62,876 matches
-
cluburi europene aveau loturi cosmopolite. Un tânăr talentat din Slovacia sau Norvegia, care altădată ar fi fost condamnat să „tragă” toară cariera În Košice sau Trondheim, fiind selecționat doar din când În când În echipa națională, putea spera acum să joace În marile ligi de fotbal europene, câștigând experiență, vizibilitate și un salariu foarte bun În Newcastle, Amsterdam sau Barcelona. În 2005, antrenorul echipei Angliei era din Suedia. Arsenal, cea mai bună echipă britanică la Începutul secolului XXI, era antrenată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
25 de milioane de telespectatori numai În Marea Britanie. Site-ul oficial euro.com a Înregistrat 40 de milioane de vizitatori și un miliard de accesări pe parcursul competiției. Fotbalul Își merita popularitatea. Era o formă de divertisment evident egalitaristă. Oricine putea juca fotbal, oriunde: nu Îți trebuie decât o minge - spre deosebire de tenis sau atletism, care necesită un anumit nivel al venitului sau dotări publice, inexistente În multe țări europene. Nu e nevoie să fii nemaipomenit de Înalt sau vânjos - dimpotrivă -, iar jocul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impact asupra politicii: nici Franța, nici Marea Britanie și nici vreo altă țară aliată nu și-au modificat În vreun fel strategiile sub presiunea intelectualilor. Iar cu ocazia dezacordului atlantic din 2003 s-a dovedit că intelectualii angajați nu mai puteau juca acum, ca pe vremuri, rolul decisiv de lideri de opinie. Publicul european (spre deosebire de unii oameni de stat din Europa) se opunea cu Înverșunare invaziei irakiene din acel an, precum și liniei de ansamblu a politicii externe americane așa cum a fost ea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Învestirea În funcție, cu ocazia comemorării a 53 de ani de la aceeași razie antisemită pe care Mitterrand o ocolea cu grijă, președintele Chirac a Încălcat un tabu vechi de o jumătate de secol, recunoscând pentru prima oară fără ocolișuri rolul jucat de Franța În exterminarea evreilor din Europa. Zece ani mai târziu, pe 15 martie 2005, la Muzeul Holocaustului, inaugurat recent la Ierusalim, premierul francez Jean-Pierre Raffarin declara: La France a parfois été le complice de cette infamie. Elle a contracté
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rând, un mod greșit de a scrie istoria, care elimină din poveste entuziasmul și angajarea sinceră de la Începuturi. În al doilea rând, această nouă ortodoxie avea consecințe de ordin politic pentru prezent. Dacă cehii, croații, maghiarii și toți ceilalți nu jucaseră nici un rol activ În episoadele tenebroase ale trecutului lor recent, dacă istoria est-europeană de după 1939 - sau, În cazul rușilor, din 1917 până În 1991 - era În exclusivitate opera altora, atunci Întreaga epocă devenea un fel de paranteză În istoria națională, comparabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este, așa cum Îi spune titlul, În primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză. Tony Judt nu renunță, În ciuda rigorii, la plăcerea formulărilor riscate. El propune un discurs perfect articulat, În care evenimentele, personajele și, deasupra lor, iluziile joacă roluri determinante. Masivă (878 de pagini În original, format in octavo), extraordinar de densă, analitică și sintetică totodată, cartea conține, de fapt, patru tratate, patru posibile volume individuale, aproximativ egale ca Întindere, dedicate perioadei de la sfârșitul celui de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pasionat. Într-un cuvânt, misiunea de istoric e subminată de aceea de cunoscător „de la sursă” al evenimentelor. Postwar s-ar fi putut circumscrie cu ușurință listei lucrărilor de „istorie recentă”, În care mărturisirea, confesiunea, memoria și, Într-un cuvânt, subiectivitatea joacă roluri de prim-plan. Tony Judt respinge o asemenea postură, revendicându-se tradiției unor istorici precum Eric Hobsbawm, George Lichtheim, A.J. Taylor sau François Furet, autori ai unor excepționale sinteze privind una sau alta din marile teme abordate. Efortul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o perioadă interimară; o paranteză postbelică, epilogul lung de o jumătate de secol al unui conflict Încheiat În 1945.” Povestea cărții lui Tony Judt Începe la Viena, chiar În decembrie 1989, printr-o reevaluare În cheie acut-simbolică a rolului central-secundar jucat de această țară. Printr-un „dublu și nemeritat noroc”, Austria, care a fost - cu sau fără voie - principalul aliat al lui Hitler, a beneficiat de