adenovirusurile cauzează apariția unei varietăți de sindroame clinice. Cel mai frecvent
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
prin examenul direct ELISA al fecalelor. Creșteri ale nivelului anticorpilor serici pot fi evidențiate prin teste de fixare a complementului, neutralizare, ELISA sau radioimunologice. Testul de inhibare a hemaglutinării poate fi, de asemenea, efectuat pentru identificarea adenovirusurilor ce determină hemaglutinarea celulelor roșii. Cel mai frecvent, pot surveni otite, sinuzite, amigdalite, bronșite și pneumonii. Se recomandă administrarea preparatelor hiposensibilizante, vitaminelor, în formele de gravitate medie și severă-imunoglobuline(gamaglobulină). În scopul detoxifierii organismului, se recomandă perfuzii cu dextrani și soluții de cristaloide. Intranazal
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
dansul clasic și contemporan, un concept al inovației și al schimbării, o coregrafie concepută pe măsura aptitudinilor și talentului fiecărui elev. În noiembrie 2014, află că este bolnav de ALS - scleroză laterală amiotrofică, o boală de tip neurologic, ce atacă celulele nervoase care controlează mișcarea voluntară, ceea ce, în timp, face mișcarea mâinilor, a picioarelor și a mușchilor extrem de dificilă. În decembrie, gândește și dezvoltă prin limbaj și chiar mișcare, o ultimă lucrare coregrafică "„Sonatele Războiului”" pe muzica lui Sergei Prokofiev. Opera
Bogdan Nicula () [Corola-website/Science/334460_a_335789]
-
ca fiind în mijlocul unei văi roditoare, pe locul unde s-a aflat Pomul din care s-a făcut Sfânta Cruce. Se mai amintește ca mănăstirea era fortificată cu ziduri și turnuri și că avea in interiorul ei case,refectorii și celule, Căderea Ierusalimului și recuperarea definitivă a orașului de către musulmani în 1267 a schimbat destinația mănăstirii. Noii stăpânitori, mamelucii, au acționat cu energie in direcția restrângerii prezenței creștine în Ierusalim , și au confiscat loculul în folosul islamului. Cronicarii musulmani relatează cum
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Cromatina este formată din mai multe macromolecule prezente în celulă, anume ADN, proteine și ARN. În timpul diviziunii celulare, cromatina se colorează mult mai intens și este mai evidentă deoarece se condensează formând cromozomii. Cromatina are o mare afinitate pentru coloranții bazici, fiind bazofilă. Când celula nu se divide, cromatina prezintă
Cromatină () [Corola-website/Science/335191_a_336520]
-
mai multe macromolecule prezente în celulă, anume ADN, proteine și ARN. În timpul diviziunii celulare, cromatina se colorează mult mai intens și este mai evidentă deoarece se condensează formând cromozomii. Cromatina are o mare afinitate pentru coloranții bazici, fiind bazofilă. Când celula nu se divide, cromatina prezintă două tipuri de regiuni: de "eucromatină" (care se colorează mai pal) și de "heterocromatină" (regiuni mai dense care se colorează mai intens). Eucromatina - cu localizare în regiunea centrală a nucleului, despiralizată și cu afinitate redusă
Cromatină () [Corola-website/Science/335191_a_336520]
-
molecule de ADN prin asamblarea nucleotidelor. Aceste enzime sunt esențiale în procesul replicării ADN și de obicei lucrează în perechi pentru a crea două ștranduri identice de ADN dintr-o singură moleculă inițială de ADN. La fiecare diviziune a unei celule, enzimă dublează ADN-ul celulei. În felul acesta, informația genetică este transmisă din generație în generație. În anul 1956, Arthur Kornberg și colegii săi au descoperit enzimă I, cunoscută și sub numele de Pol I, în bacteria "Escherichia coli". Ei
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
nucleotidelor. Aceste enzime sunt esențiale în procesul replicării ADN și de obicei lucrează în perechi pentru a crea două ștranduri identice de ADN dintr-o singură moleculă inițială de ADN. La fiecare diviziune a unei celule, enzimă dublează ADN-ul celulei. În felul acesta, informația genetică este transmisă din generație în generație. În anul 1956, Arthur Kornberg și colegii săi au descoperit enzimă I, cunoscută și sub numele de Pol I, în bacteria "Escherichia coli". Ei au descris procesul de replicare
