7,247 matches
-
dar și pentru a avea timp să se cunoască mai bine pe sine. îmi spune apoi că Coelho, conaționalul lui, în cartea ,,Jurnalul unui mag”, nu redă spiritul adevărat de pe camino și îi dau dreptate. Pe mine nu m-a încântat această carte care de pe la jumătate repetă multe idei inițiale. Ajung la Sahagún, un orășel în care se împletește noul cu vechiul; sunt blocuri moderne dar și case din lut. Oprindumă la un bar pentru o bere rece, mă întreb de ce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
trebuie să vorbească atât de tare la telefonul mobil, deranjând reprezentația muzicală. Ar cam fi cazul să merg la culcare. Mâine în zori voi părăsi acest - frumos oraș, din care am văzut ceva, puțin, foarte puțin, dar care mi-a încântat ochiul și mi-a umplut inima de bucurie și frumusețe. îmi pare rău că nu am timp să-l vizitez mai bine, mai mult, dar asta este: sunt pelerin acum, în trecere, surprinzând doar crâmpeie de viață și frumusețe, trăind
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
o tortilla și o cană de lapte cu cafea. Alți pelerini doresc același meniu, fiind mai consistent. Și acesta este un sat frumos, cu obișnuitele case din piatră, curate, cu străzi îngrijite și multe, multe flori la ferestre, ce- ți încântă ochiul și-ți înveselesc inima. Și relieful este frumos. De la câmpiile nesfârșite din zilele trecute, acum admir dealuri și coline pline cu arbori, pini, stejari plantați poate acum 10- 15 ani. în zare se profilează muntele pe care va trebui
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Plecarea din Ponferrada a fost destul de târzie, după ora 7. Am traversat tot orașul, partea nouă, cu multe blocuri apropiate unele de altele, amintindu-mi de blocurile construite în perioada comunistă. Nu știu de ce dar acest oraș nu m-a încântat prin nimic. Poate să fie o impresie subiectivă. O tendinită la piciorul stâng mă face să simt din plin greutatea drumului la fiecare pas iar voltarenul își face prea puțin efectul. încerc să ignor durerea, admirând natura, privind pelerinii și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
plecare, amicul mi-a telefonat, spunându-mi că pilotul avionului cu care voi călători spre Madrid era un bun prieten de-al său, pe care îl informase despre prietenia mea cu el. Pilotul, colegul său îi spusese că va fi "încântat să mă cunoască, o să vină o stewardesă și o să te invite în carlingă". De această dată, până și condițiile atmosferice parcă țineau cu mine; ninsoarea din miercurea anterioară se topise, se prevestea o zi de toamnă însorită, iar starea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
lama, deosebit de călduroasă, ușoară, care era pentru frigul de atunci din apartamentele noastre o mare binefacere. Reacția familiei a venit destul de repede, cu primul curier, unde niciunul nu a uitat să sublinieze avantajele cadoului, dar mai ales copiii noștri erau încântați de utilitatea acelei pături călduroase, pătură pe care și acum o folosim cu plăcere, mai ales în zilele cu temperaturi foarte scăzute. Cu acel prilej, am avut posibilitatea de a beneficia de gustul doamnei pentru a mă orienta și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se tocmea și cumpăra cu moneda lor locală solii -, astfel că transformând prețurile în dolari totul era incredibil de convenabil, accesibil. Începuse să îmi placă, deși îmi aducea în memorie perioada studenției, când vizitam talciocul din Dudești doar să îmi încânt ochii cu opere de artă ce se vindeau de către oameni în vârstă pe prețuri de nimic, vânzătorii fiind obligați de foame să vândă pe ce le dădeau trimișii potentaților vremii. De fiecare dată, plecam cu sentimentul că asistam la jecmănirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
suficientă o ușoară Înfierbântare, ca apoi să Înceapă “ostilitățile” folclorice dintre cele două familii, antrenate pe latura din dreapta, de Gelu, iar pe cea din stânga de Traian și de mine. A ieșit un spectacol de o rară frumusețe, care i-a Încântat și pe independenții din centru. N-a lipsit nici momentul folcloric de tăierea penei mirelui despre care mi-au vorbit adesea colegii, În anii următori. Și totuși ... familia din Axente nu a fost mulțumită. Ce nuntă, fără supă cu tăiței
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
