64,416 matches
-
își surprinde nepotul Ieronim (Mihai Călin) în timp ce căuta în podul casei, alături de elevul Vladimir, două uniforme de general. Generăleasa Calomfir apare în unele flashback-uri, folosind puterea miraculoasă a nepotului ei pentru a face să apară în oglinzile din salon personaje din alte vremuri. Criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind „cel mai ambițios proiect estetic” al lui Dan Pița, o ecranizare „ambițioasă, riscantă și dificilă” a scrierilor lui Mircea Eliade. În opinia sa, filmul lui Dan Pița prezintă încercarea
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
de popor la sosirea sa în România. În cele patru colțuri ale soclului larg se aflau 4 femei așezate în atitudini deosebite. Pe soclu era dăltuit textul „PRIN MINTEA, PRIN INIMA ȘI BRAȚELE NOASTRE. 1851”. Spre acest text priveau trei personaje: o femeie însoțită de doi copii cărora, cu mâna stângă, le arăta inscripția. Sub acest grup, pe o placă de marmură neagră erau scrise cuvintele: „Lui Ion C. Brătianu. 1903”. Sus pe soclu, alături pe Ion C. Brătianu se aflau
Monumentul lui Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/335700_a_337029]
-
femeie însoțită de doi copii cărora, cu mâna stângă, le arăta inscripția. Sub acest grup, pe o placă de marmură neagră erau scrise cuvintele: „Lui Ion C. Brătianu. 1903”. Sus pe soclu, alături pe Ion C. Brătianu se aflau două personaje: o femeie, simbolizând biruința, care ținea steagul tricolor, iar lângă ea, un soldat în uniformă și cu raniță model 1877, privind concentrat spre steagul tricolor. Monumentul din bronz al lui Ion I. C. Brătianu, instalat pe un soclu de piatră albă
Monumentul lui Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/335700_a_337029]
-
cursuri, vizite, conferințe), din noiembrie 1967”", consemna scriitorul în memoriile sale. Nuvela a fost finalizată în noiembrie 1967 la Chicago. Eliade a corectat șpalturile nuvelei la 3 aprilie 1968, întrebându-se dacă va putea publica scrierea în România sau nu. Personajele și acțiunea continuau să-l captiveze, după cum notează în însemnările din acel an. Prima sa publicare a avut loc în anul 1968 în volumul 2 al unei colecții de proză românească tipărită de Editura Caietele Inorogului din Paris; tirajul cărții
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
dr. Zerlendi sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil („Douăsprezece mii de capete de vite”, „La țigănci”, „Pe strada Mântuleasa...”) sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). În ambele cazuri are loc o irupție a fantasticului în cotidian. Tehnica narativă a lui Mircea Eliade integrează o
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
în istorie, descoperind astfel existența unor legături ascunse. Nuvelele fantastice ale sale se evidențiază prin prezența unor indicii esențiale camuflate într-un text epic realist. Naratorul călătorește într-un trecut mitic cu scopul de a stabili niște conexiuni stranii între personaje și fapte, la fel cum psihanalistul încearcă să descopere și să studieze acele conexiuni existente la nivel subconștient. Mircea Eliade mărturisea că a dorit să pună în antiteză în „Pe strada Mântuleasa...” două concepții opuse cu privire la viață: una mitică și
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
persoana unui maior, Vasile I. Borza. Fărâmă este cercetat de mai mulți anchetatori, inclusiv de către temuta Anca Vogel (considerată de Monica Lovinescu și de Alex. Ștefănescu drept un corespondent literar al Anei Pauker), fiind forțat să scrie zeci de declarații. Personajul nu se intimidează și începe să relateze întâmplări stranii care continuă la nesfârșit, dând naștere altor povestiri cu alte personaje. Fărâmă se aseamănă cu Șeherezada, povestind permanent în tradiția orientală a celor "O mie și una de nopți" pentru a
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Monica Lovinescu și de Alex. Ștefănescu drept un corespondent literar al Anei Pauker), fiind forțat să scrie zeci de declarații. Personajul nu se intimidează și începe să relateze întâmplări stranii care continuă la nesfârșit, dând naștere altor povestiri cu alte personaje. Fărâmă se aseamănă cu Șeherezada, povestind permanent în tradiția orientală a celor "O mie și una de nopți" pentru a-și salva viața într-un moment dificil. Ofițerii de Securitate ignoră aspectele fantastice ale povestirilor lui Fărâmă, căutând să descopere
