6,663 matches
-
capabil sau chemat să încerc formularea unui răspuns". Și, în continuare: "Cum e și firesc, transformarea mai adîncă a lui Eliade se vede în scrisul său, în opera sa creatoare, în istoria și teoria miturilor anume încă de la Goga (1932) încoace. Acolo metamorfozează el resentimentele și dubiile unei generații în teorie umanistă de amplă și generoasă deschidere, așa cum nu aveau să o facă nici Noica, nici Cioran, ale căror reușite și merite în alte zone trebuiesc căutate"? Să rețin și această
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
bine tradus de Theodor Rogin, care a căutat pentru multele citate cele mai bune versiuni românești tipărite de-a lungul timpului. Bugetul și prostituția Fostul și actualul director al EVENIMENTULUI ZILEI se pîndesc reciproc la cotitură, de mai mulți ani încoace. Cei doi își fac numărul fiecare, în parte, cu un aplomb de pistolari de Far West, aplomb susținut de mijloace personale. Actualul director al Evenimentului îl atacă pe Ion Cristoiu fără a-i da numele, cel mai adesea, ceea ce, firește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16620_a_17945]
-
despre Iliescu azi? Nu mai sîntem apropiați, deci mandate mult mai puține. Avea încredere în sine, un mare dar în politică. Știu că, dacă va conduce din nou, totul va depinde de oamenii cu care se va înconjura. - De la revoluție încoace România a trecut printr-un ciclu de starturi și eșecuri, de speranțe și dezamăgiri. Românii sînt deprimați și afectați de dificultățile "libertății", ca să nu mai vorbim de cele ale vieții de zi cu zi. Totuși, ei au un sentiment de
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
foarte sus (în raport cu standardele vremii, desigur). Elitismul acesta era, probabil, un mod de a nu mă lăsa înghițit de mediocritate. Trebuie să fi fost deliberat, dar nu pot jura. Chiar și duritățile tînărului cronicar (oho, destule!) au, de la un punct încoace, în vedere scriitori buni sau, în tot cazul, onorabili. Cît îi privește pe aceia nuli (artistic, moral), nici măcar nu-mi mai dădeam osteneala să-i fac praf. îi ignoram. Alt indiciu este acurateța considerațiilor critice. Juste ori nu, temeinice ori
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
Nicolae Tone Cu-ncrâncenare și-nverșunare neistovite, o stafie cu miros aspru de putreziciune hălăduiește de vreun deceniu încoace pe șoselele, prin casele, prin garajele și prin pivnițele românilor. Ascunzându-se de lumină și de aer, mortăciunea aceasta de lux este foarte greu de descris ori de desenat în cuvinte decente. La anumite ore ale zilei ori ale nopții
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
care realmente s-au schimbat. Căci esența schimbării stă tocmai în disponibilitatea de a accepta propria greșeală. Iliescu nu are această disponibilitate: cea mai bună dovadă e aceea că, deși a acceptat înfrîngerea din 1996, el încearcă de patru ani încoace să demonstreze că opțiunea populară de atunci a fost o imensă greșeală. Această orbire o să îl coste: eu văd în ea motivul principal pentru care Iliescu nu va cîștiga alegerile din acest an." Bine ar fi să putem crede ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16673_a_17998]
-
Andreea Deciu Unul dintre ultimele numere ale revistei "Dilema" abordează o temă interesantă, prea puțin analizată în profunzimea și paradoxurile ei: comunitatea. Conviețuirea ca fundament al societății, dar și al identității personale îi preocupă de la o vreme încoace pe sociologi, antropologi, psihologi sau filozofi și cîteva dintre descoperirile provenind din aceste discipline trebuie studiate cu atenție chiar și de omul obișnuit, fără ambiții teoretice sau entuziasm speculativ. Subiectul e important, ne afectează într-un fel sau altul zilnic
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
secolul XVI. Montaigne și Rabelais pentru mine sunt autori hotărîtori, de bază. Este o mare greșeală să crezi, cum credea Noica, în „cultura de performanță” - La ce vîrstă i-ați descoperit? - Pe Montaigne pe la vreo șaisprezece ani și, de atunci încoace îl redescopăr continuu. Cam la fel stau lucrurile și cu Rabelais. Hotărîtoare și colosală, pot spune că mi-a umplut viața și îmi dă și acum o anumită încredere în perenitatea inteligenței, este literaratura rusească: Tolstoi și Dostoievski. Nu fac
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
-am zis ? (Tre’ să văd în DEX...) - că iar suntem valoroși la sportul cu balonul oval, după ce am administrat un 55 la 11 echipei naționale a Cehiei. Fain scor obținut în fața unei echipe pe care am învins-o din 1927 încoace, deci în decursul a vreo 80 de ani, ori de câte ori ni s-a năzărit. Propun să ne încercăm entuziasmul și la fotbal și hochei... Comentariu cu dric: corect ar fi fost dacă, înainte sau după meci, s-ar fi păstrat măcar
Sport by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13099_a_14424]
-
am vrut să fug acolo. N-am știut pe unde se face fuga asta. Perahim (Jules) a știut-o! R.G. - Să ne întoarcem. La 13 ani desenați. A.C. - Începusem mai demult dar alea... R.G. - Ați păstrat doar de la 13-14 ani încoace. A.C. - Da. Până la 13 ani mă căzneam să fac un pom cum e el în realitate, adică frunză de frunză (rîde). Un soi de artă naivă. Apoi am văzut o carte, ,,Apollo” (de Solomon Reinach, Hachette, Paris, 1922, n.n. R.G.
