63,037 matches
-
Alte arii de studiu includ orientarea animalelor folosind câmpurile geomagnetice; efectele posibile ale surselor umane de câmp electromagnetic precum telefoanele mobile, și dezvoltarea unor noi terapii pentru remedierea acestor efecte. Termenul poate fi folosit și cu referire la capacitatea unor celule vii, țesuturi și organisme de a produce câmpuri electrice și reacțiile celulelor la câmpurile electromagnetice. Manifestări electrice de scurtă durată numite potențiale de acțiune se produc în câteva tipuri de celule animale numite celule excitabile, categorie de celule ce include
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
ale surselor umane de câmp electromagnetic precum telefoanele mobile, și dezvoltarea unor noi terapii pentru remedierea acestor efecte. Termenul poate fi folosit și cu referire la capacitatea unor celule vii, țesuturi și organisme de a produce câmpuri electrice și reacțiile celulelor la câmpurile electromagnetice. Manifestări electrice de scurtă durată numite potențiale de acțiune se produc în câteva tipuri de celule animale numite celule excitabile, categorie de celule ce include neuroni, celule musculare, celule endocrine și câteva celule vegetale. aceste potențiale de
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
poate fi folosit și cu referire la capacitatea unor celule vii, țesuturi și organisme de a produce câmpuri electrice și reacțiile celulelor la câmpurile electromagnetice. Manifestări electrice de scurtă durată numite potențiale de acțiune se produc în câteva tipuri de celule animale numite celule excitabile, categorie de celule ce include neuroni, celule musculare, celule endocrine și câteva celule vegetale. aceste potențiale de acțiune sunt folosite pentru a facilita comunicarea intercelulara și activarea proceselor intracelulare. Aceste fenomene fiziologice ale potențialului de acțiune
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
și cu referire la capacitatea unor celule vii, țesuturi și organisme de a produce câmpuri electrice și reacțiile celulelor la câmpurile electromagnetice. Manifestări electrice de scurtă durată numite potențiale de acțiune se produc în câteva tipuri de celule animale numite celule excitabile, categorie de celule ce include neuroni, celule musculare, celule endocrine și câteva celule vegetale. aceste potențiale de acțiune sunt folosite pentru a facilita comunicarea intercelulara și activarea proceselor intracelulare. Aceste fenomene fiziologice ale potențialului de acțiune sunt posibile datorită
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
capacitatea unor celule vii, țesuturi și organisme de a produce câmpuri electrice și reacțiile celulelor la câmpurile electromagnetice. Manifestări electrice de scurtă durată numite potențiale de acțiune se produc în câteva tipuri de celule animale numite celule excitabile, categorie de celule ce include neuroni, celule musculare, celule endocrine și câteva celule vegetale. aceste potențiale de acțiune sunt folosite pentru a facilita comunicarea intercelulara și activarea proceselor intracelulare. Aceste fenomene fiziologice ale potențialului de acțiune sunt posibile datorită canalelor ionice dependente electric
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
țesuturi și organisme de a produce câmpuri electrice și reacțiile celulelor la câmpurile electromagnetice. Manifestări electrice de scurtă durată numite potențiale de acțiune se produc în câteva tipuri de celule animale numite celule excitabile, categorie de celule ce include neuroni, celule musculare, celule endocrine și câteva celule vegetale. aceste potențiale de acțiune sunt folosite pentru a facilita comunicarea intercelulara și activarea proceselor intracelulare. Aceste fenomene fiziologice ale potențialului de acțiune sunt posibile datorită canalelor ionice dependente electric ce permit echilibrarea potențialului
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
organisme de a produce câmpuri electrice și reacțiile celulelor la câmpurile electromagnetice. Manifestări electrice de scurtă durată numite potențiale de acțiune se produc în câteva tipuri de celule animale numite celule excitabile, categorie de celule ce include neuroni, celule musculare, celule endocrine și câteva celule vegetale. aceste potențiale de acțiune sunt folosite pentru a facilita comunicarea intercelulara și activarea proceselor intracelulare. Aceste fenomene fiziologice ale potențialului de acțiune sunt posibile datorită canalelor ionice dependente electric ce permit echilibrarea potențialului produs de
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
câmpuri electrice și reacțiile celulelor la câmpurile electromagnetice. Manifestări electrice de scurtă durată numite potențiale de acțiune se produc în câteva tipuri de celule animale numite celule excitabile, categorie de celule ce include neuroni, celule musculare, celule endocrine și câteva celule vegetale. aceste potențiale de acțiune sunt folosite pentru a facilita comunicarea intercelulara și activarea proceselor intracelulare. Aceste fenomene fiziologice ale potențialului de acțiune sunt posibile datorită canalelor ionice dependente electric ce permit echilibrarea potențialului produs de gradientul electrochimic pe ambele
