67,078 matches
-
spre Varna. Împotriva forțelor otomane de la Varna au fost trimise și efectivele ruse de la Tulcea. Forțele reunite ruse de la Varna numărau aproximativ 40.000 de soldați. Asediatorii Varnei nu au avut pentru început sprijinul flotei ruse, blocate la Anapa. Cum atacul pe mai multe fronturi nu părea să dea rezultatele dorite, Wittgenstein a hotărât să-și concentreze eforturile la Șumla, limitând prezența la Varna la efectivele unei unități de observație. Pe 8 iulie, forțele principale ruse au început atacul împotriva fortificațiilor
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Anapa. Cum atacul pe mai multe fronturi nu părea să dea rezultatele dorite, Wittgenstein a hotărât să-și concentreze eforturile la Șumla, limitând prezența la Varna la efectivele unei unități de observație. Pe 8 iulie, forțele principale ruse au început atacul împotriva fortificațiilor otomane de la Șumla, principalul obiectiv de la începutul luptelor fiind întreruperea comunicațiilor cu Varna. Forțele ruse care încercau să asedieze Șumla au fost prinse la rândul lor între atacurile garnizoanei otomane și cele ale cavaleriei turce, care acționa în spatele
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
de observație. Pe 8 iulie, forțele principale ruse au început atacul împotriva fortificațiilor otomane de la Șumla, principalul obiectiv de la începutul luptelor fiind întreruperea comunicațiilor cu Varna. Forțele ruse care încercau să asedieze Șumla au fost prinse la rândul lor între atacurile garnizoanei otomane și cele ale cavaleriei turce, care acționa în spatele și flancurile rușilor, îngreunând sosirea întăririlor și aprovizionarea cu alimente, furaje și muniție. Dat fiind faptul că grupul de observație lăsat la Varna nu a rezistat atacurilor puternicei garnizoane otomane
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
rândul lor între atacurile garnizoanei otomane și cele ale cavaleriei turce, care acționa în spatele și flancurile rușilor, îngreunând sosirea întăririlor și aprovizionarea cu alimente, furaje și muniție. Dat fiind faptul că grupul de observație lăsat la Varna nu a rezistat atacurilor puternicei garnizoane otomane, s-a hotărât retragerea acestor forțe ruse pe poziții mai sigure. La mijlocul lunii iulie, flota rusă a fost transferată de la Anapa la Kovarna, unde a debarcat infanteria, care s-au îndreptat spre Varna. Efectivele din fața Varnei au
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
întărite la inițiativa principelui Alexandru Menșikov pe 22 iulie cu grupul lui Ușakov. Asediul orașului Varna a început pe 6 august. Unitățile rușilor care asediau Silistra nu au întreprins nicio acțiune importantă datorită efectivelor reduse și lipsei artileriei de asediu. Atacurile rușilor asupra Șumla din 14 și 25 august au fost respinse. Wittgenstein, care se confrunta cu mari dificultăți pe teren, a cerut să se retragă la Eni Bazar, dar împăratul Nicolae I, prezent pe front, a refuzat să accepte această
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Bazar, dar împăratul Nicolae I, prezent pe front, a refuzat să accepte această mișcare. Pe ansamblu, situația de pe frontul european în august era defavorabilă rușilor: asediul Varnei bătea pasul pe loc, trupe care asediau Șumla erau bântuite de boală, iar atacurile unităților mobile turce asupra spatelui frontului rus se înmulțiseră. După sosirea forțelor proaspete la Șumla, turcii au trecut la ofensivă. Dacă generalul Alexander von Benckendorf a reușit să-și apere cu succes pozițiile, generalu l Loggin Osipovici Roth a avut
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
la ofensivă. Dacă generalul Alexander von Benckendorf a reușit să-și apere cu succes pozițiile, generalu l Loggin Osipovici Roth a avut nevoie de întăriri pentru a rezista pe poziții la Silistra. Generalul Kornilov, care avea sarcina să oprească eventualele atacuri a turcilor din Rusciuc, dar cei doar 6.000 de soldați plasați între Calafat și Craiova nu ar fi avut cum să-i împiedice pe turci să înainteze până în nord-vestul Valahiei. Turcii au concentrat în zona Vidin - Calafat peste 25
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Infanteriștii urmau să înlocuiască unitățile de la Silistra, care în schimb trebuiau să se retragă spre Șumla. Regimentul de Gardă au continuat marșul spre Varna. Din partea turcilor, spre Varna a fost trimis un corp de 30.000 de oameni. Au urmat atacuri din partea ambelor tabere, iar pe 29 septembrie Varna a fost cucerită de turci. Soldații otomani s-au retras îndeaproape urmăriți de ruși spre Aitos, unde se afla de ceva vreme grosul trupelor turcești. Asediul Șumlei de către generalul Wittgenstein a continuat
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
ofensive ale turcilor la Kozlodui și Bazardgic, dar neîncununate de succes. Acestea au fost ultimele acțiuni importante din acea iarnă, care s-a scurs în continuare într-un calm relativ. În Caucaz, rușii au lansat cu o oarecare întârziere un atac care amenința posesiunile otomane în Asia. Acțiunile rușilor în Asia au încununate cu succese în 1828. Pe 23 iunie a fost cucerit Karsul. După o perioadă de suspendare a acțiunilor militare datorită epidemiei de pestă, rușii au cucerit pe 23