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
al unei personalități, aceea care, în natură moartă și vie se statua pe sine: „Capriciul zăcământului/ din adâncul pământului/ de-a aprinde din când în când/ la suprafața lui, licuricii” (Capriciu) Ce s-a petrecut, de la verdictul lui Ion Negoițescu încoace vizează noi excursuri în zona schimburilor între real-ireal, a captării substanței ultime prin alchimice operații între emanațiile unor aburi de felurite culori și spirale, când mânuitorul de retorte se întreabă: „Oare pot coexista/ revolta și împăcarea?/ Cred că da cu
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
Bineînțeles că din anii ´90 sunt selectate și alte opere ale unor scriitori de alte vârste. Toate acestea sunt indicii semnificative despre atitudinea critică față de epoca postdecembristă și calitatea filtrului prin care a trecut-o dicționarul. Pentru perioada din 1990 încoace sunt înregistrate 90 de titluri, din care: 40 de poezie, 42 de proză și 8 piese de teatru. Privind mai îndeaproape tabloul de valori constatăm că printre volumele de poezie postdecembriste sunt foarte multe antologii care cuprind creația dinainte de 1990
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
literare cu o valoare certă. Pot fi deci în discuție atât calitatea literară a acestor documente de conștiință, cât și valoarea lor estetică; de fapt, una derivă din cealaltă. Mă întreb totuși dacă, dintre jurnalele sau memoriile apărute din 1990 încoace, nu ar fi fost bine să intre în dicționar și: Memoriile Mandarinului valah de Petre Pandrea (una din marile descoperiri arhivistice relativ recente!), Memorii de Constantin Beldie, Jurnalul unui cobai de Miron Radu Paraschivescu, Jurnal de Alice Voinescu, 7 ani
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
în efortul comun de pacificare, de prevenire a convulsiilor sociale și alungare - de este posibil - a dihoniei : - Românii curg șuvoi spre țara care găzduiește cele mai importante instituții ale UE ; numărul rezidenților români în Belgia crește exponențial de la o vreme încoace, - În ciuda antagonismului istoric dintre flamanzi și valoni avem de a face cu o ură civilizată, fără atentate, fără acte de sabotaj, fără violență extremă, fără anarhie economică. Belgia fără guvern legitim a obținut rezultate economice în anul 2010 cu mult
BUTOIUL CU PULBERE AL EUROPEI ? de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349698_a_351027]
-
elită. O subcultura fără frontiere - iată ce ne ofera perioadă de tranziție. Diferența dintre cultură și subcultura o face spiritul critic. Dar spiritul critic presupune o idee de autoritate și de ierarhie. Paradoxal, în comunism, cel puțin de la o vreme încoace, a existat spirit critic. Are mai puțină importanță faptul că el se năștea din opoziție, din reacție la un sistem de valori. De la venirea lui Ceaușescu la putere și pînă la înlăturarea lui, un sfert de veac mai tîrziu, oficialitatea
Cea mai gravă boală a tranzitiei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17636_a_18961]
-
rapid aminte de Dvs. și v-au preluat cu entuziasm. Ați simțit din plin acest lucru sau aveți și rezerve? IC: Mă simt scriitor român. Nu-mi acord nici un loc în literatura franceză. Am publicat în România, de prin 1994 încoace, un grup de cărți, noi sau reeditate. Oricât de puțini vor fi fiind ălectorii specializatiă, ei mă vor fi preluat spontan; poate că numărul mare de cititori de acum 25-30 de ani era o iluzie, iar acum revenim la realitate
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
Atît poetul, cît și criticul Ilie Constantin se manifestă în paginile de comentariu nu în concurență, ci într-o simbioza din care s-ar cădea a extrage, întîi de toate, justețea considerațiilor (care au curs mai cu seamă de la Baudelaire încoace) conform cărora un critic se cuvine a avea el însuși dotarea unui producător în zona spetelor asupra cărora se pronunță. De altminteri, resemnîndu-se parcă a accepta grila disjuncției dintre "poeți" și "critici", autorul Fiarei glosează, în marginea unui text al
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
schimbînd zilnic cravatele și batistă albă imaculata din buzunarul de sus al hainelor bleumarin cel mai adesea. El purta pe degetul inelar un inel cu un rubin, nu mare, insă veritabil, făcînd să scapere focuri în mersul profesorului încolo si-ncoace printre bănci, - (acum îmi dau seama că l-am iubit ca profesor cel mai mult). Mi-a rămas în minte acest inel bărbătesc, fin, (nu un ghiul mitocănesc, țigănesc) pentru că atunci cînd răsfoia în picioare, la catedră, catalogul, sau caută