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
este împărțit în proglote. Aparatul genital este, de asemenea, unic. Din ou iese o larvă caracteristică numită larvă licoforă, care este prevăzută cu 10 cârlige, ceea ce o deosebește clar de larva hexacantă. În interiorul larvei se găsește o mare masă de celule glandulare mari, a căror secreție dizolvă țesuturile diferitelor organe ale gazdei, în care larva pătrunde. Adulții parazitează în intestinul sau celomul (cavitatea corpului) peștilor, excepțional la reptile (chelonieni). Gazda intermediară este un nevertebrat. Subclasa Cestodari cuprinde două ordine: amfilinide și
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
acoperit cu o cuticulă subțire la amfilinide și groasă la girocotilide. Sub cuticulă amfilinidelor sunt prezintă 3 zone: zona fibrilară (cu fibrile musculare fine dispuse în toate sensurile), zona musculară (cu predominarea fibrelor longitudinale și transversale) și zona glandulară (cu celule glandulare mari a căror secreție, cu rol de protejare a animalului, ajunge la suprafața cuticulei). Tegumentul girocotilidelor este lipsit de glande. Sub cuticulă au un strat musculos gros format din fibre transversale și longitudinale. Fibrele longitudinale se întind de la un
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
hexacantă. Larvă licoforă prezintă epidermă ciliată, numeroase glande ventrale care se deschid la capătul anterior al corpului, comisură nervoasă (anterioară lată) și 5 perechi de cârlige situate la partea posterioară a corpului. În interiorul larvei se găsește o mare masă de celule glandulare mari, a căror secreție dizolvă țesuturile diferitelor organe ale gazdei, în care larva pătrunde. Ordinul Amphilinidea Ordinul Gyrocotylidea
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
parte a acestei restructurări, capelă Sf. Nicolae a fost extinsă și decorată cu momente din timpul papei Alexandru al III-lea, realizate poate de Guariento sau de un oarecare Paolo, la parter a fost făcută o cușcă de lei și celule noi și în 1332 au fost introduse fântâni în curtea interioară. Un document privind realizarea unui leu marcian sugerează că accesul monumental în palat în această perioadă era asemănător cu cel din prezent. În 1340 s-a dispus finalizarea celui
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
le (Unikonta) este un megagrup (sau subdomeniu după unii autori ) de eucariote, care include opistocontele ("Opisthokonta") și amibozoarele ("Amoebozoa") și se caracterizează prin prezența celulelor cu singur flagel (la unele grupuri, flagelul s-a redus în cursul evoluției). Majoritatea reprezentanților unicontelor au un singur corpuscul bazal; opistocontele flagelate au în mod caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. Fuziunea genelor care codifică dihidrofolat reductaza
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
Unikonta" a fost propus de Cavalier-Smith în 2002. Adl și coautorii (2012) a propus numele "Amorphea" pentru acest grup. În 2002, Cavalier-Smith a propus termenii "Unikonta" și "Bikonta", bazate pe un scenariu evolutiv al aparatului flagelar. Într-adevăr, la majoritatea celulelor eucariote aparatul flagelar (format din flageli care pornesc de la un corpuscul bazal) este baza structurii citoscheletului. Centrul acestei structurii este format din unul sau mai mulți corpusculi bazali, care pot forma sau nu flageli. Cavalier-Smith a emis ipoteza că LECA
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
dobândit un al doilea flagel, unul fiind anterior, altul posterior. Bicontele sunt caracterizate, de asemenea, printr-un proces particular în timpul diviziunii celulare: corpuscul bazal nou format devine în mod constant corpuscul bazal anterior, în timp ce corpuscul mai vechi (cel moștenit de la celula mamă) formează corpuscul bazal posterior. Astfel, aceste caractere derivate combinate cu fuziunea genei DHFR-TS (care codifică dihidrofolat reductaza - DHFR și timidilat sintetaza - TS) exclud posibilitatea ca rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor este situată în interiorul bicontelor. Cu toate acestea, una dintre
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
vegetației. Ciuperca" Phytophthora "infestans, din clasa Oomycetes, ordinul Peronosporales, familia Phytophthoraceae, specie oligofagă, poate ataca cartofii, tomatele, vinetele și multe specii de buruieni solanacee. Miceliul ciupercii este neseptat, trăiește în spațiul intercelular, se hrănește prin haustori, uneori miceliul pătrunde în celulele plantei parazitate. Fructificația asexuată are aspectul unui puf alb pe partea inferioară a frunzei și este constituită din conidiofori subțiri, hialini, cu 3-4 ramificații care ies prin stomate. Conidiile sunt unicelulare, hilaine, ovoidale, de 25-30 x 15-24 µ. Ele germinează
Phytophthora infestans () [Corola-website/Science/333688_a_335017]
-