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
introduce baza corectă și replicarea continuă. Enzimele ADN polimerază cunoscute au structuri asemănătoare, ceea ce înseamnă că proprietățile lor catalitice variază foarte putin de la o specie la alta. Structurile asemănătoare indică funcții importante, care nu poate fi înlocuite în activitatea unei celule. O enzimă ADN polimerază localizează un primer și se lipește de acesta în aproximativ o secundă. Odată primerul lipit, o altă enzimă ADN polimerază adaugă o nucleotidă pe secundă la noul lanț ADN. Unele ADN polimeraze pot adăuga mai multe
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
aproximativ o secundă. Odată primerul lipit, o altă enzimă ADN polimerază adaugă o nucleotidă pe secundă la noul lanț ADN. Unele ADN polimeraze pot adăuga mai multe nucleotide pe secundă, crescând viteza sintezei ADN. Rata de sinteză ADN într-o celulă vie a fost aproximata prima oara cu rata de elongare a ADN-ului bacteriofagului T4 în bacteria " E. coli". În timpul creșterii exponențiale a ADN-ului la 37 °C, rata de sinteză a fost de 749 nucleotide pe secundă.
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
genul de compliment fals care sună ca o hiperbolă, dar descrierea acoperă ambele părți." Într-o recenzie negativă, Peter Bradshaw de la "The Guardian" a scris, "Pun pariu că jocul este mult mai interesant. Dar și un Fassbender care vopsește peretele celulei sale moderne și care monitorizează pierderea de umiditate este destul de interesant." Robbie Collin de la "Daily Telegraph" a fost la fel de negativ, spunând, "Pentru toți cei care credeau că romanelor de conspirație ale lui Dan Brown le lipsea o picătură de parkour
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
Parcul Central „Simion Bărnuțiu”, la intersecția străzilor George Barițiu si Emil Isac. Are forma unui cub de beton, placat cu marmură albă, pe lateral regăsindu-se numele închisorilor în care au suferit detinuți anticomuniști, placate cu marmură neagră. Cubul simbolizează celula unei închisori. Monumentul închinat victimelor rezistenței anticomuniste este opera arhitectului clujean Virgil Salvanu.
Monumentul Rezistenței Anticomuniste () [Corola-website/Science/335288_a_336617]
-
procesul de translație și de faptul că sARN-ul (small ARN) poate cataliza toate procesele în care se transferă informația necesară vieții. Analiza structurii ribozomului a arătat că ribozomul este de fapt o ribozimă. Multe dintre componentele esențiale ale unei celule (și deci cele care evoluează cel mai lent) sunt compuse aproape în întregime din ARN. De asemenea, mulți cofactori (ATP, acetil-CoA, NADH etc.) sunt fie nucleotide, sau substanțe similare nucleotidelor. Aceste fapte sugerează că ARN-ul și cofactorii din celulele
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
celule (și deci cele care evoluează cel mai lent) sunt compuse aproape în întregime din ARN. De asemenea, mulți cofactori (ATP, acetil-CoA, NADH etc.) sunt fie nucleotide, sau substanțe similare nucleotidelor. Aceste fapte sugerează că ARN-ul și cofactorii din celulele actuale sunt rămășițe ale unui sistem enzimatic bazat pe ARN, care a precedat sistemul bazat pe proteine pe care îl vedem azi. Una dintre provocările studiului abiogenezei este aceea că toate sistemele de reproducere și metabolism din lumea vie implică
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
dacă evoluția in vitro are efect asupra ADN-ului, cu atât mai mult aceasta ar avea efect asupra ARN-ului. Abilitatea de a cataliza legăturile peptidice dintre aminoacizi pentru a produce peptide scurte sau proteine. Această funție este îndeplinită în celulele moderne de către ribozomi, de către un complex de mai multe molecule ARN cunoscute sub numele de rARN și de câteva proteine. Se crede că moleculele rARN sunt responsabile de activitatea enzimatică, deoarece niciun aminoacid nu se găsește mai aproape de 18 Å
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
