66,509 matches
-
si de asemenea, un mausoleu, cu trei ziduri concentrice, în care a fost înmormântat comandantul care a obținut victoria cu prețul vieții sale. Apar scene cu călăreți catafracți de origine sarmata și bastarnă ce au participat la lupte alături de Decebal. Românii au folosit doar piesele de artilerie pentru a rări rândurile catafracților îmbrăcați cu armuri din nenumărate plăcute metalice, prinse pe bucăți de piele tăbăcita, ceea ce le asigura un nivel de protecție nemaiîntâlnit. Provincia română Dacia cuprindea Transilvania (fără partea sud-estică
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de provincia română sunt abandonate și dacii "liberi" se stabilesc în zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul rostit de retorul Aelius Aruistides, Polyaion și în lucrurile Oracula Sibyllina și Historia Augusta. Eusebiu din Cezareea amintește triburile dacice aflate în conflict cu Marcus Aurelius la granița dunăreana. Dacii liberi din vest și-au păstrat
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
asociate. Existau două triburi de costoboci la un moment dat: transmontanoi ce locuiau în extremitatea nordică a Carpaților, locuind la Setidava și costobocii din Dacia Română. Sunt menționate și alte nume de regi: Bithoporus,Pieporus,Natoporus . Costobocii au luptat împotriva românilor în primul război Marcomanic în 166-172, alături de biessoi și sabokai. Historia Augusta menționează o mare coaliție antiromana a populațiilor barbarice de la frontierele Daciei române și Moesiei Inferior, cuprinzând sarmații, marcomanii, geții și dacii. În 170-171, costobocii aliați cu bastarnii și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
viața economică din timpul lui Decebal, s-au produs o serie de schimbări în domeniile economice tradiționale și în noile activități economice înregistrate în noua provincie imperiala. Principalele sectoare economice erau agricultură, creșterea animalelor, mineritul, meșteșugurile, comerțul și circulația monetară. Românii au adus o forță de muncă specializată pentru valorificarea resurselor solului și subsolului. Cele mai bune pământuri aparțineau coloniștilor. Erau frecvent întâlnite proprietăți mici și mijlocii, pe când cele de dimensiuni mari erau rare. În centrul marilor proprietăți se află villa
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
monumentelor artistice descoperite, locuitorii provinciei române venerau o varietate extraordinară de divinități: Se manifestă sincretismul, fenomen ce constă în contopirea divinităților similare, dar de origine diferită într-una singură. Este răspândit cultul lui Iupiter Dolichenus, divinitate sincretica născută din contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor danubieni, divinități iliro-traco-dace. De asemenea, era venerat cultul lui
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
bisericești că cele de la Sucidava și Porolissum, castrul de la Slaveni și termele de la Apulum serveau ca adăpost pentru personalitățile creștine, iar basilicile creștine sunt atestate la Recidava și Litterata, în zona Biertan, precum și târgurile de la frontiera, acestea fiind deschise pentru români și pentru hiuni de către Attila. Năvălirile duc la distrugera centrelor urbane de către huni, afectând legăturile economice și spirituale dintre Dacia carpatica și lumea română, viața urbană primind lovitură decisivă în arhitectură și în funcțiile ei umane cotidiene. Mișcările de populații
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ea, în raport cu alte limbi neolatine, se găsește în cea mai apropiată relație cu latină antică. În același timp, spre deosebire de alte limbi romanice, limba română este unitară în tot spațiul etnic românesc, fără a avea dialecte regionale. Numele etnic propriu al românilor sau etnonimul (de la "etnos" - popor și "nyme" - nume) se găsește în legătură directă cu numele vechilor români. Etnonimul Român reprezintă o formă lingvistică evoluata a etnonimului Romanus Timpul etnogenezei românilor reprezintă o perioadă îndelungată de restructurări etnoculturale, lingvistice și spirituale
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
timp, spre deosebire de alte limbi romanice, limba română este unitară în tot spațiul etnic românesc, fără a avea dialecte regionale. Numele etnic propriu al românilor sau etnonimul (de la "etnos" - popor și "nyme" - nume) se găsește în legătură directă cu numele vechilor români. Etnonimul Român reprezintă o formă lingvistică evoluata a etnonimului Romanus Timpul etnogenezei românilor reprezintă o perioadă îndelungată de restructurări etnoculturale, lingvistice și spirituale, desfășurate pe parcursul a circa 900 ani, având drept limită inferioară sec. II-I a.Chr. și limită
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
românesc, fără a avea dialecte regionale. Numele etnic propriu al românilor sau etnonimul (de la "etnos" - popor și "nyme" - nume) se găsește în legătură directă cu numele vechilor români. Etnonimul Român reprezintă o formă lingvistică evoluata a etnonimului Romanus Timpul etnogenezei românilor reprezintă o perioadă îndelungată de restructurări etnoculturale, lingvistice și spirituale, desfășurate pe parcursul a circa 900 ani, având drept limită inferioară sec. II-I a.Chr. și limită superioară sec. VII-VIII p. Chr. Procesul etnogenezei românilor s-a început din momentul
