67,494 matches
-
nu, Wrangel este de mult timp un mare admirator al cărților "Oameni sărmani" și "Netoșka Nezvanova" și a asistat cu emoție la comedia macabră din Piața Semionovski, când țarul a cruțat în ultima clipă viața lui Dostoievski. Baronul Wrangel își amintește astfel prima întâlnire cu scriitorul rus: În ianuarie 1856, Dostoievski este promovat subofițer și i se permite să părăsească cazarma și să închirieze o cameră. În cele din urmă se retrage cu Aleksandr Wrangel într-o "dacea" de la periferia localității
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
profundă, aceasta a fost prima mea impresie: pentru prima dată în viață vedeam un om înțelept, bun, dar nefericit, ca și cum toți l-ar fi abandonat; un sentiment adânc de milă și compasiune s-a înfiripat în inima mea...» Astfel își amintește Anna Grigorievna primele întâlniri cu Dostoievski. Cei doi se căsătoresc la 15 februarie 1867 la Catedrala Sfânta Treime din Sankt Petersburg. La puțin timp după aceea, Anna asistă la una din înspăimântătoarele crize de epilepsie ale scriitorului, dar dovedește o
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
iar sora, Liubov Dostoievskaia, traumatizată de imaginea convulsiilor, va dezvolta tulburări nervoase. « Feodor Mihailovici a fost zguduit îngrozitor de această moarte. [...] îl chinuia mai ales faptul că băiatul a murit de epilepsie, boala pe care a moștenit-o de la el. » își amintește Anna Grigorievna Dostoievskaia. Romanul "Demonii" apare de-a lungul anului 1872 sub formă de foileton în "Mesagerul rus". Terminat la 26 noiembrie 1872, este republicat în volum în ianuarie 1873 de către o companie înființată chiar de cuplul Dostoievski, la inițiativa
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
și calitativ, poate fi încadrat doar cu foarte mare greutate de criticii literari. De altfel, antologiile de astăzi ale "Jurnalului" rețin doar câteva, cele mai semnificative estetic, din sutele de articole apărute în 1873, 1876-1877, 1880 și 1881. Dintre acestea, amintim " Visul unui om ridicol" (1877) -- povestea cu iz fantastic a unui tânăr, profund afectat de ideile materialiste și nihiliste, care, într-un moment de criză solipsistă începe să se îndoiască de existența universului și vrea să se sinucidă—sau "O
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
său "Jubileul lui Pușkin și cuvântarea lui Dostoievski" și constată că « limbajul lui Dostoievski chiar seamănă cu o predică. El vorbește cu tonul unui profet [...] este foarte profund, sincer și înțelegem că vrea să stârnească emoțiile ascultătorilor ». Gleb Uspenski își amintește: « Vorbea cu simplitate, ca și cum ar fi purtat o conversație cu niște cunoscuți, fără să declame fraze umflate sau să arunce capul pe spate. Simplu și clar, fără devieri sau ornamentații inutile, spunea că găsește în Pușkin un exponent al aspirațiilor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
și își găsește soțul fixând-o cu privirea. « Știi, Ania, îmi spuse Feodor Mihailovici aproape în șoaptă, nu dorm de trei ore și mă tot gândesc, dar abia acum mi-am dat limpede seama că am să mor astăzi. » își amintește ea. Este rugată să citească la întîmplare din Noul Testament pe care Dostoievski îl mai păstra de la femeile decembriste din Tobolsk. În mod incidental, Anna Grigorievna citește din Evanghelia după Matei, cap. 3, v.14-15: Ascultând aceste versete, Dostoievski răspunde: « Auzi
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Stavroghin, Ivan Karamazov, Marele Inchizitor. Romanul dostoievskian este, din acest motiv, un roman de idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. Conform lui Bahtin, diversitatea eroilor lui Dostoievski amintește de o « viziune carnavalescă asupra lumii » și resuscitează forme literare antice precum dialogul socratic și satira menipee. Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau răul, necondiționate de istorie, ereditate sau condiție socială, Dostoievski este considerat un
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
neașteptate de un atac de epilepsie. În cele din urmă, Nastasia Filippovna optează pentru Rogojin și este ucisă de el într-un exces al erotismului satanic. Prințul Mîșkin înnebunește și este internat într-un sanatoriu. Un personaj care ar merita amintit într-o discuție despre " Idiotul" este cu siguranță Ippolit Terentiev, pe care G. M. Fridlender îl numește « principalul adversar de idei al prințului ». De altfel, Dostoievski chiar ar fi dorit să îi ofere acestui erou o poziție centrală în cadrul romanului
