7,005 matches
-
ei, probabil că voi - eu nu știu, nu cunosc problema - dom'le, eu nu prea aveam tangențe între secții, așa când lucram ceva, n-aveam tehnică și ne duceam dintr-o secție într-alta sau când ne-ntâlneam la ședințe, încolo, când ne-ntâlneam pe alee... Băi, zic, eu nu știu, nu pot să vă judec, dar e pe-undeva, cred și ce vă spun eu, vreo leacă de adevăr.” „- Este, to'arășu inginer, dar nici chiar așa !” „- Păi, iaca, nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
duceam la ăștia, le spuneam: „- Dom’le, dă !” Păi, mi-o dat. Ajunsesem, rămăsesem cu un apartament de cinci camere, cu scară interioară. Cine să se ducă la el, în Nicolina, cum îi spune, pe Nicolina C. H.: - În Frumoasa, încolo ? Ș. B.: - Cum îi spune, ea era șefă la Plan..., blonduța aia cu ochi albaștri, era, așa. Și aia - stați să termin -, și ea voia, ea, săraca, voia și ea să facă schimb de apartament. Ș-am schimbat ș-apartamente
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a dus să discute cu doctorul Fredericks și l-a prins pe culoarul de lîngă biroul lui. El a spus că ar trebui să mai stau patru sau cinci zile. - El nu știe Încă, a spus doctorul, dar de acum Încolo injecțiile se Întrerup. - Stă deja fără injecții de douăș’patru de ore, i-a spus soția mea. Doctorul s-a făcut stacojiu la față. CÎnd vocea i-a revenit, a zis: - Oricum, ar putea manifesta simpome de sevraj. - Nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
umeri și-a spus ceva cum că nu e supărat sau nu-n mod special. M-am uitat prin Încăpere. - Vámonos a otro lugar, am zis. („Hai să mergem În altă parte.”) Băiatul a dat din cap. Am mers mai Încolo pe aceeași stradă, Într-un restaurant deschis toată noaptea, și ne-am așezat Într-un separeu. Băiatul și-a lăsat mîna pe piciorul meu pe sub masă. De excitare, am simțit un nod În stomac. Mi-am dat cafeaua pe gît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
benzedrină, sanicin și o bucată de hop cu cafea neagră și o gură de tequila. Apoi mă-ntindeam, Închideam ochii și-ncercam să pun cap la cap seara de dinainte și ziua de ieri. Adesea aveam filmul rupt de la amiază-ncolo. Te trezești uneori dintr-un vis și te gîndești: „Slavă Domnului, n-am făcut cu adevărat asta!” Reconstituind o perioadă de rupere a filmului, te gîndești: „Doamne, chiar am făcut cu adevărat asta?” Limita dintre a spune și a gîndi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vecină. Era veche de două zile. Am lăsat-o. N-aveam nimic de făcut. N-aveam unde să merg. Soția mea era la Acapulco. Am pornit-o Înapoi spre casă și l-am zărit pe Ike Bătrînu’ o stradă mai Încolo. Pe unii oameni Îi recunoști de Îndată ce-i zărești; de alții nu poți fi sigur pînă cînd nu ești atît de aproape cît să-i poți atinge. Trăgătorii - cei mai mulți - sar În ochi. Era o vreme cînd Îmi creștea tensiunea de plăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
afară de a lui Costinescu, unde fusese Kommandantura, a lui Take Ionescu, unde locuise un comandant, și a lui Plagino, nebănuită în frumosul ei parc. Ci mitirul german, așezat ca o sfidare între Cazinou și plimbarea spre Castelul Peleș. De aci încolo, tot mai rău, și la Predeal o adevărată aglomerare de ziduri dărâmate. Unele case țărănești însă începuseră a se cârpi și multe [erau] chiar reparate; apropierea pădurii și puțina muncă ce reclamau au înlesnit refacerea lor. Ne bucuram să trecem
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
deosebit de semnificativă. În urmă cu un an, când am predat la clasa I, am gasit de cuviință că, după istorisirea poveștii „Scufița Roșie”, să le arăt copiilor lupul real, aflat însă la grădina zoologică. La vederea animalului, care se plimbă încolo, încoace, în cușcă strâmta, câțiva copii au exclamat: „Acesta nu este lupul nostru, că e mic, slab și captiv. Lupul din poveste este mult mai puternic, mai mare și mai sălbatic". Imaginea lupului, trăită lăuntric de copii, este mai adevărată
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Catedra de fizică medicală a Facultății de Medicină, pe care o deține până la 1885, când i s-a atribuit suplinirea Catedrei de patologie generală. Devenit titular, peste trei ani, în 1888, viața lui C. Thiron se va identifica, de acum încolo, cu activitatea Catedrei de patologie. Moartea l-a surprins ca profesor activ, în 1924, la vârsta de 71 de ani. Activitatea lui C. Thiron evocă perioada grea, dar entuziastă, dusă de pionierii învățământului medical ieșean. Alături de L. Russ-senior, N. Leon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