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a-și salva viața într-un moment dificil. Ofițerii de Securitate ignoră aspectele fantastice ale povestirilor lui Fărâmă, căutând să descopere informații referitoare la acte de spionaj sau comploturi cu tentă politică. Există o incompatibilitate între cele două categorii de personaje (povestitor și anchetatori), fiecare înțelegând lumea în modul lui: sacru și, respectiv, profan. Unii anchetatori intră totuși în anumite momente în jocul lui Fărâmă, păstrând încă în suflet un rest de candoare din copilărie. Mircea Eliade descrie în cunoștință de
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
temutul aparat polițienesc pentru a da de urma lui Lixandru, eventual și a lui Darvari. Sintagma „pe la două și un sfert, două și jumătate” reprezintă o parolă la care Fărâmă așteaptă un răspuns adecvat. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Numele personajului principal (Fărâmă) poate fi atât o referire la fragilitatea condiției umane, cât și la caracterul fragmentar al relatărilor sale. Autorul mărturisea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
un sfert, două și jumătate” reprezintă o parolă la care Fărâmă așteaptă un răspuns adecvat. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Numele personajului principal (Fărâmă) poate fi atât o referire la fragilitatea condiției umane, cât și la caracterul fragmentar al relatărilor sale. Autorul mărturisea că s-a gândit la o parabolă a omului fragil care supraviețuiește în condiții grele prin talentul de a
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
poate fi atât o referire la fragilitatea condiției umane, cât și la caracterul fragmentar al relatărilor sale. Autorul mărturisea că s-a gândit la o parabolă a omului fragil care supraviețuiește în condiții grele prin talentul de a povesti. Celelalte personaje sunt prezentate cu detalii puține, dar esențiale, fiind caracterizate din punct de vedere psihologic prin gesturile și replicile lor. Învățătorul Fărâmă trăiește într-un timp mitic ce pare să existe doar în imaginația sa, el fiind, în concepția lui Eugen
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Învățătorul Fărâmă trăiește într-un timp mitic ce pare să existe doar în imaginația sa, el fiind, în concepția lui Eugen Simion, „un tip eminamente profan care, prin narațiunile lui, creează o lume fabuloasă, o lume ce supraviețuiește prin semne”. Personajul ajunge să cunoască întâmplări miraculoase, ce pot fi considerate experiențe spirituale comparabile cu căutarea Sfântului Graal. O pivniță poate deveni, prin săvârșirea unui ritual magic, locul de pătrundere într-un univers paralel, existent într-un alt timp. Cunoscătorul unor astfel
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
climateric obișnuit în narațiunile lui Eliade, precum în „Douăsprezece mii de capete de vite” sau în „La țigănci”. Ea precede o situație anormală și, asociată cu alte elemente neobișnuite precum oboseala, vorbăria confuză și amnezia bruscă, marchează o intrare a personajelor într-un labirint în care trebuie să treacă printr-o serie de probe. Viața omului este, în opinia lui Eliade, un șir de probe inițiatice, prin care omul încearcă să descopere sensul existenței și să dobândească astfel o perspectivă a
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
lucrurilor, făcându-le accesibile doar persoanelor inițiate. Hierofaniile sunt anticipate de identificarea unor indicii, sacrul fiind de altfel camuflat în profan. Poveștile lui Fărâmă nu urmează un fir narativ cronologic, fiind fărâmițate în mai multe momente narative din viața unor personaje legate între ele prin descendență sau soartă și care se întind pe o perioadă mai mare de 200 de ani. Există mai multe incipit-uri care complică narațiunea. Întâmplările sunt structurate în funcție de dominanta temporală, unele având loc într-un trecut
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a preafrumoasei Arghira - petrecută pe la 1700, blestemul băiatului pașei din Silistra - de la 1840), iar altele într-un trecut apropiat (dispariția lui Iozi, drumul necunoscut al săgeții trase de Lixandru, fuga misterioasă cu avionul a lui Darvari, povestea excepțională a Oanei). Personajele acestor narațiuni au în comun credința în existența unui spațiu de trecere spre tărâmul celălalt și acceptarea prezenței unor fenomene miraculoase în viața cotidiană. Peștera de diamant (pe care o vede Iozi în apa din pivniță și Oana în vis
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
