63,579 matches
-
interesele statului erau filtrate printr-o Bancă Națională de Investiții și un Fond de Garantare a Industriilor - ca În Olanda - sau echivalentul lor belgian, Société Nationale d’Investissement. Industria oțelului, de pildă, era sprijinită În moduri felurite: În Marea Britanie, datoriile firmelor de stat erau frecvent șterse de la buget; În Franța, guvernul oferea Împrumuturi cu dobândă mică și intervenții politice, favorizând producătorii locali Împotriva competiției externe; În Germania de Vest, producătorii de oțel din sectorul privat primeau de la stat subvenții directe. În funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
societăți pe acțiuni. Ele nu aveau valoare În sine, dimpotrivă: În 1984, IRI pierdea 4,5 milioane de lire pe an pentru fiecare din cei 500.000 de angajați ai săi. Dar puteau să emită obligațiuni convertibile În acțiuni ale firmelor subordonate, programate pentru privatizare. În țările recent ieșite din regimuri autoritare, situația era Întru câtva diferită. Sectorul public din Spania postfranchistă, de exemplu, chiar s-a mărit. Cheltuielile publice au crescut constant ca procent din PNB, fiindcă politicienii de centru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o reacție tipică pentru mulți alți membri ai Comunității: În 1990, Italia a adoptat noi legi ce reflectau clauzele Actului Unic European, cerând tuturor companiilor de stat să aplice principiul competiției deschise și libere În toate demersurile lor - cu excepția acelor firme și Întreprinderi În care monopolul de stat era „vital pentru misiunea lor”, clauză suficient de vagă și interpretabilă pentru a-i permite guvernului să se adapteze la normele europene și În același timp să răspundă presiunilor locale. Deși la Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vocile critice avertizaseră că rezultatul va fi nu o competiție sporită, ci pur și simplu un transfer de forță economică puternic concentrată din sectorul public În cel privat - ceea ce s-a și Întâmplat. Grație aranjamentelor complicate de acționariat Încrucișat, multe firme private mari din Franța, de exemplu, imitau comportamentul vechilor companii de stat. Ele monopolizau sectoare Întregi și erau la fel de puțin răspunzătoare În fața micilor acționari precum fuseseră În fața consumatorilor sau plătitorilor de impozite pe vremea când erau administrate de stat. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politică Împotriva „speculei” galopante. Anomaliile privatizării În Europa postcomunistă au la bază și neimplicarea Occidentului. Este adevărat că Moscova și Varșovia au fost invadate pe loc de tineri economiști americani care se ofereau să predea lecții despre construcția capitalismului, iar firmele germane și-au manifestat de la bun Început interesul față de companiile comuniste de renume precum producătorul ceh de automobile Șkoda 14. Însă nu a existat practic nici o implicare la nivel guvernamental, nu a existat nici un Plan Marshall sau altă inițiativă care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multe dintre avantajele practice ale implicării Occidentului erau deja o realitate - mai ales În industria constructoare de mașini, unde statele foste comuniste dispuneau de multă forță de muncă ieftină și calificată, ceea ce a atras În anii ’90 investiții masive din partea firmelor Volkswagen, Renault și Peugeot-Citroën. Între 1989 și 2003, totalul investițiilor străine directe În Europa de Est a ajuns la 117 miliarde de dolari. Însă la Începutul secolului XXI investițiile străine În țările foste comuniste au Început să scadă. Paradoxal, cauza era apropiata
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a asigura astfel un teren echitabil pentru competiția economică intraeuropeană, comisarul UE pentru piața internă (olandezul Frits Bolkestein) a constatat cu surprindere În iulie 2004 că Franța și Germania au revenit la măsurile „protecționiste” din anii ’70 pentru a proteja firmele locale În dificultate. Dar să nu uităm că Berlinul și Parisul, spre deosebire de comisarii nealeși de la Bruxelles, au un electorat care plătește impozite și care nu poate fi ignorat. Aceste paradoxuri ale Uniunii sunt ilustrate elocvent de tribulațiile euro. Inconvenientul monedei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lucru calificate din Germania, Franța sau Suedia, aveau acum libertatea de a căuta peste hotare nu numai investitori, ci și o forță de muncă mai flexibilă și necostisitoare. În loc să importe mână de lucru ieftină din țările sărace, ca În trecut, firmele germane, britanice sau franceze au descoperit acum că era mai eficient să-și exporte fabricile În Brazilia sau Nigeria, Portugalia sau România, pentru a vinde apoi produsele finite direct pe piețele din lumea Întreagă, ceea ce a accelerat și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doilea nivel se afla un nucleu protejat format din angajați tradiționali - În fabrici, În industria serviciilor sau În sectorul public -, cu slujbe relativ sigure și multe dintre beneficiile și garanțiile lor tradiționale Încă intacte. Al treilea nivel era