decât cunoaște omul din popor, știi bine asta. Pe Fănuș Neagu (o sală de la Hotelul "Jiul" din Craiova e botezată cu numele său, ghici de ce!) îl citeam în famata "Luceafărul" sub conducerea poetului Fruntelată, un oltean șef, da! și eram încântat pe atunci de volutele stilului său. Mai târziu a sombrat în autopastișă și în redundanță stilistică, plus că nu mai avea farmec, devenise veninos. Însă nu avea dreptate, chiar dacă opera cu aceeași prejudecată "poporană" reținută de tine. Nu avea cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeme de-ale lui Cezar Ivănescu care circulă "libere", au intrat în folclor, se cântă sau se recită. E de ajuns să pomenim "Amintirea paradisului" sau "M-a prins dorul de Moldova"... Cum apreciați acest lucru, vă intrigă sau vă încântă...? Așa cum am mai spus-o, numai poetaștrii de două parale sunt mândri de "cărțile lor", adesea simple furăciuni calificate (cazul Cărtărescu!). Eminescu nu și-a strâns poemele într-o carte, Arghezi a debutat la 47 de ani. Orice poet adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a debutat la 47 de ani. Orice poet adevărat știe că marea poezie scrisă de el nu mai are nevoie de bietul lui nume ca un inel prins la piciorul unei păsări călătoare. Reintrarea în folclor a poeziei mele mă încântă, pentru că un idiom poetic trebuie să se topească în limbajul comun. Ceea ce mă intrigă este altceva, și anume apariția unor inși care-mi "pun poemele pe muzică" fără acceptul meu, fără să respecte în nici un fel legea drepturilor de autor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de relief foarte interesante. Am trecut pe lângă Marea Roșie. A oprit puțin mașina vreo 15 minute. Am văzut multe și la Marea Roșie. S-au făcut case pentru turiști, mai bine zis vilișoare, frumos amenajate, cu alei de flori minunate care-ți Încântă inima și ochii. Cred că e plăcut să stai să petreci un timp pe plajă la Marea Roșie. Te duce gândul la cum s-a despărțit marea și au trecut evreii ca pe uscat. Te gândești la trecutul ei și vezi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
program normal, șapte - trei, și, între timp, m-au făcut membru de partid, chiar în ’89, înainte de revoluție, cu scopul de a mă promova undeva șef de atelier, șef de secție și așa mai departe, ceea ce pe mine nu mă-ncânta, era vorba de niște bani, dar mie nu mi-a plăcut niciodată să fiu șef, pentru că eu sunt mai greu, în relație cu oamenii, înțeleg mai greu oamenii, deci, sunt o persoană, care trebuie, mai întâi, să cunosc, ca să înțeleg
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
se înscrie și premiul Nobel pentru literatură, Ernest Hemingway. Aflat la ferma sa de lângă Havana, în octombrie 1950 la trecerea uraganului King, Hemingway a urmărit atent evoluția acestuia, însemnân-du-și variațiile de temperatură, presiune, direcția vântului. De menționat că uraganele îl încântau pe Hemingway, la anunțarea acestora trecând la "organizarea apărării" și barica-dându-se în casă cu 2-3 prieteni, în compania "proviziei etilice" și a radioului sau Zenit cu care urmarea știrile de la Centru de uragane din Miami. Nu cunoșteam tactica lui "Papa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
adevărată a unui tânăr din vremurile noastre! Mergeam cam o dată la două luni de la Montevideo la Buenos Aires pentru pro-bleme de serviciu. Deplasarea putea fi efectuată cu mașina, dar era obositoare, cu avionul, dura doar 30 de minute, dar nu mă încânta, sau cu vaporul, două ore și jumătate pe apele Rio de la Plata. A doua zi după vizionarea "Diario de motociclista", am ales vaporul pentru întoarcerea la Montevideo. Legănat de ape și de cântul monoton al motoarelor am avut suficient timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la doar câțiva pași de Ambasada României. La vizita obișnuită de prezentare a ambasadoarei cubaneze, bineînțeles că am folosit ocazia pentru a depăna "povești cubaneze". Făcusem o excursie cu soția în 2003 în Cuba așa că... "tovarășa ambasador" s-a arătat încântată de așa un "vecin" și având în vedere că eram și vice-președinte al Corpului Diplomatic, am stabilit un dialog "fructuos" pentru ambele părți, permițându-mi și unele întrebări "tabu" cu privire la Che, plecarea lui în Congo și Bolivia, situația actuală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
