64,414 matches
-
s Cup în 2003 și care a reușit să-și apere titlul în 2007. Tenisul a devenit un sport din ce în ce mai populari, jucători elvețieni ca Martina Hingis și Roger Federer câștigând multiple turnee de Grand Slam. Cursele cu motor au fost interzise în Elveția după Dezastrul de la Le Mans din 1955, excepție făcând cursele în pantă. Această interdicție a fost ridicată abia în iunie 2007. În perioada de interdicție, unii elvețieni au devenit totuși piloți profesioniști recunoscuți, cum ar fi Clay Regazzoni
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
de Teatru Jacques Lecoq, Riccione, Italia, 1981. După terminarea facultății a lucrat la Teatrul de Stat din Oradea. Printre producțiile realizate în această perioadă se numară: "Săptămâna luminată", de Mihail Săulescu, 1984; "Jolly-Joker", de Tudor Popescu, 1985 (spectacolul a fost interzis un an mai târziu, iar numele său nu a mai apărut în presă timp de un an); "Amadeus", de Peter Shaffer, 1986, nominalizat pentru cea mai bună producție a anului 1986, premiat de ATM (azi UNITER); Zece hohote de râs
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
în 1947 este numit șef de presă la Editura Fundațiilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti). Editează, împreună cu Virgil Ierunca, revista de poezie în cinci limbi "Agora", în care publică poeți și eseiști prestigioși din țară și străinătate (revista a fost interzisă după primul număr).Finanțarea a fost obținută de Octavian Neamțu din bugetul prestigioasei Edituri a Fundațiilor Regale. Publică două articole virulente: "Criza culturii" și "Criza omului" în ziarul "Jurnalul de dimineață". Între 1950 și 1955 face închisoare la Canalul Dunăre-Marea
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Povestea vorbei), pe care vrea să-l transforme într-o nouă revistă de avangardă care să-i unească pe vechii și pe noii onirici. În 1966 vor publica aici Vintilă Ivănceanu, Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov și Virgil Mazilescu. Revista este interzisă rapid. Din 1968, centrul atenției oniricilor se mută spre revista Luceafărul, unde, pe lângă scriitorii sus menționați, vor mai publica Emil Brumaru, Florin Gabrea, Sorin Titel, Daniel Turcea ș.a., iar Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov își vor preciza și poziția teoretică
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
legalizarea ei prin adoptarea unor legi. În decembrie 1934 femeilor li s-a dat voie să voteze pentru membri din parlament și să dețină locuri în parlament. Kemal a văzut fezul (pălăria otomană) ca un simbol al feudalismului și a interzis-o. Cea mai revoluționară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole, cu alfabetul latin, în 1928. În 1934 o lege i-a forțat pe turci să-și adopte nume de familie în stil
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
la anumite meserii. În iunie 1791, o alianța de 80.000 de muncitori parizieni a amenințat cu greva generală pentru a obține salarii mai mari, astfel, Adunarea a votat legea Le Chapelier, după numele deputatului care a produs-o, fiind interzise sindicatele și organizațiile patronale. Negocierile colective, pichetarea și grevele au fost declarate ilegale, fiind considerată o legislație de clasa pentru că a fost votată la cererea fabricanților și prejudicia interesele muncitorilor. Cum nimeni din adunare nu a obiectat, grevele au rămas
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în comunitatea din care făceau parte și cele care se ocupau de educație și caritate. Primele au fost suprimate, încât nu aveau o contribuție directă la binele obștesc. Celorlalte li s-au îngăduit să existe în continuare, deși a fost interzisă călugărirea. În decembrie 1789, s-a emis decretul care acorda drepturi civile protestanților și s-au extins drepturi asupra evreilor în septembrie 1791. Organizarea bisericii era adaptată în cadrul administrativ al conducerii politice locale. Diocezele coincideau cu departamentele, numărul episcopiilor scăzând
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Kyokushin sau Kyokushinkay este un stil de karate de tip "full-contact" și "knock-down" (forma "hardcore" a tipului full-contact) karate, fondat de Masutatsu Oyama. În lupte sînt interzise tehnicile letale (care duc la moartea adversarului) și tehnicile care urmaresc rănirea adversarului (de exemplu fracturi de os, ruperea de încheieturi, orbirea etc.), dar tehnicile permise se execută cu plină forță și impact plin (adică fără stopare înaintea momentului de
Karate Kyokushin () [Corola-website/Science/297647_a_298976]
-
în alte stiluri de karate). În kyokushin karate adversarii de regulă nu poartă protecție de corp sau doar protecție minimală. Aprecierea adversarilor se face numai după efectul tehnicilor (pagubă), și nu după calitatea execuției. Tehnicile de brațe la cap sunt interzise, iar lovitura specifică acestui stil este de secerare a piciorului din exterior (jap.mawashi-gedan). Kyokushinkai este un stil de karate creat de Masutatsu Oyama, care a urmărit o creștere palpabilă a eficienței luptei. Kyokushinkai implică un antrenament dur și cere