adică ascensiunea într-o nouă stare de existență, conține o serie de primejdii precum posibilitatea de a rătăci drumul de întoarcere, așa cum încearcă să-l avertizeze Leana pe Lixandru. Lumea sacră își are însă proprii mesageri în lumea profană precum personajul Marina, care afirmă că s-a întors pe pământ „ca să învețe oamenii cum să vadă”, sau ca Leana, ce propagă mesaje pe care numai cei inițiați pot să le înțeleagă. Prezența personajului mitologic Oana, o femeie voinică, înaltă de 2
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
are însă proprii mesageri în lumea profană precum personajul Marina, care afirmă că s-a întors pe pământ „ca să învețe oamenii cum să vadă”, sau ca Leana, ce propagă mesaje pe care numai cei inițiați pot să le înțeleagă. Prezența personajului mitologic Oana, o femeie voinică, înaltă de 2,42 m, care merge la munte să-și caute ursitul, este nucleul mitic central al narațiunii, în care elementele mitologice din basme pătrund în proza obișnuită. Ca și inginerul Cucoaneș, macrantropul din
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
în nuvelele „Les trois Grâces” și „Tinerețe fără tinerețe”. Povestirile lui Fărâmă au un caracter fantastic atenuat de prezența unor numeroase elemente extrase din fabulosul folcloric sau magic. Finalul enigmatic al nuvelei contribuie la revenirea la o stare fantastică, aducând personajul parcă printr-o buclă temporală într-un cadru asemănător celui de la început (aceeași căldură toridă, aceeași oră, replici similare) pentru a-și reîncepe demersul obositor, fără un final cert. Proza fantastică a lui Mircea Eliade a suferit în decursul timpului
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
două perspective diferite asupra vieții (una sacră și alta profană) care-i determină un caracter ambiguu: „Aș putea spune că acest roman este o sinteză poetică între o intrigă detectivă și un basm. În loc de bizare intervenții din afara vieții cotidiene a personajului principal, avem acum de a face cu o ambiguitate permanentă a acestui cotidian însuși”. Complexitatea tematică a nuvelei a fost remarcată de academicianul Eugen Simion, care considera că „Pe strada Mântuleasa...” este o scriere cu mai multe fire epice, „o
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
inspirat din proza fantastică a lui Mircea Eliade, mai precis din nuvelele „Pe strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel Antim din nuvela „Uniforme de general” și profesorul Fărâmă din nuvela „Pe strada Mântuleasa...”, fiecare dintre ei fiind obsedați de trecut și victime ale
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel Antim din nuvela „Uniforme de general” și profesorul Fărâmă din nuvela „Pe strada Mântuleasa...”, fiecare dintre ei fiind obsedați de trecut și victime ale propriei lor identități. Personajul principal al filmului este un profesor de muzică de la o școală primară de pe strada Mântuleasa (interpretat de Ștefan Iordache) care a fost arestat în anii '50 ai secolului al XX-lea de către Securitate și anchetat timp de 12 ani până la
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a fost arestat în anii '50 ai secolului al XX-lea de către Securitate și anchetat timp de 12 ani până la pierderea identității; pentru a-și amâna sentința el inventează tot felul de povești stranii, unele reale și altele imaginare. Unele personaje capătă roluri duble în imaginația profesorului precum tovarășa ministru Anca Vogel (inspirată de Ana Pauker și interpretată de Rodica Dianu) care devine matroana bordelului de „la țigănci” și care transformă ghicitul țigăncii într-un interogatoriu în toată regula, aducând fantasticul
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de jocuri video pe televizor numită simplu Nintendo sau NES (Nintendo Entertainment System). Acesta este de fapt și primul joc în care Mario este prezentat cu acest nume, dacă se ține cont de faptul că jocul de debut al acestui personaj cheie îl constituie în fapt un altul și anume Donkey Kong, unde primește un rol secundar sub numele de „Jumpman”, scopul jocului fiind acela de a-și salva prietena pe nume Pauline, care fusese răpită de către gorila Donkey Kong. Revenind
Mario Bros. () [Corola-website/Science/335722_a_337051]
-
identitatea lui Mario. Acesta este prezentat ca fiind un instalator cu origini italo-americane care, împreună cu fratele său mai mare pe nume Luigi, primește misiunea de a elimina toate creaturile ce bântuie prin sistemul de canalizare al orașului New York. Cele două personaje, Mario și Luigi, trebuie așadar să afle ce anume se petrece în sistemul de canalizare de sub orașul New York, întrucât un număr tot mai mare de creaturi suspecte își fac apariția în acest loc. Fiecare planșă de joc are ca scop
Mario Bros. () [Corola-website/Science/335722_a_337051]