format din firme mici - prăvălii, agenții de voiaj, croitorii, ateliere de reparații electronice - cu proprietari și angajați proveniți cel mai adesea din comunități de emigranți sau descendenți ai acestora (arabi În Franța, turci sau kurzi În Germania, sud-asiatici În Marea Britanie). La acestea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apelau la susținătorii obișnuiți: colegi de partid, sindicate (În cazul stângii), afaceriști și corporații private. Aceste resurse erau acum pe sfârșite: numărul membrilor de partid scăzuse, sindicatele erau În declin și, din cauza unui consens tot mai evident pe probleme economice, firmele și Întreprinzătorii particulari nu aveau motive să sprijine generos un partid anume. E poate de Înțeles (În orice caz, asta era tendința generală) că marile partide politice din vestul Europei au Început să caute metode alternative de finanțare - tocmai Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecut la sponsorii convenționali. În Belgia, lucrurile au mers și mai departe - cum se poate vedea din scandalul Dassault-Agusta. La sfârșitul anilor ’80, guvernul belgian a semnat două contracte prin care se angaja să cumpăre 46 de elicoptere militare de la firma italiană Agusta, respectiv să Încredințeze companiei franceze Dassault recondiționarea flotei sale de avioane F-16. În ambele cazuri, ofertele concurente au fost respinse din start. Procedeul nu era În sine nemaivăzut, iar faptul că erau implicate trei țări chiar conferea afacerii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
costase Republica Federală Între 1991 și 2004 peste o mie de miliarde de euro În viramente și subvenții. Dar, În loc să se sincronizeze cu Vestul, la sfârșitul anilor ’90 regiunile estice ale Germaniei tindeau să rămână și mai tare În urmă. Firmele private germane nu aveau nici un motiv să se instaleze În Est - În Saxonia sau Mecklenburg - când puteau găsi muncitori mai buni cu salarii mai mici (și o infrastructură de transport și servicii locale superioare) În Slovacia sau Polonia. O populație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
limbii lor (În asemenea măsură, Încât nici măcar olandezii, a căror limbă este strâns Înrudită cu germana, nu o mai studiau sau nu o mai Înțelegeau) era un fapt consumat, iar regretele erau inutile. În anii ’90, Siemens și alte mari firme germane au transformat nevoia În virtute, impunând engleza ca limbă utilizată În mediul corporatist. Politicienii și managerii germani se mișcau remarcabil de ușor În cercuri anglofone. Cu totul altceva era declinul limbii franceze. Pentru uzul zilnic, ea nu mai jucase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de parfumuri (citrice sau fructe exotice) și de zahăr alcătuiesc o băutură asemănătoare răcoritoarelor, care concurează în mod direct cu amestecul de vin, și chiar cu berea. Ca mulți alți fabricanți de bere, interesați de producerea de noi băuturi, și firma alsaciană Kronenbourg a fabricat în 1986 un produs pe bază de bere și de extracte de fructe numit "Krony". Un sortiment de cocktail din bere, care ar fi denumit peste Atlantic "beer cooler", această băutură nu pare să fi fost
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
castă de exploatatori, pentru a ne așeza noi în palatele acestei caste continuând exploatarea țării și a muncii altora, continuând viața de afaceri, de lux, de destrăbălare. În cazul acesta biata mulțime a românilor, prin biruința nostră, ar schimba numai firma exploatatorilor iar țara stoarsă și-ar încorda istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care să-i sugă sângele, adică pe noi. O! Moța, tu n-ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai făcut-o pentru neam. De
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
călăii tac. Mișcarea Legionară a fost cea mai persecutată în toate guvernările și decimată. În timpul dictaturii carliste și a celei antonesciene, tineretul legionar a dat jertfe grele, iar sub comuniști, în totalitate a fost masacrat de către dușmanul ereditar Rusia, sub firma U.R.S.S. Tineretul legionar a stat stâncă de neclintit pe front, în temnițe, în luptele din munți, oferind morții tinerețea lor. Acesta este adevărul, aceasta este istoria adevărată, nu minciunile vânzătorilor de țară. Toate guvernările de după Marea Unire șiau încheiat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