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Karsul. După o perioadă de suspendare a acțiunilor militare datorită epidemiei de pestă, rușii au cucerit pe 23 iulie fortăreața Akhalkalaki și pe 16 august Akhaltsikhe. Fortificațiile de la Ardahan au fost cucerite fără ca apărătorii să opună o rezistență notabilă. Un atac unui grup separat al forțelor ruse a dus la cucerirea orașelor Poti și Doğubeyazıt. Ambele tabere s-au pregătit intens în timpul iernii pentru reluarea operațiunilor militare. spre sfârșitul lunii aprilie 1829, otomanii au mobilizat pe frontul din Europa aproximativ 150
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
aceeași perioadă, vizirul Reșid Pașa a declanșat acțiunile ofensive pentru recucerirea Varnei. După o serie de confruntări violente cu rușii, turcii au fost nevoiți în cele din urmă să se retragă la Șumla. Reșid Pașa a mai încercat un nou atac asupra Varnei la mijlocul lunii mai. De această dată, Diebitsch a preluat personal comanda unei părți a trupelor ruse de la Silistra și a pornit în urmărirea forțelor otomane conduse de Reșid Pașa. Reșid Pașa a fost definitiv învins pe 30 mai
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
a trupelor ruse de la Silistra și a pornit în urmărirea forțelor otomane conduse de Reșid Pașa. Reșid Pașa a fost definitiv învins pe 30 mai într-o bătălie în dreptul satului Kulevici. Deși după această victorie ar fi fost posibilă declanșarea atacului asupra Șumlei, rușii au preferat doar să blocheze căile de acces către oraș și să păstreze inamicul sub observație. Între timp s-a încheiat asediul Silistrei, a cărei fortăreață a fost cucerită pe 18 iunie. Doar acum a fost o
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
ocupat Sofia și unitățile lor avansate au ajuns la Plovdiv. Diebitsch avea toate atuurile să ceară în mod ultimativ turcilor să accepte pacea - otomanii primeau un răstimp de gândire până la 1 septembrie, după care rușii ar fi reluat în forță atacurile. Pentru ca amenințarea asupra sultanului să fie și mai puternică, au fost organizate coloane de atac spre Constantinopol și s-a efectuat conexiunea dintre trupele lui Alexei Greig și Van Heiden. Armatele ruse s-au apropiat la mai puțin de 70
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
ceară în mod ultimativ turcilor să accepte pacea - otomanii primeau un răstimp de gândire până la 1 septembrie, după care rușii ar fi reluat în forță atacurile. Pentru ca amenințarea asupra sultanului să fie și mai puternică, au fost organizate coloane de atac spre Constantinopol și s-a efectuat conexiunea dintre trupele lui Alexei Greig și Van Heiden. Armatele ruse s-au apropiat la mai puțin de 70 km de capitala Imperiului Otoman, provocând panică în oraș. Generalul Kiseliov, care comanda trupele ruse
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
pacea prin intermediul ambasadorului Prusiei. Rușii și-au încetat acțiunile ofensive și, pe 2 septembrie 1829, a fost semnat Tratatul de pace de la Adrianopol. Liderul albanez Mustafa Pașa a continuat acțiunile ostile, ajungând în septembrie în regiunea orașului Sofia. Pentru contracararea atacurilor sale, Kiseliov, după traversarea Dunării pe la Rahova, s-a îndreptat spre Gabrovo, pentru a-i ataca pe albanezi din flanc. Gruparea condusă de Geismer s-a îndreptat spre Botevgrad, pentru a-i ataca pe albanezi din spate. Geismer a reușit
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
30.000 de soldați a atacat Guria, iar pașa din Van s-a îndreptat spre Doğubeyazıt. Paskevici, în ciuda faptului că se afla în fruntea doar a 18.000 de soldați dotați cu 70 de tunuri a hotărât să facă față atacurilor otomane. După ce a traversat munții, i-a atacat pe turci, obținând victorii hotărâtoare împotriva lui Gadji Saleh și a pașei din Trabzon pe 19, respectiv 29 iunie, iar după aceea a atacat orașul Erzurum, care a capitulat pe 27 iunie
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
obținând victorii hotărâtoare împotriva lui Gadji Saleh și a pașei din Trabzon pe 19, respectiv 29 iunie, iar după aceea a atacat orașul Erzurum, care a capitulat pe 27 iunie. În același timp, pașa din Van, după 2 zile de atacuri continui asupra Doğubeyazıtului, a fost nevoit să se retragă, iar forțele lui s-au risipit. După eșecul pașei din Trabzon, orașul rămas fără apărare a devenit ținta forțelor ruse, care, în timpul marșului au cucerit și fortăreața Bayburt. Trupele Rusiei țariste
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
nume Lloyd Simcoe, dar acesta amintește doar parțial de cel din roman. Acțiunea principală nu se mai desfășoară în Geneva, Elveția (în jurul CERN-ului), ci în Statele Unite, mai ales în Los Angeles, California. Flashforward-ul este descris în film ca un atac terorist, nu rezultatul unor circumstanțe nebănuite.