spre directorul acestuia, G. Ivașcu, pe care în acel moment, am spus și mai înainte, Arghezi nu-l prea avea la inimă. Doamna Paraschiva a ținut totuși să ne informeze că Ivașcu le era vecin, locuia la trei case mai încolo, intervenție care l-a făcut pe Arghezi să ricaneze: „Da, e vecinul nostru, cum să nu, dar ce mă leagă acum de el este numai trotuarul.“ Oare aceste iuți revărsări de venin verbal (nepreschimbat în miere), la care am asistat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din Piața Romană, ca la o primă haltă, iar apoi, mai totdeauna, la doamna Candrea, pentru o poposire mai lungă. Reapărea atunci „celălalt“ Geo Dumitrescu, afabil, comunicativ, debordând de umor, deschis vorbelor de duh, iarăși „simpatic“, ce mai încoace și-ncolo, și asta exact cu aceiași oameni pe care-i beștelise la redacție cu o oră înainte. Separarea planurilor era foarte netă și poetul o executa fără nici o dificultate vizibilă. Mie, care prefer o „disciplină de fier“ (deși n-am știut
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cultura nouă, literatura revoluționară, în formulări clișeizate care, într-adevăr, nu-i prea deosebeau scrisul din epocă de acela al unor Moraru sau Novicov. Treptat, pentru urmăritorul atent, vor apărea însă diferențe. Se poate observa astfel că, de la un moment încolo, articolele lui Paul Georgescu încep să se ocupe și de alte aspecte în afară de „orientare“, de „concepția despre lume a autorului“; ele dezbat izbutirea sau neizbutirea unor procedee folosite de acesta, adecvarea (sau inadecvarea) formei la fond, cum se spunea atunci
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Gazetei, iar ei aveau amici literari care-i vizitau, cercul lărgindu-se cu amicii amicilor și așa mai departe. Frecventau aproape zilnic redacția Nicolae Breban, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Petre Stoica, uneori Mircea Ivănescu, iar de la un moment încolo Eugen Simion. Ne retrăgeam în vreo încăpere mai ferită a redacției, din multele de care dispunea, să punem țara la cale, adică să vorbim despre literatură. Întorceam situația ei pe toate fețele, ne contraziceam, duelam dezordonat cu idei, în spiritul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
umor în polemicile sale, deși umorul presupune bunăvoință și mai potrivit este să spunem că el pune causticitate, sarcasm, dar fapt este că, deschizând o dispută, el țintește totdeauna organele vitale ale adversarului, îi caută inima, ce mai încoace și-ncolo, neurmărind niciodată mai puțin decât răpunerea lui. Răpunere intelectuală, de bună seamă, dar câți suportă bărbătește, loial, realitatea unei înfrângeri, fie ea și „numai“ intelectuală? Abia acestea, se pare, sunt suportate mai greu sau nu sunt deloc supor tate, stârnind
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ceva, după cum le va fi spunând, sunt sigur, și altor intelectuali brăileni vârstnici. Mie, în orice caz, îmi spune ceva, chiar îmi spune mult, aceasta datorându-se însă unor împrejurări de ordin personal la care am să mă refer mai încolo. Am afirmat că Teodor Manea a fost o personalitate a Brăilei culturale, ceea ce poate să pară exagerat. Un librar este, într-adevăr, un om dedicat culturii, cărților, dar într-un fel care face din acestea obiectul unei activități de comerț
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe la colțuri, cum se spune, și este cât se poate de oțioasă, insinuându-se că despre Eminescu ar fi cazul să se tacă de-acum înainte. Nimic mai fals, nimic mai păgubitor și nimic mai parșiv. De-abia de acum încolo, pentru critica de specialitate, începe greul, și mai ales pentru oficialii care conduc destinele țării îngrijindu-se (oare?!) de impunerea unei spiritualități naționale în conclavul spiritualității națiunilor Uniunii Europene, și nu numai. Desființarea granițelor geografice pe bătrânul continent nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cursul istoric al evenimentelor vieții lui Mihai Eminescu, constituindu-se într-o suită de "momente" care îmbină scene din viața reală a poetului pretexte pentru construirea unei alte existențe, paralele cu scene "închipuite" sau inventate de autor". Iar ceva mai încolo, tot într-o notă: "Consider că a sosit momentul să privim lucrurile foarte obiectiv. După ce Eminescu a fost tras de mâneca dreaptă, să-l tragem acum violent de mâneca stângă, în interes partizan, ar fi la fel de greșit". Avem aici denunțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