avantajul de a fi alipită Vestului și, totodată, descrisă drept „prima victimă” a nebuniei naziste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condusă tiranic de un autocrat din partidul local, paranoic și atotputernic”. „Calea independentă” a României, Începând cu 1958, n-ar fi, În aceste condiții, decât Încercarea liderilor comuniști de la București de a se menține la putere, În condițiile În care jucaseră un rol important În ștergerea urmelor revoluției maghiare din 1956. În spiritul unui adevăr trecut, de regulă, sub tăcere, Tony Judt subliniază rolul politicienilor occidentali În Întărirea poziției liderilor comuniști români pe care, mai ales după 1965, i-au sprijinit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
răsădesc vița de vie în Sicilia și Italia meridională, apoi, îi învață viticultura pe romani care, la rândul lor, transmit deprinderile lor viticole galilor. I. O băutură mitică " Mitul este o poveste cu caracter special, o narațiune în care zeitățile joacă unul sau mai multe din rolurile principale."3 Fără îndoială că vinul se încadrează complet în acest tip de definiție. Astfel că în Aventurile lui Rama sau Ramayana, cea de-a doua mare epopee din mitologia hindusă alături de Marea bătălie
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
foarte popular, și grecii, simțindu-se foarte apropiați de acest zeu, îl onorau și-l cinsteau în unanimitate. "Banchetul"10 dionisiac sau adunarea băutorilor era o instituție tipic dionisiacă în care grecii își manifestau cu bucurie solidaritatea: Bea cu mine, joacă cu mine, iubește cu mine, poartă cu mine o coroană: Ca mine, când sunt nebun fii și tu nebun și fii înțelept ca mine atunci când și eu sunt... Acest fragment de cântec de petrecere ar putea să ilustreze perfect banchetul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
notoriu decât vinul de Jurançon, vinul de botez al lui Henric al IV-lea. În zilele noastre vinul alb sec, "pipi regesc", era altădată licoros, ca și monbazillacul. Vinul de Irouleguy al Țării Bascilor este renumit pentru că "face fetele să joace"; pe piața națională este un vin rar la fel ca și vinul de Tursan, vinul d'Aire-sur-l'Adour, sau ca ultimele vinuri de Béarn. Aceste sortimente de vin nu au nicio legătură cu vinul de Bergerac, vinul de Buzet, vinul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
care au încrâncenat și cerul. Cei de azi, urmașii celor de ieri, aceiași demoni, de fapt, strâmți la minte, care au săvârșit mulțimi de păcate și crime, maeștrii deghizului, nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru peste care au curs veacuri de sânge, lacrimi șiroaie și nestinse morminte, șuvoaie nepământene. Mișcarea Legionară a fost permanent reprimată cu toată forța statală de către toți guvernanții precum și de intrușii care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
1973), par a fi rezultatul unei crize de creație. P. parcă a înțepenit în propria formulă și schițele de acum sunt fragmente caricatural-absurde ale textelor anterioare: fie metafore dezvoltate ale războiului (Ceasul viu), fie „parabole dramatizate” pe tema morții (Cumătra joacă loto), fie „satire audio-vizuale” în registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un discurs epic, se retrage în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
appelle " le grand passage ". Pour illustrer ce parcours qui mène Blaga à porter " la faux du négateur " et à s'enfermer dans la " dernière tristesse "862, îl suffit de se rappeler leș accents expressionnistes d'un poème comme Vreau să joc ! (Je veux danser !) : " Terre, donne-moi des ailes/et je serai flèche fendant/l'infini [...]/traversé d'élans fulgurants "863, et le comparer aux ultimes désaveux de l'existence : " Lourdement leș alouettes tombent du ciel/comme des larmes sonnantes versées par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
reste de la phrase instaure un moment de suspense, afin de suggérer l'aspect duratif du verbe, aspect qui peut contribuer à accroître l'ineffable poétique. Épithète Să nu se simtă Dumnezeu în mine un rob în temnița încătușat. (Vreau să joc !) (Blaga, 2010 : 21) Pour que Die ne se sente plus en moi une esclave dans une prison enchaîné. (Je veux danser !) (Miclău, 1978 : 131) L'épithète de Blaga est, pour la plupart des fois, une " épithète révélatrice ", tout comme șes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