negustorilor, glasurile copiilor, tânguirile pescărușilor... În această cameră și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite în ton pastelat, holul răcoros, cu canapele confortabile de piele, barul vechi și sunetele pianului lui "Don Manuel". Devenisem "de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul asijderea și de pe perete Papa ne surâdea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
recent, "compañerii Fidel și Raul" fiind încă actori pe scena Cubei la data misiunii mele. Pentru profesorul de istorie și diplomatul care sunt, cele "șase destinații" au fost tot atâtea lecții de viață și de istorie pe care sunt acum încântat că le-am trăit. Spun "acum" când scriu aceste rânduri, pentru că la vremea lor fiecare din "cele șase lecții" au avut accente de duritate, pericol, risc, neprevăzut și "inedit" cum numai o activitate diplomatică, în patru din cele șase cazuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-i dea contur. Gains era așa. Se materializa În paltonul altcuiva. Gains avea un zîmbet malițios, de copil, care contrasta În mod șocant cu ochii lui albastru deschis, bătrîni și fără viață. ZÎmbea și asculta ceva care părea să-l Încînte de undeva dinăuntrul lui. CÎteodată, după o doză, zîmbea și asculta ceva spunea șmecherește „Marfa asta e tare”. Cu același zîmbet povestea despre declinul și nenorocirile altora. „Herman era un băiat frumos cînd a venit prima oară la New York. Necazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
unde cred acești proști, dar unde n-o bănuiește nimeni. Când vor ști cei de acolo, ei vor comunica amicilor din Occident și veți vedea ce scandal!“ N-a răspuns nimic, s-a uitat mirat la mine și am plecat încântată de invențiunea mea așa de spontanee. Am aflat mai târziu că prin dânsul mama a fost scăpată și că tot dânsul a eliberat mai târziu pe Costache. Ne așteptam ceasul închiderii, dar în fiecare zi treceam pe trotuarul din fața Hotelului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
asigură că nu vor muri de foame și de frig. Tot era ceva. Unchiul prefectului a încredințat pe Mariuța că vor avea o libertate relativă și că vor fi, poate, puși să supravegheze agricultura țăranilor. Mariuța, plină de iluzii, era încântată de a-i ști cel puțin în siguranță, noi nu prea ne puteam închipui pe Rădulescu Motru și pe Vasile Derussi la munca câmpului. Dar, în privința lor, eram mai liniștiți decât la plecarea lor din București. Într-a noastră, nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
găsit sus două odăi mari și luminoase. M-am gândit îndată să le luăm pentru Lia și Vintilică, copilul nu putea locui în întunecosul salon al maicei starițe. M-am și înțeles cu ea și am cerut îndată încuviințarea superioarei, încântată de a scăpa casa de prădările copilului. La dânsele erau mai dragi pisicile decât pruncii; Vintilică a fost cel dintâi care le-a câștigat inima. viața la mânăstire Începusem să mă orientez în noua mea viață; mă sculam la ora
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
miram de progresele ce făcea. Venea regulat de la 3 la 4, dimineața fiind ocupată cu casa și administrația mănăstirii. La 5 mă duceam la stariție, unde maica îmi citea din psaltire și viața sfântului din acea zi. Această oră o încânta, vorbeam de martirii de altădată și durerile noastre ni se păreau mai mici. [După citire, mă punea să-i povestesc fel de fel de lucruri: viața familiei mele, călătoriile ce făcusem, era ca un copil, tot îi era nou și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care amplifică încă succesele germanilor, dând mai multe amănunte: Rusia primea Moldova, ungurii Oltenia, bulgarii întreaga Dobroge, noi, Bucovina. Regele fusese chiar „să vază cum e acolo“. Dar se face pace și peste trei luni scăpăm de germani. Această știre încântă până și pe stariță. Eu mă străduiam în deșert să demonstrez absurditatea unor astfel de zvonuri, [dar lor] li se părea o fericire și cred că nici nu își dădeau seama - cu cunoștințele lor de geografie - de ce ar fi însemnat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tristă și supărată de arestarea ei. Tot sperase să scape, își făcuse multe iluzii, a căror pierdere o îndurera continuu. Starița, de acord cu mine, o instală în casele maicei Filofteia, cu odăi mari și luminoase la etaj. Toți erau încântați, maica de a-și scăpa salonul din mâinile lui Vintilică, maica Filofteia de a avea o chiriașă, eu de a nu fi în contact continuu cu Fräulein de care Lia nu se putea despărți și care pe mine mă exaspera
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]