5) Competențele de activitate în contexte socioculturale diverse. Globalizarea și migrația internațională a forței de muncă duc la crearea unui mediu de muncă determinat de caracteristici multiculturale „Libera mișcare a forței de muncă, a capitalurilor, internaționalizarea pieței muncii, crearea de firme multinaționale, fac din personalul potențial al unei firme din țara noastră o comunitate multiculturală. Piețele muncii se internaționalizează și se eterogenizează socio-cultural. Va trebui să fim pregătiți a angaja, esențial, oameni din Uniunea Europeană, a avea manageri străini (așa cum este cazul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Globalizarea și migrația internațională a forței de muncă duc la crearea unui mediu de muncă determinat de caracteristici multiculturale „Libera mișcare a forței de muncă, a capitalurilor, internaționalizarea pieței muncii, crearea de firme multinaționale, fac din personalul potențial al unei firme din țara noastră o comunitate multiculturală. Piețele muncii se internaționalizează și se eterogenizează socio-cultural. Va trebui să fim pregătiți a angaja, esențial, oameni din Uniunea Europeană, a avea manageri străini (așa cum este cazul în unele întreprinderi), a trimite la specializare în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a fi folosit cu eficiență în practica managerială. Dar, funcționarea instituțiilor (organizațiilor) se proiectează și realizează în vederea unor activități vizând mediul exterior acestora, cu deosebire satisfacerea unor cerințe ale oamenilor care dau sens acestui mediu. Ne referim la consumatorii corelați firmelor productive, competitorii și furnizorii acestora, publicul care-și constituie exigențele de viață, atât față de administrația publică, cât și ca cetățenii care pot suferi efectele (benefice sau malefice) unor activități economice (poluare, folosirea unor produse din export, prestigiul unor economii naționale
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Revolution in American Business, Harvard University Press, Cambridge, 1977. A se vedea și Bell, Daniel, op. cit., pp. 86-99. footnote>. „Istoria” arată că în Germania, prin anii 1890 „George Siemens, fondatorul și conducătorul celei mai de seamă bănci germane, a salvat firma producătoare de aparate electrice pe care a înființat-o vărul său, Werner Siemens, și pe care moștenitorul acesteia o adusese la un pas de faliment, amenințând cu sistarea creditelor acordate de banca sa, silindu-și astfel rudele să încredințeze conducerea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
producătoare de aparate electrice pe care a înființat-o vărul său, Werner Siemens, și pe care moștenitorul acesteia o adusese la un pas de faliment, amenințând cu sistarea creditelor acordate de banca sa, silindu-și astfel rudele să încredințeze conducerea firmei unor manageri profesioniști”<footnote Drucker, Peter F., „Imperativul restructurării firmelor economice”, Sinteza, nr. 78, revistă editată de Ambasada SUA în România, București, 1989, p. 7. footnote>. Putem, deci, defini managementul ca referindu-se la acea activitate de conducere a salariaților
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
său, Werner Siemens, și pe care moștenitorul acesteia o adusese la un pas de faliment, amenințând cu sistarea creditelor acordate de banca sa, silindu-și astfel rudele să încredințeze conducerea firmei unor manageri profesioniști”<footnote Drucker, Peter F., „Imperativul restructurării firmelor economice”, Sinteza, nr. 78, revistă editată de Ambasada SUA în România, București, 1989, p. 7. footnote>. Putem, deci, defini managementul ca referindu-se la acea activitate de conducere a salariaților de un grup specializat profesional, care asigură coordonarea și motivarea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
problemele legate de managementul resurselor umane, în particular, reprezintă o caracteristică a zilelor noastre. Epoca proprie aplicării politicilor laissez-faire-ului a luat sfârșit. Noile politici economico-sociale au pornit de la acceptarea intervenției statului sub forma unor criterii de calitate pe care orice firmă trebuie să le asigure (protecția mediului, apărarea sănătății oamenilor, conservarea resurselor, concurența loială etc.) și s-au dezvoltat treptat până la promovarea parteneriatului public-privat și a unor modele legate de principiul responsabilității sociale corporative. Managementul resurselor umane asimilează azi elemente tot
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
o definiție mai succintă arată că strategia „reprezintă ideile și acțiunile care concep și asigură viitorul”<footnote Ibidem, p. 14, a se vedea Kennedy, Carol, op. cit., pp. 57 60.footnote>. Se mai definește strategia drept calea sau modalitatea prin care firmele pot să-și asigure îndeplinirea obiectivelor organizaționale, precum și permanenta adaptare la schimbare. O contribuție deosebită în analiza strategiilor organizaționale a dus-o Alfred Chandler<footnote Chandler, Alfred., Strategy and Structure, MIT Press, Cambridge, 1962. footnote>. Definiția dată de el strategiei
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Aurel, Lefter, Viorel, Deaconu, Alecxandrina (editori), op. cit., p. 149. footnote: funcțiunea de personal integrată celorlalte funcțiuni ale organizației; ansamblul obiectivelor pe termen lung privind resursele umane, modalitățile de realizare a acestora și resursele necesare a fi alocate; direcția orientării managementului firmei în fundamentarea ansamblului de activități. Ceea ce trebuie să reținem se referă la: după cum există diverse interpretări date strategiei, tot așa și conținutul acesteia este abordabil în mod divers; această precizare diversă a conținutului divers al managementului resurselor umane are la
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]