Flashforward () [Corola-website/Science/325385_a_326714]
-
s-a menținut în funcție. Pe parcursul răscoalei adversarilor săi, Gero condusese un război nefericit împotriva slavilor în 937-938. Pierderile suferite de trupele sale nu puteau fi refăcute, în condițiile în care slavii continuau să refuze plata tributului. În 939, un atac al slavilor obodriți a produs distrugerea unei armate germane și moartea unui markgraf. Pentru a se răzbuna, Gero a invitat un număr de 30 de căpetenii slave la un banchet, unde a aranjat ca toți să fie uciși, unul singur
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
specialist în hidraulică, care avea mâna însângerată și degetul cel mare de la o mână retezat. Tânărul îi spune doctorului că a avut un accident grav în noaptea anterioară, iar degetul îi fusese retezat cu un fel de satâr în urma unui atac criminal asupra lui. După ce-i acordă primul ajutor, Watson îi recomandă să meargă împreună la Sherlock Holmes și îl duce personal acolo pentru a-i povesti detectivului ce i se întâmplase. Victor Hatherley povestește că el este inginer specialist în
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
În mai 878, împreună cu soțul ei, i-a acordat adăpost în Arles papei Ioan al VIII-lea, care se refugiase din fața sarazinilor. După lovitura de stat a soțului spu din octombrie 879, ea a ajutat la apărarea orașelor sale în fața atacurilor rudelor sale Carolingiene. În 880, ea a apărat cu succes chiar capitala Vienne însăși, în fața forțelor reunite ale lui Carol cel Gras și ale co-regilor din Francia apuseană, Ludovic al III-lea și Carloman. În august 881, nou încoronatul rege
Ermengarda de Provence () [Corola-website/Science/325422_a_326751]
-
a fost seniorul cel mai vechi al castelului Babenberg, de pe malul râului Main, construit în zona viitorului oraș Bamberg. El s-a bucurat de favorurile lui Carol cel Gras, fiind mâna dreaptă a acestuia în Germania. El a condus un atac surpriză asupra vikingilor anterior asediului de la Assalt, însă nu a obținut efectul scontat. Atunci când, în 885, Carol i-a convocat pe ducii Ugo de Alsacia și Godfrid de Frizia, la curtea de la Lobith, Henric a fost cel care i-a
Henric de Franconia () [Corola-website/Science/325410_a_326739]
-
Muntean din Laz. În exterior, are o pictură sub streașină, un brâu. În interior pictura se păstrează în întregime, a fost restaurată în anii 1988-1989 de către Stinghe Mihai, dar după puțin timp, restaurarea picturii a fost compromisă din cauza unui puternic atac biologic (toată pictura s-a înnegrit), și a fost nevoie de o altă restaurare, cu alte metode, care să garanteze eficiența restaurării. Biserica are două cupole din cărămidă și o semicupolă deasupra altarului. Cu ani în urmă, în zidurile bisericii
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
Liutprand de Cremona, crescut la curtea lui Berengar de la Pavia, oferă câteva detalii referitoare la caracterul acestuia. În jurul lui 940, Berengar a condus o răscoală a nobililor din Italia împotriva domniei unchiului său Ugo de Italia. Pentru a evita un atac din partea susținătorilor acestuia, Berengar, avertizat de fiul regelui, Lothar al II-lea, a trebuit să caute refugiu la curtea regelui Otto I "cel Mare" al Imperiul romano-german. Otto a evitat inițial să se poziționeze de partea uneia sau alteia dintre
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
Kobe, a fost un crucișător greu al Marinei Imperiale Japoneze, fiind unul dintre cele patru crucișătoare grele din clasa Takao. Navele din această clasă erau rapide, puternice și bine înarmate, fiind destinate să formeze coloana vertebrală a forței militare de atac a Japoniei. Avea o putere de foc cu care se putea bate cu oricare crucișător din marina oricărui stat. Armament: Blindaj: Crucișătorul "Maya" a fost construit la Uzinele de Construcții Navale din Kobe, fiind lansată la apă la 8 noiembrie
Crucișătorul japonez Maya () [Corola-website/Science/325453_a_326782]