peut identifier dans cette traduction quelques erreurs de frappe, comme par exemple *" la mensonge "1435, coquille qui est due, à notre sens, plutôt à l'éditeur qu'au traducteur. De même, la traduction de l'interjection du poème Fiica pământului joacă (La fille de la terre danse) est discutable : Nimeni să nu mă ajungă. A-la-la ! E-la-la ! (Fiica pământului joacă) (Blaga, 2010 : 122) Que personne ne me *ratrappe, hein ! A-là-là ! Hé-là-là ! (La fille de la terre danse) (Miclău, 1978 : 293) Îl est bien possible
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
est due, à notre sens, plutôt à l'éditeur qu'au traducteur. De même, la traduction de l'interjection du poème Fiica pământului joacă (La fille de la terre danse) est discutable : Nimeni să nu mă ajungă. A-la-la ! E-la-la ! (Fiica pământului joacă) (Blaga, 2010 : 122) Que personne ne me *ratrappe, hein ! A-là-là ! Hé-là-là ! (La fille de la terre danse) (Miclău, 1978 : 293) Îl est bien possible que *" ratrappe " au lieu de " rattrape " soit une coquille dont le traducteur est innocent. En revanche, l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
une petite fille devient, sous la plume de Paula Romanescu, un ordre. Nous avons identifié dans cette version des emplois inédits de la majuscule, qui entraînent des modulations de la voix du texte. Par exemple, dans la traduction du poème Vreau să joc ! (Je veux danser), le nom " Terre " commence par une majuscule 1449, tandis que " Dumnezeu " (" Dieu ") devient " le Bon Dieu "1450, apportant une note plus tendre, enfantine, au poème de Blaga, ce qui représente un écart de la tonalité neutre du texte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de la terre " (Lacrimile/Leș larmes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 65) ; " în pulbere " " dans la poussière " (Ioan se sfâșie în pustie/Jean se lamente dans le désert) (Stolojan, 1992 : 77) ; " țărâna de pe călcâie mi-o scutur " " je racle mes souliers terreux " (Fiica pământului joacă/La fille de la terre danse) (Miclău, 1978 : 293) ; " târna " " la terre " (La cumpăna apelor/Au partage des eaux) (Miclău, 1978 : 391) ; " țărâna " " la terre " (Legendă/Légende) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 79) ; " [...] sub călcâie/nu se ivește țărâna și piatră. " " Sous mes pas
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aveugle (variante) (Miclău, 1978 : 289) ; Je tiens le grand aveugle par la main (Stolojan, 1992 : 47) ; Main dans la main avec le grand aveugle (Pop-Curșeu, 2003 : 79) ; Le grand aveugle par la main (Loubière, 2003 : 49). → Le titre Fiica pământului joacă est traduit littéralement : La fille de la terre danse (Miclău, 1978 : 293) ; La fille de la terre danse (Pop-Curșeu, 2003 : 83) ; La fille de la terre danse (Loubière, 2003 : 53). → Le titre Am inteles păcatul ce apasă peste casa mea est traduit littéralement
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
orthodoxe, cette expression fait référence à la façon dont on sonne leș cloches au moment de l'enterrement d'un défunt.1567 Leș variantes de traduction de cette phrase șont leș suivantes : " Que leș cloches sonnent le tocsin. " (Fiica pământului joacă/La fille de la terre danse) (Miclău, 1978 : 293) ; " Que leș cloches aient toutes des sons fêlés. " (La fille de la terre danse) (Pop-Curșeu, 2003 : 83) ; " Que leș cloches sonnent le glas ! " (La fille de la terre danse) (Loubière, 2003 : 53). Paul Miclău
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
505). La double épithète apporte un surcroît de poéticité, soulignant l'idée de pureté. " frunza-ți jucăușa " (" ta feuille folâtre ") " ton feuillage qui danse " (Gorunul/Le jeune chêne) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 55). La traductrice associe l'adjectif " jucăușa " au verbe " a juca " (" danser "). " cântărețul " (" le chanteur ") " ton ménestrel " (Vară Sfanțului Mihai (8 noiemvrie)/L'été de la Saint-Michel (le 8 novembre)) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 253). La traductrice choisit un terme poétique pour rendre la notion de départ. " în piept " (" dans mă poitrine ") " en mon
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
par un oison. Le traducteur supprime le déterminant " d'or " qui suggère à la fois le gazouillement et la couleur de l'oison. Le texte cible est ainsi démétaphorisé. " simt câteodată un fior [...]/întocmai ca si cum mâini reci/mi s-ar juca în păr cu degete de gheață. " " je sens parfois un frisson [...]/comme și des doigts glacés s'amusaient dans mes cheveux. " (Fiorul/Le frisson) (Miclău, 1978 : 157). Le traducteur concentre dans l'expression " des doigts glacés " leș syntagmes " mâini reci
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]