Karate Kyokushin () [Corola-website/Science/297647_a_298976]
-
perioada septembrie 1940-ianuarie 1941), publică în ziarul "Cuvântul" o serie de articole, precum Stil economic legionar, Negociatorul legionar, ce vor atârna greu în viitoarele sale dosare de anchetă. După 1964, publică extrem de sporadic, sub pseudonimul Petre Boteanu, deoarece îi era interzis să semneze sub nume propriu, în revista "Familia" : fragmente din Teatru seminar, Mircea Eliade — profil filozofic, Aristotel și arta, și în "Viața Românească" - O întâlnire cu Brâncuși. Numeroasele descinderi la locuința sa modestă au dus la confiscarea a numeroase manuscrise
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
reglementează prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism. Fasciștii cred că o națiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de a comite violențe și război, cu scopul de a menține națiunea puternică. Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția față de stat. ul a fost fondat de către sindicaliștii naționaliști italieni în Primul Război Mondial, care au combinat viziuni politice de stânga și de dreapta, dar gravitau spre dreapta la începutul anilor 1920. Oamenii de știință consideră, în
Fascism () [Corola-website/Science/297671_a_299000]
-
Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămâne timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta tratându-l ca angajat și interzicându-i să părăsească orașul Salzburg. Nemaiputând suporta aceste conveniențe sociale, Wolfgang și-a dat demisia în 1777 și a plecat, însoțit de mama sa, la München, unde a solicitat un angajament la curtea principelui elector Maximilian al III-lea. Acesta
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
care suferea de tuberculoză (pe atunci nevindecabilă), se internează într-un sanatoriu și se stinge din viață în 1878, pe când Maria avea doar zece ani. Tatăl este înlăturat din funcție pentru atitudinea sa împotriva stăpânirii țariste, care devenise foarte apăsătoare (interzisese chiar și folosirea limbii poloneze). În fața loviturilor destinului, tânăra Maria se refugiază în studiu, unde obține rezultate maxime. La vârsta de zece ani, studia în aceeași clasă cu sora ei mai mare, Helena, de 12 ani. Directoarea acestei școli introdusese
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
izoleze radiul metalic. În anul următor, primește cel de-al doilea Premiu Nobel. Tot timpul vieții, Marie Curie nu și-a uitat patria natală. În tinerețe, a promovat și a dat lecții de poloneză, în clandestinitate, deoarece ocupația țaristă o interzicea. După izbucnirea Primului Război Mondial, guvernul Franței ia măsuri pentru protejarea rezervelor sale de radiu. Marie Curie susține acest efort, ajutând la transportul cutiilor cu acest element la Bordeaux. Marie face tot posibilul pentru a susține Franța în acest război. Aflând despre
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
și incertitudine are loc premiera piesei, care constituie un adevărat triumf. Piesa "Zilele Turbinilor", dramatizarea romanului "Garda Albă", are mare succes, fiind considerată un Pescăruș al noii generații de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofițerii "albi" face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, in același timp, piesa preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică "Inimă de câine". Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe întâia schiță a romanului "Maestrul și Margareta" sub titlul "Inginerul cu copite". Îi sunt interzise piesele "Zilele Turbinilor", "Apartamentul Zoicăi" (1929) și "Cabala bigoților" (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa. Din 1929 nu i se mai publică nici o carte și nu i se mai joacă nici o piesă. Trăind la limita supraviețuirii
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
După ce donațiile s-au terminat, el împreună cu alți colegi au căutat să își petreacă timpul lucrând la sisteme ca DEC PDP minicomputers. Unul dintre aceste sisteme a fost un PDP-10 ce aparținea celor de la Computer Center Corporation (CCC), ce a interzis patru studenți - Gates, Paul Allen, Ric Weiland și Kent Evans - în vara în care au fost surprinși căutând slăbiciuni în sistemul de operare pentru a primi ore gratuite la computer. La sfârșitul interzicerii, cei patru studenți s-au oferit să
Bill Gates () [Corola-website/Science/296574_a_297903]
-
însoțită de preotesele bacante ("Bacchantes") la sărbătorile "Bacchanalia", desfășurate toamna, la culesul viilor. "Bacantele" - îmbrăcate în piei de cerb, purtând torțe aprinse și agitând un "thyrs" - în timpul orgiilor scoteau strigătul "evoe!", fiind poreclite "evantes" ("cele care răcnesc"). Bacanaliile au fost interzise de Senat în 186 î.Hr. În varianta greacă, "Bakhos", născut în Teba, a fost crescut de nimfe pe muntele Nysa (India). La maturitate, a cutreierat lumea până a poposit în Paphlagonia, unde și-a celebrat întâia oară misterele.