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), Căprioara (Capreolus capreolus), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), buha (Bubo bubo), huhurezul (strix aluco aluco), pițigoiul de munte (Parus montanus), etc. Din fauna apelor curgătoare de munte pot fi amintite speciile: păstrăvul (Salmo trutta), lipanul (Thymalus thymalus), lostrița (Hucho hucho), porcușorul de munte (Gobio gobio). În Mureș trăiesc de asemenea mai multe specii de pești, cum ar fi : avatul, bibanul, carasul, crapul, linul, păstrăvul, roșioara, somnul, șalăuul, știuca și cleanul
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
statală ducatul lui Kean, vasal bulgarilor. Regele Ștefan al Ungariei supune acest ducat, autorității maghiare. Kean este alungat și înlocuit cu ruda regelui, Zoltan. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței sudest-transilvane nou extinse. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Cinematografie înseamnă, din punct de vedere etimologic, "„scrierea mișcării”" (de la cuvintele franceze „cinématique” - mișcare și „graphie” - scriere). Legat de această definiție amintesc faptul că patentul acordat fraților Lumière în februarie 1895 avea titlul de "„Aparat pentru obținerea și vizionarea imaginilor”", numit generic de către ei „Cinematograf”. "Cinematografie" este înregistrarea unei serii întregi de imagini fotografice succesive, a unui obiect în mișcare cu o
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
fost nevoie de un drum lung să se atingă nivelele de dezvoltare necesare ale fizicii, chimiei, mecanicii, electrotehnicii, opticii ca abia după aceea să înceapă să se dezvolte tehnica cinematografică. Înainte de a vorbi de proiecția cinematografică, este bine să ne amintim despre camera obscură, cunoscută încă din antichitate, dispozitiv cu care pentru prima dată se putea capta o imagine din mediul înconjurător. Chiar dacă imaginea era "răsturnată", era însă o "imagine reală". Pe la mijlocul secolului XVII apare lanterna magică, "dispozitiv cu care se
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
o proiecție de tip diascop. Tot cam în acea epocă ca o aplicație a "lanternei magice" apare în China teatrul de umbre. Secolul XIX înseamnă pentru oamenii de știință, "secolul marilor căutări și descoperiri". Referitor la descoperirile premergătoare apariției "cinematografului", amintim de încercările unui profesor belgian, Joseph Plateau, care în 1829 vrând să "stabilească limita de rezistență a retinei ochiului", se uită timp de 25 secunde la discul solar. Orbit de lumina puternică a soarelui, este nevoit să stea câteva zile
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
metalică. Suportul pentru fotografii a fost apoi sticla de cristal, hârtia și suportul transparent flexibil, fotosensibil pe bază de halogenură de argint pus la punct de George Eastman în 1884 cea care a făcut posibilă proiecția cinematografică. Este bine să amintim contribuția importantă a inventatorului Thomas Alva Edison care prezintă la "Expoziția Mondială de la Chicago" aparatul numit "kinetoscop". Acesta prezenta, "numai unui singur spectator imagini în mișcare din lumea reală", imagini obținute cu un alt aparat numit "kinetograf". Imaginile erau pe
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
tonurile calde, dar amestecate brutal, radiază o înaltă formă a suavității. O altă temă preferată sunt naturile moarte cu fructe, care revin ca un leitmotiv în creația lui Cézanne. În tabloul ""Natură moartă cu mere și portocale"" (1899) reliefurile realizate amintesc sculpturalitatea câtorva pânze care reprezintă muntele "Sainte-Victoire". Tablourile pictate cu acest subiect reprezintă cele mai mari capodopere ale lui Cézanne. În 1895, negustorul de tablouri Ambroise Vollard organizează prima expoziție personală a lui Cézanne. În 1900 expune la Expoziția Universală
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
intensitate s-a concretizat în tabloul care se găsește în Muzeul de Artă din Philadelphia (USA). Culorile simple și armonice sunt amplasate aproape ca la o acuarelă. Siluetele celor paisprezece femei grupate în jurul copacilor imenși, care se întind către cer, amintind bolțile unei catedrale, formează un tablou cu o armonie strălucitoare. La 15 octombrie 1906, Cézanne pictează în aer liber. Stă prea mult în ploaie și, când ajunge acasă, îi este deja foarte rău. Contractează o pneumonie gravă, starea sa devine
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
atomic 33. El se afla in grupa a V-A principala(15) si perioada a 4-a. Numele grec "arsenicon" (în traducere "bărbat"), era atribuit în antichitate unor sulfuri de arsen și acidului arsenicos. Pentru prima dată, Platon și Strabon amintesc de existența și exploatarea arseniului din muntele Sandaracurgium - provincia Pont. Ca element, se pare că a fost preparat pentru prima dată de Albertus Magnus, în anul 1250, din auripigment și săpun, și apoi de Paracelsus prin sublimarea sandaracului cu coji