moleculare susțin că aceste animale derivă din Lophotrochozoa. Dicyemidele adulte variază în mărime de la 0,5 la 7 milimetri și pot fi văzute ușor la un microscop optic. Sunt eutelice, adică toți indivizii dintr-o specie au același număr de celule, făcând numărul celulelor un criteriu de identificare folositor. Dicyemidele nu au sistem respirator, circulator, excretor, digestiv și nervos. Structura organismului este simplă: o singură celulă axială înconjurată de un înveliș de 20 - 30 de celule cu cili. Regiunea anterioară a
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
aceste animale derivă din Lophotrochozoa. Dicyemidele adulte variază în mărime de la 0,5 la 7 milimetri și pot fi văzute ușor la un microscop optic. Sunt eutelice, adică toți indivizii dintr-o specie au același număr de celule, făcând numărul celulelor un criteriu de identificare folositor. Dicyemidele nu au sistem respirator, circulator, excretor, digestiv și nervos. Structura organismului este simplă: o singură celulă axială înconjurată de un înveliș de 20 - 30 de celule cu cili. Regiunea anterioară a organismului se numește
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
un microscop optic. Sunt eutelice, adică toți indivizii dintr-o specie au același număr de celule, făcând numărul celulelor un criteriu de identificare folositor. Dicyemidele nu au sistem respirator, circulator, excretor, digestiv și nervos. Structura organismului este simplă: o singură celulă axială înconjurată de un înveliș de 20 - 30 de celule cu cili. Regiunea anterioară a organismului se numește „calotă” și folosește la atașarea parazitului la suprafața rinichiului gazdei. Dicyemidele există atât în forme sexuate cât și în forme asexuate. Forma
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
specie au același număr de celule, făcând numărul celulelor un criteriu de identificare folositor. Dicyemidele nu au sistem respirator, circulator, excretor, digestiv și nervos. Structura organismului este simplă: o singură celulă axială înconjurată de un înveliș de 20 - 30 de celule cu cili. Regiunea anterioară a organismului se numește „calotă” și folosește la atașarea parazitului la suprafața rinichiului gazdei. Dicyemidele există atât în forme sexuate cât și în forme asexuate. Forma sexuată predomină în gazdele mature, iar cea asexuată în gazdele
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
parazitului la suprafața rinichiului gazdei. Dicyemidele există atât în forme sexuate cât și în forme asexuate. Forma sexuată predomină în gazdele mature, iar cea asexuată în gazdele juvenile și imature. Forma asexuată se numește „nematogen”; ea produce larve vermiforme înăuntrul celulei axiale. Acestea se maturizează și formează și mai mulți nematogeni. Nematogenii abundă în cefalopodele tinere, umplând rinichii. În timp ce infecția se dezvoltă, poate și când nematogenii ajung la o anumită densitate, larvele vermiforme se maturizează și nu mai formează nematogeni, ci
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
cu larve de trematode. La fel ca la stadiile asexuate ale trematodelor, câțiva nematogeni rămân și în gazdele mai bătrâne. Funcția lor este să crească populația de paraziți pentru a ține pasul cu creșterea gazdei. Rombogenii au gonade hermafrodite înăuntrul celulei axiale. Aceste gonade, numite corect „infuzorigene”, se autofertilizează pentru a produce larve infuzoriforme. Acestea au o morfologie foarte distinctă, înotând cu inele ciliate. S-a considerat mult timp că această infuzoriformă, care iese atunci când gazda eliberează urină din rinichi, este
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
dikariofaza și constituie aparatul vegetativ de lungă durată a bazidiomicetelor. Pe miceliul secundar iau naștere bazidiile cu bazidiospori, în urma unui proces asemănător formării ascelor la ascomicete. Miceliul terțiar reprezintă miceliul de fructificare a ciupercilor bazidiomicete și este alcătuit tot din celulele binucleate, care iau parte la formarea bazidiofructelor, alcătuind țesuturi false cu funcții de susținere, secreție, conducere, protecție ș.a. Bazidiile pot fi monomere și dimere, când sunt alcătuite din două articole, dintre care cel bazal constituie hipobazidia, iar cel din partea superioară
Basidiomycètes () [Corola-website/Science/333763_a_335092]
-
unde, după surse istorice, s-ar fi ridicat palatul regelui Irod cel Mare (Hordos sau Herodes) în secolul I î.H. La începutul secolului XXI au fost inițiate săpături în clădirea cea lungă lipită de zidul cetății, și care servea celulelor de arest. Au fost cu acest prilej descoperite ziduri masive, care au fost identificate aproape cu certitudine ca aparținând palatului herodian și au confirmat pentru prima dată această ipoteză istorică.
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
acest fel care conservă în stare bună zidurile sale. Fortificația oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, în care se afla și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. Aceasta poate fi văzută chiar și în zilele noastre. Pe la 1350 a fost terminată construcția bisericii. În acea vreme, în Rotbav trăiau aproximativ 70 de familii de sași. Construită din piatră de râu și de carieră
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]