Bacchus () [Corola-website/Science/296592_a_297921]
-
fost folosit drept imnul împăratului Francisc II, ""Gott erhalte Franz den Kaiser"" ("Domnul să-l aibă în pază pe împăratul Franz"). Cântecul a devenit imn național oficial german abia în 1922. Imediat după al Doilea Război Mondial el a fost interzis. După 1952 el redevine imn național, dar numai de-facto. La ocazii oficiale se cântă numai strofa a treia. Aceasta este situația și până în ziua de azi în Germania reunită. Cântecul este cunoscut în general prin primul său vers, ""Deutschland, Deutschland
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
când Germania de Vest ("Bundesrepublik Deutschland" - Republica Federală Germania) a început să se reconstituie ca o nouă țară democrată, a apărut ideea că toate aceste conotații ar face imposibilă continuarea existenței imnului cu toate strofele, și de aceea a fost interzis. Totuși, cântecul nu a fost șters din memoria statului democratic. Astfel, cu ocazia participării Germaniei la Jocurile Olimpice de vară din 1952, cântecul acesta a devenit din nou imn național, dar numai de-facto, adică fără o bază legală formală. La ocazii
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
Jocurile Olimpice de vară din 1952, cântecul acesta a devenit din nou imn național, dar numai de-facto, adică fără o bază legală formală. La ocazii oficiale se cântă numai a treia strofă din el. De fapt, primele două strofe nu sunt interzise, însă nu se cântă la ocazii oficiale, deoarece ele mai sunt încă deseori percepute ca o expresie a naționalismului și nazismului. După reunificarea Germaniei în 1990, " Das " a fost adoptat ca imn al Germaniei reunite. Până în 1990, RDG a avut
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
Descoperit de Nae Ionescu, președintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta să colaboreze la revista "Cuvântul", unde îl cunoaște pe Mircea Eliade, unul din viitorii săi prieteni. Prin legislația antisemită de la începutul anilor '40, i s-a interzis să mai funcționeze ca jurnalist și i se retrage și licența de avocat pledant. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisă din cauza faptului că era evreu. "Jocul de-a vacanța" este interzisă, iar pentru a putea reprezenta piesa "Steaua fără nume
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
îl cunoaște pe Mircea Eliade, unul din viitorii săi prieteni. Prin legislația antisemită de la începutul anilor '40, i s-a interzis să mai funcționeze ca jurnalist și i se retrage și licența de avocat pledant. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisă din cauza faptului că era evreu. "Jocul de-a vacanța" este interzisă, iar pentru a putea reprezenta piesa "Steaua fără nume" a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu. Piesa "Ultima oră" s-a jucat după moartea lui Sebastian, la Teatrul
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
legislația antisemită de la începutul anilor '40, i s-a interzis să mai funcționeze ca jurnalist și i se retrage și licența de avocat pledant. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisă din cauza faptului că era evreu. "Jocul de-a vacanța" este interzisă, iar pentru a putea reprezenta piesa "Steaua fără nume" a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu. Piesa "Ultima oră" s-a jucat după moartea lui Sebastian, la Teatrul Național București, sub direcția lui Zaharia Stancu Moare lovit de un
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
În iulie 1984 a fost declarată încă o amnistie generală și, după două ani, au fost eliberați aproape toți deținuții politici. Însă autoritățile au continuat să persecute dizidenții și activiștii sindicatului liber. „Solidaritatea” a rămas proscrisă și publicațile ei erau interzise, iar publicațiile independente erau cenzurate. La sfârșitul anilor '80, regimul a fost nevoit să negocieze cu „Solidaritatea” în așa-zisele negocieri la masa rotundă. Alegerile legislative din 1989 au fost unul dintre cele mai importante evenimente, deoarece au marcat căderea
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]