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
a etnonimului Romanus Timpul etnogenezei românilor reprezintă o perioadă îndelungată de restructurări etnoculturale, lingvistice și spirituale, desfășurate pe parcursul a circa 900 ani, având drept limită inferioară sec. II-I a.Chr. și limită superioară sec. VII-VIII p. Chr. Procesul etnogenezei românilor s-a început din momentul declanșării expansiunii civilizației române în Dacia și s-a sfârșit odată cu consolidarea daco-romanilor pe o bază etnolingvistica calitativ nouă. Factorii etnogenezei reprezintă elemente care determină caracterul noului popor. În dependența de condițiile istorice pot fi
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
române în Dacia și s-a sfârșit odată cu consolidarea daco-romanilor pe o bază etnolingvistica calitativ nouă. Factorii etnogenezei reprezintă elemente care determină caracterul noului popor. În dependența de condițiile istorice pot fi evidențiați diferiți factori ai etnogenezei. În cazul etnogenezei românilor rolul decisiv l-au avut doi factori de natură spirituală: romanitatea și creștinismul. Romanitatea a determinat profilul etnolingvistic al poporului român, limba și conștiința lui națională. Prin factorul român, poporul român a devenit un etnos romanofon. Creștinismul a determinat mentalitatea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
determinat profilul etnolingvistic al poporului român, limba și conștiința lui națională. Prin factorul român, poporul român a devenit un etnos romanofon. Creștinismul a determinat mentalitatea romanica a neamului românesc, spiritualitatea, unitatea și continuitatea lui în condițiile migrațiunii popoarelor. Prin creștinism românii au devenit un etnos profund spiritual, un etnos religios, calități care în mare măsură au contribuit la păstrarea ființei romanice a neamului. Premisele etnogenezei reprezintă condițiile care au generat noul etnos. La baza procesului de etnogeneza a românilor s-au
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Prin creștinism românii au devenit un etnos profund spiritual, un etnos religios, calități care în mare măsură au contribuit la păstrarea ființei romanice a neamului. Premisele etnogenezei reprezintă condițiile care au generat noul etnos. La baza procesului de etnogeneza a românilor s-au aflat trei premise fundamentale. Prima premisa a constituit-o civilizația traco-geto-dacă, care servit drept teren al etnogenezei românilor. A doua premisa a rezultat din încadrarea traco-geto-dacilor în sec. VII-II a.Chr. În sistemul valorilor antice grecești. Cea de-
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
fundamentale. Prima premisa a constituit-o civilizația traco-geto-dacă, care servit drept teren al etnogenezei românilor. A doua premisa a rezultat din încadrarea traco-geto-dacilor în sec. VII-II a.Chr. În sistemul valorilor antice grecești. Cea de-a treia premisa a etnogenezei românilor a fost integrarea geto-dacilor în sec. I a.Chr. - sec. IV p. Chr. în cadrul civilizației antice de tip român. Civilizația traco-geto-dacă a constituit materialul primar al etnogenezei românilor. Influențele eline au format condițiile necesare pentru distanțarea traco-geto-dacilor de lumea barbara
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
În fine, includerea traco-geto-dacilor în sistema civilizației române a creat cele mai favorabile condiții pentru desfășurarea procesului de asimilare etnoculturala a autohtonilor și de constituire a unei noi etnii. Etapele etnogenezei ilustrează fazele de constituire a noului etnos. Procesul etnogenezei românilor cuprinde două etape de bază: - etapă primară (sec.II-I a.Chr. - sec.V p. Chr.) când se formează comunitatea romanica de răsărit (daco-romanii) - etapa finală (sec. VI-VIII) când se constituie poporul român propriu-zis. Romanizarea a cuprins două faze
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
întregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv regiunile dacilor liberi și jumătatea de nord a Traciei balcanice. Premisele romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut la baza un șir de premise favorabile, printre care se evidențiază: originea comună, indo-europeană, a traco-geto-dacilor și a românilor; includerea traco-geto-dacilor în sistemul relațiilor de tip antic prin intermediul lumii grecești; gradul relativ înalt de dezvoltare al civilizației traco-geto-dace; gradul înalt de compatibilitate dintre civilizația traco-geto-dacă și cea română. Căile romanizării. Fenomenul romanizării a decurs pe două căi de bază
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
liberi, care au format uniuni de obști, sau țări, care au constituit nucleele viitoarelor state medievale românești. Surse. - Rufius Festus a scris în anul 372 A.D. despre situația din Dacia post-romană în lucrarea să Scurtă istorie a poporului român; - Menționarea românilor în Cântecul nibelungilor sub denumirea de vlachi.