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
alb. Date certe despre propagarea arseniului metalic provin de la Lèmery, care, în 1675, tratează sulfurile de arsen cu drojdie de vin și săpun moale, de la alchimiștii secolelor următoare, care fac studii sistematice asupra obținerii și proprietăților acestui element. Dintre aceștia, amintim: J. Scroeder (1694), H. Brandt (1733) și J. Liebig (1842). În paralel cu descoperirea proprietăților fizico-chimice ale arseniului, alchimiștii au descoperit și proprietățile biomedicale. Din arseniul alb s-au preparat puternice otrăvuri, care au făcut multe victime de-a lungul
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
deplasarea fotogramei pentru a face posibilă proiecția următoarei. Nefolosirea obturatorului ar face ca imaginea proiectată să fie neclară. Sistemul de transport sacadat al fimului se face cu ajutorul "mecanismului cu grifă" sau a mecanismului cu "cruce de malta".Se mai poate aminti de "proiecția cu mișcare continuă a filmului și redarea prin metoda "compensarii luminii".Acest sistem este un sistem greoi de realizat și mai ales de folosit în exploatare. Nu se folosește. Pentru redarea fonogramei este necesar ca filmul să se
Aparat de proiecție cinematografică () [Corola-website/Science/299400_a_300729]
-
rectorului școlii despre viața sfântului Francisco de Xavier, trezește din nou teama de judecata nemiloasă a lui Dumnezeu. Timp de câteva luni, James Joyce încearcă, habotnic și virtuos, să regăsească devotamentul de altădată pentru religia creștină. Mai târziu își va aminti cu umor de modul cum fiecare act de devoțiune i se părea o tranzacție cu divinitatea: În ciuda strădaniilor pioase, desprinderea de catolicism este ireversibilă, Joyce găsind refugiu într-un alt sistem de credințe, arta, căreia i se va dedica pentru
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
examene. În acest timp, familia lui se confrunta cu lipsuri materiale serioase, singura sursă de venit fiind pensia lui John Stanislaus. James Joyce venea acasă doar noaptea, în rest rămânea la Biblioteca Națională până la 10 p.m. Thomas Kettle și-l amintește astfel: „încăpățânat, meticulos, un elf iubitor de paradoxuri ... întruparea însăși a spiritului literar” După absolvirea universității cu o notă mediocră care nu îi permite să lucreze în mediul academic, Joyce decide să urmeze o nouă facultate, medicina, dar nu în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Hunter, despre care Dublinul zvonea că ar fi evreu și că ar avea o soție adulteră, va servi ca model principal pentru personajul Leopold Bloom din "Ulise". Gogarty însuși devine Buck Mulligan în același roman și, prin vocea lui fictivă, amintește stânjenitorul episod: În ianuarie 1904, Joyce încearcă să publice în revista "Dana" un scurt eseu autobiografic, intitulat, la sugestia lui Stannie, "Portret al artistului" ("A Portrait of the Artist"). Opera, care marchează începutul maturității literare a scriitorului, este respinsă, dar
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ca scriitor. Atracția lui pentru exotic și oriental, pentru regiuni ca Grecia, Palestina, Arabia sau Spania, a fost intensificată de șederea lui în portul mediteranean și și-a găsit ecoul în personaje ca Molly Bloom din "Ulise", cea care își amintește cu nostalgie de copilăria petrecută în Gibraltar : Concomitent, Joyce deprinde dialectul indigen, "triestino", o formă a limbii italiene pe care o va vorbi inclusiv acasă, cu familia. Având funcția de "lingua franca", "triestino" încorpora numeroase elemente din limbile minorităților: armeană
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lipsea abilitatea de a mânui și de a atrage banii, un defect moștenit de la tatăl său. Din această aventură antreprenorială, romancierul a păstrat însă interesul pentru imaginea cinematografică: capitolul "Eol" din "Ulise" este segmentat în secțiuni scurte cu titluri care amintesc de afișele filmelor, iar în "Stâncile rătăcitoare", scriitorul folosește tehnica „unghiurilor de filmare”, care se mută progresiv de la un centru de interes la altul. Eșecul afacerii "„Volta”" a curmat și alte ambiții antreprenoriale pe care le avea scriitorul, spre exemplu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
anului 1910, Joyce, Nora, Giorgio, Lucia, Eva și Eileen se mută într-un nou apartament pe via della Barriera Vecchia, unde vor locui până în septembrie 1912. În scurt timp li se alătură și o menajeră, Maria Kirn. Eileen Joyce își amintește un eveniment care ar fi putut schimba într-un mod catastrofal cariera literară a lui Joyce. Într-o zi când Nora i-a imputat faptul că își pierde timpul cu scrisul, Joyce s-a înfuriat atât de tare încât a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]