iute, jupâne, c-o să-noptăm, îi spusei eu. Eu nu sunt jupân, răspunse suparat birjarul. La noi, în Austria, se zice domnule! Ei bine, domnule. Dacă mergem așa, n-ajungem desară în Vatra-Dornei. Vom vedea. Tăcui în speranță că mai încolo va iuți el caii. Dar parcă făcea întradins; caii, lăsați în voie, din ce în ce slăbeau mersul, înaintând ca culbecul 83, iar el deloc nu-i îndemna nici cu gura nici cu biciul. Da ce-i asta, domnule, vrai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spirale. La fiecare ciclu se Întâmplă ceva, anume un salt calitativ. Concret, descompunatorii induc, prin activitatea lor, oxidarea mediului, care devine astfel tot mai impropriu algelor, bineînțeles În aceste condiții de temperatură ridicată; animalele acționează la fel. De la un moment Încolo, chiar viața algelor e În pericol și astfel lucrurile intră În normal, dar cu un alt echilibru, caracteristic temperaturilor mari. Privită În acest context, măsura curentă În astfel de cazuri, aerarea apei lacului, e fundamentată din două motive: oferă oxigen
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Și astăzi, drojdiile produc din glucoză alcool etilic. Ei bine, toate aceste substanțe, Împreună cu bioxidul de carbon, constituiau deșeuri ce se acumulau În mediu. Era, poate, prima formă de poluare a mediului, și avea același caracter ca mereu de aici Încolo, anume acela oxidativ. Exista și un partener, În ghilimele autotrof, numai că el nu era un organism, astfel Încât să se poată vorbi și de o biocenoză. Procesele reductive abiotice, de care am vorbit mai Înainte, puteau produce substanța reducătoare necesară
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Poate de asta e atât de comodă folosirea combustibililor fosili, deși poluanți, ei nefiind altceva decât o formă stocată de energie solară. Și atunci, hidrogenul n’ar fi altceva decât tot o formă stocabilă de energie solară. Voi reveni, mai Încolo, la modalitățile de obținere și utilizare a hidrogenului, pentru ca acum să-l analizez din punct de vedere ecologic. Hidrogenul se află În cantități enorme În apă, care constituie un fel de tampon; același rol pe care Îl are cantitatea de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poate niciodată În acel loc, acțiunea asupra mediului devenea difuză. Ca și atunci când, construind ceva, așternem o fundație largă; pământul o va suporta. Micșorând acea suprafață, nu vom vedea clădirea Înfundându-se În pământ decât de la o reducere anume, prag, Încolo (cam ceea ce face turnul din Pisa). Similar, natura poate suporta și neutraliza o anumită poluare. Mai Încolo, lucrurile se schimbă și devin catastrofale: turnul din Pisa se răstoarnă, iar natura se schimbă radical, răsturnând pur și simplu Întreaga ierarhie a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fundație largă; pământul o va suporta. Micșorând acea suprafață, nu vom vedea clădirea Înfundându-se În pământ decât de la o reducere anume, prag, Încolo (cam ceea ce face turnul din Pisa). Similar, natura poate suporta și neutraliza o anumită poluare. Mai Încolo, lucrurile se schimbă și devin catastrofale: turnul din Pisa se răstoarnă, iar natura se schimbă radical, răsturnând pur și simplu Întreaga ierarhie a speciilor. Abia sedentarizarea, adică biotehnologia desfășurată Într’un loc anume secole și milenii, și cât va mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
migrat În America, pe acea vreme un mediu Încă patriarhal În raport cu Europa. La fel cum, pe spații mai mici, s’a retras - ca specii sălbatice - de la câmpie În pădurile de deal și munte. Unde s’o mai retrage de acum Încolo? Nu mai are unde; urmează, necesar, reacția activă, adică adaptarea. Dacă vorbim În alți termeni și plecăm de la un caracter net negentropic, dovedit Între altele de biocâmpul reductiv, adică Înalt energetic, al pisicii, fuga ei Înseamnă rezolvarea unei incompatibilități cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
diversitatea entropică, de calități ale mediului, favorizează biodiversitatea, Viața găsind forme noi cu care să populeze și să exploateze orice loc; ceea ce este ostil uneia, poate fi numai bun alteia. Modest-modest acest arțar, dar compensează prin perfidie. Puneți de aici Încolo ghilimele acestui cuvânt; e doar o figură de stil, căci natura nu e și nici nu produce ceva perfid. În ce constă perfidia? În gloanțele pe care le folosește În lupta cu ceilalți, arborii locului, cu totul deosebite de ale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]