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]
-
lucruri care răstoarnă imaginea maioresciana: ediția Perpessicius, studiile lui Călinescu și Vianu, deșteptarea interesului pentru articolele politice din TImpul. Acest al doilea Eminescu, va culmina în interpretarea lui Ion Negoitescu (scrisă în 1952 și tipărită abia în 1968). De atunci încoace, materialul adunat este imens, biografiile sînt tot mai temeinice, marea ediție academică s-a încheiat, subtilitățile critice abundă: dar o nouă interpretare majoră, a treia în ordine istorică, întîrzie. Aceasta e în definitiv problemă. Pe fondul mîțului rămas neschimbat de
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
de teorie socială de la Frankfurt și adept al unei posibile continuări a proiectului modernist elitist mai degrabă decât al anulării postmoderne a distincției dintre artă și viața. Critică pe care o face Adorno culturii de masă a fost, de la el încoace, luată că ținta de atac de către mulți susținători ai studiilor culturale ca domeniu ce reflectă fidel spiritul vremii. Într-adevăr, în ciuda vederilor sale orientate social (de unde ne-am putea aștepta la apărarea unor forme de artă mai accesibile maselor), Adorno
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
atâta eclatanta de către prim-consilierul prezidențial Zoe Petre. Imperturbabila, de-o seninătate copleșitoare, domnia-sa și-a numit într-o importantă funcție propriul fiu, în ciuda lipsei notorii de experiență și a oricăror alte calități dovedite până atunci. Că de atunci încoace nu putem să-i mai cerem nimic... În acest context, cănd cumetria bate ierarhia, a vorbi de reguli și autoritate devine ceva ridicol. Că și a cere consecventă în rezolvarea sau urmărirea unor chestiuni esențiale. Cum ar fi, de pildă
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18162_a_19487]
-
înaltă intelectualitate și nelipsite de o anume vibrație literară, evocă anii de liceu de la Timișoara, cănd aștepta cu nerăbdare apariția "Revistei Fundațiilor Regale", fericit să descopere numele "marelui guru al tinereții" sale. Cultul maestrului ajunge până la identificare: "...de 15 ani încoace am fost tot atât Tudor Vianu cât am fost Ion Frunzetti". Și continuă pe o notă de umor: "Sunt fiul Dvs., vreți, nu vreți". "Aveți dar un copil, de nu din flori, din frunzeti" (1950). Fără să-i fie elev
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
fac. Nu dețin adevărul suprem - dar oare ce pămîntean se află în posesia lui? -, nu cred că lumea a început cu mine și se va termina cu mine, observ și scriu despre teatru ca despre un fenomen cultural din 1990 încoace. Cu implicare și devoțiune totală, cu iubire, durere și onestitate. Mă costă și nu-mi este indiferent nimic din ce se întîmplă. S-au născut polemici, păreri pro sau contra în jurul unor mari spectacole ce vor rămîne în istoria teatrului
Regele e gol! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14314_a_15639]
-
muzica autentică. Oricât ar fi ele de netede sau de rotunde, vor isca doar constelații sonore dezabuzate, deconectate de la intensitatea experiențelor existențiale. Celibidache le numea “păduri de plastic”; cu alte cuvinte, vegetații luxuriante fără sevă și fără miresme. De la Schönberg încoace creația muzicală a deprins viciul noutății cu orice preț, tânjind după clauza originalității în sine. Ce altceva reprezintă dictatura serială la Boulez, răsfățul stochastic la Xenakis ori nevrozele structurale la Cage și Morton Feldman dacă nu spectacolul impecabil dar plictisitor
Curiozitate și erudiție by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14339_a_15664]
-
a se putea relaxa. Te plimbi pe o punte îngustă încercînd să ignori hăul de sub tine, licărul agoniei, delirul, murmurul ademenitor al morții... Umblam fără țintă prin răsăritul urcînd peste cvartale de blocuri, mașini, tramvaie, oameni-insecte mișunînd în colo și încoace aferați, dar în fapt fără nici un fel de treburi. Mă străduiam să nu pășesc în gol, să nu iau în seamă hăul de sub mine, socotind banii pe care-i aveam la mine, ceva mai mulți ca de obicei, fiindcă în
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]