copii ai ei. Are o atitudine parentală moderată - nici prea protectivă, nici prea permisivă. În primele două sezoane, ea era blondă, iar din sezonul 3, are părul roșcat și tuns scurt. Primele doua sezoane au fost produse folosind animație pe celule tradițională. Începând cu sezonul 3, Magma Films a folosit animație Flash, similar cu alte seriale precum My Little Pony, Friendship is Magic. Designul personajului Lilly este mult mai asemănător cu aspectul ei din cărțile originale decât cum arăta în primele
Vrăjitoarea Lilly () [Corola-website/Science/331527_a_332856]
-
banii lui Dega, cu scopul evadării cumpără o barcă de la Richter. Dar deținuții evadați vor fi prinși și vor fi trimiși pe insula Saint-Joseph. După o nouă încercare de evadare nereușită, Papillon este condamnat la 6 luni, în Silencium, o celulă întunecată fără ferestre unde gardienilor le era interzisă comunicarea cu deținutul. În această stare de detenție, el ajunge să consume insecte. Slăbit și bolnav de pe urma tratamentului inuman, ajunge în spitalul închisorii. Aici află de la Clusiot, că radiologul spitalului le-ar
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
produsele unui complex de gene situate pe mai mulți loci strâns înlănțuiți, numit complexul major de histocompatibilitate (MHC), localizat pe cromozomul 6. Acest grup de gene este legat de funcția sistemului imunitar la oameni și codifică proteinele aflate pe suprafața celulelor prezentatoare de antigen. Genele HLA sunt versiunile umane ale genelor MHC care se găsesc la majoritatea vertebratelor. Proteinele codificate de anumite gene mai sunt cunoscute și sub numele de antigene, ca rezultat al decoperirii lor istorice ca factori în transplantul
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
molecule HLA identice pe toți locii este foarte scăzută. Genele HLA au fost identificate de-a lungul istoriei ca rezultat al abilității transplantării cu succes a organelor dintre indivizi cu HLA similar. Proteinele codificate de HLA sunt cele din partea exterioară celulelor organismului, care sunt (ca efect) unice pentru fiecare persoană în parte. Sistemul imunitar folosește genele HLA pentru a diferenția celulele proprii de celulele străine. Orice celulă care afișează caracterele HLA ale unei persoane aparține acelei persoane. Prin urmare, nu este
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
al abilității transplantării cu succes a organelor dintre indivizi cu HLA similar. Proteinele codificate de HLA sunt cele din partea exterioară celulelor organismului, care sunt (ca efect) unice pentru fiecare persoană în parte. Sistemul imunitar folosește genele HLA pentru a diferenția celulele proprii de celulele străine. Orice celulă care afișează caracterele HLA ale unei persoane aparține acelei persoane. Prin urmare, nu este o celulă invadatoare. Atunci când un agent patogen străin pătrunde în organism, celule specifice (numite celule prezentatoare de antigene) „înghit” acel
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
cu succes a organelor dintre indivizi cu HLA similar. Proteinele codificate de HLA sunt cele din partea exterioară celulelor organismului, care sunt (ca efect) unice pentru fiecare persoană în parte. Sistemul imunitar folosește genele HLA pentru a diferenția celulele proprii de celulele străine. Orice celulă care afișează caracterele HLA ale unei persoane aparține acelei persoane. Prin urmare, nu este o celulă invadatoare. Atunci când un agent patogen străin pătrunde în organism, celule specifice (numite celule prezentatoare de antigene) „înghit” acel patogen printr-un
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
organelor dintre indivizi cu HLA similar. Proteinele codificate de HLA sunt cele din partea exterioară celulelor organismului, care sunt (ca efect) unice pentru fiecare persoană în parte. Sistemul imunitar folosește genele HLA pentru a diferenția celulele proprii de celulele străine. Orice celulă care afișează caracterele HLA ale unei persoane aparține acelei persoane. Prin urmare, nu este o celulă invadatoare. Atunci când un agent patogen străin pătrunde în organism, celule specifice (numite celule prezentatoare de antigene) „înghit” acel patogen printr-un proces numit fagocitoză
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]