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe. Spre 1898 românii moldoveni nu reprezentau decât 14% din populația orașului. În aprilie 1903, folosind ca pretext o crimă săvîrștă la Dubăsari, la circa 40 de km. de Chișinău, anume uciderea unui adolescent ucrainean și creștin de 14 ani: Mihail Rîbacenko, publicistul rus
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
un bucătar personal, ca să nu fie otrăvit În 1918, după ce Sfatul Țării a votat unirea cu România, Chișinăul a devenit municipiul de reședință al județului Lăpușna. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 114.896 locuitori, dintre care 48.456 români, 41.065 evrei, 19.631 ruși, 1.436 poloni etc. Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit al doilea oraș ca mărime din România, după municipiul București. Gară feroviară Chișinău a fost una dintre cele mai importante din
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
URSS de cei din România (Moldova românească) și de ceilalți români. Persoanele care totuși se declară "români" în Republică Moldova (cum au putut s-o facă la recesământul din 5-12 octombrie 2004) sunt de fapt tot cetățeni ai Republicii, deoarece românii de cetățenie română rezidenți în republică, nu sunt numărați în recensământ. Conform rezultatelor alegerilor locale din 14 iunie 2015 componentă Consiliului municipal format din 51 de consilieri, este următoarea: Chișinău are în componență să 35 localități: 1 municipiu (cu 5
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
în care s-au desfășurat Jocurile Olimpice de vară din 1992. În vara lui 2004 Forumul Internațional al Culturii s-a desfășurat în acest oraș. Legenda atribuie cartaginezilor întemeierea localității "Barcino", în special lui Hamilcar Barcă, tatăl lui Hannibal. Mai tarziu, românii au transformat orașul într-un "castrum" (o bază militară română) centrat pe Mons Taber, un mic deal în apropierea locației primăriei din ziua de astăzi (Plaça de Șanț Jaume). Această organizare este încă vizibilă și astăzi pe harta centrului istoric
Barcelona () [Corola-website/Science/296750_a_298079]
-
pâine!". Simțul critic al lui Cheloo îl recomandă și de această dată că același veșnic nemulțumit. Având la bază un sample vocal feminin și câteva acorduri de vioară, Cronică unei senilități premature, relatează situația personajului ratat, desprins parcă dintr-un român al lui Irvine Welsh: "prea bolnav să muncească, prea fricos să fure, prea mândru să ceară, mulțumit să îndure". Îi urmează Inutilități sau " Starea României văzută prin ochii lui Cătălin Ștefan Ion", ce se constituie într-o critică dura la adresa
Fabricant de gunoi () [Corola-website/Science/317023_a_318352]
-
la Târgu-Mureș, unde Vasile Al-George a fost încadrat ca funcționar public. A avut și o bogată participare la viața culturală a epocii, fiind colaborator la revistele "Flacăra", "Gândirea", "Cosânzeana", "Societatea de mâine", "Cele Trei Crișuri", "Pagini Basarabene" și la ziarele "Românul", "Dreptatea", "Patria", "Voința". A fost autorul unui volum de versuri intitulat "Pamânt" și traducător din lirica maghiară. Preocupat și de activitatea de cercetare a lumii indiene, a lăsat un caiet care are scris pe prima pagină "Mahabharata" și care pare
Sergiu Al-George () [Corola-website/Science/317045_a_318374]
-
catolici și saxoni”) s-au așezat în 1290 în sudul Carpaților, stabilindu-se la Curtea de Argeș sau Câmpulung, astfel Negru-Vodă devenind fondatorul Țarii Românești. Originea Olteniei este dată de același act. Teritoriul era unul separat de Muntenia, fiind cucerit ulterior de românii din Turnu Severin, care au înființat două capitale (la Strehaia și Craiova). După venirea lui Negru Vodă, aceștia i s-au supus. Termenul „descălecat” se referă tocmai la asa-numitele așezări de pe acest teritoriu, însă semnificația lui este controversată, deoarece
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
un fiu ca garanție la curtea ungară și să plătească tributul anual. Carol Robert de Anjou, devenit rege al Ungariei în 1308, nu acceptă oferta lui Basarab și începe războiul. În perioada 9-12 noiembrie 1330 are loc bătălia de la Posada, românul învingând în această vale îngustă oastea maghiară. Prin această victorie, Țara Românească a obținut independența față de Regatul Ungariei și a putut să se consolideze ca stat unitar între Carpații Meridionali și Dunăre. Gheorghe Romanescu consideră că victoria de la Posada „reprezintă
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]