7,767 matches
-
că domeniile (moșiile) boierești de la noi au fost alcătuite și organizate aidoma domeniilor feudale din apusul Europei. Având o organizare economică autarhică, ele “reprezentau și pe tărâm politic o forță aproape de sine stătătoare. Ele dădeau stăpânilor lor o putere foarte întinsă, atât în timp de pace, cât și în timp de război; nu este vorba numai de bogăția pe care o produceau veniturile domeniului ci, mai ales, de autoritatea judecătorească și militară pe care ele o împlineau”. Cât privește organizarea domeniilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
până în ale Italiei și mai ales cei din orașul Veneția. Pe acești boi, venețienii îi numesc boi ungurești și preferă carnea lor celorlalte de același fel. În fiecare an se fac șapte bâlciuri de vite în Moldova, pe câmpii foarte întinse, cu mare mulțime de negustori. La fiecare dintre aceste bâlciuri se mână de obicei nespus de multe mii de boi”, care se vând până la trei galbeni pe vită. Câștigă boierii, dar, scrie Graziani “domnul însuși mai mult din aceasta se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai mic (deci un mezin!) al mârțoagei luate de fecioara-războinic de la tatăl său și nu are splină. Amănuntul anatomic se regăsește și în colinda Ciutalinei, ciuta fără splină, tip III , asocierea cu capacitatea de a se deplasa rapid pe suprafețe întinse părând, în acest context, posibilă. În plus, splina „este socotită a fi un antrepozit de energie, yin, pământesc”, ceea ce eliberează bidiviul de contactul cu contingentul și îl face, așa cum și demonstrează evoluția basmului, un maestru inițiator. Mitul armăsarului Soarelui există
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
i s-a promis la naștere tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte parcurge trei câmpii, dintre care cea din urmă e la fel de mirifică. După trei zile și trei nopți de călărit măiestru, flăcăul ajunge pe tărâmul morții: „o câmpie întinsă, unde era o mulțime de oase de oameni”. Victimele nenumărate ale Gheonoaiei care sălășluiește în pădurea vecină câmpiei sunt, ca și voinicii pieriți pe Cerna în sus, din balada Iovan Iorgovan I (6), mărci ale dificultății încercării, dar prezența osemintelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al naturii sălbatice, nediferențiate, specifice momentului anterior ordonării: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului,/ Ș-a pământului,/ Cerb s-a lăudat/ Că nimi n-a aflat/ Pe und' se hrănește,/ Pe und' se umbrește,/ Că dânsul prujește/ Și singur își paște/ Pe-ntinsa câmpie/ Dalbă, colilie,/ Iarbă unde crește,/ Fir găitănește,/ N șase sempletește” (București). Cerbul își arogă însă și dreptul de a transgresa spațiul specific și, ajungând pe domeniul umanului, intră în clasa animalelor „stricătoare”: „Cerbul stretior,/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
laptele ei, fie că ea i-o coace în vatră. Dacă eroul a pornit însă pe un drum punitiv pentru încălcarea unei interdicții, când ajunge în palatul mirific se ospătează liber sub protecția invizibilității sau pur și simplu găsește mese întinse, fără meseni, și se hrănește din bogăția descoperită. Distincția dintre cele două tipuri de hrană a fost sugerată de V. I. Propp: „obișnuindu-se cu mâncarea destinată morților, nou-venitul se obișnuiește definitiv cu lumea lor. De aici decurge și interdicția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pictura icoanei intra în stilul luiî, - să-i explic toată durerea mea interioară și el să transpună întreaga frământare într-un tablou. Dar nu era și nu aveam cu cine dialoga. Simțeam singurătatea interioară, apăsătoare și dureroasă. Erau ceilalți pelerini întinși și ei pe jos pe saltelele subțiri dormind însă liniștiți și complet străini de problemele mele personale. Doar un bărbat, nu departe de mine, se mișca din când în când în sacul lui de dormit. Am ieșit tiptil din sacristie
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
altul, mai multă câmpie, mai multă ariditate, iar satele sunt mai sărăcăcioase. La Tardajos las undeva pe iarbă, la marginea străzii, bocancii cu care am venit din România. Să-i poarte sănătos cine îi va găsi! Drumul devine mai drept, întins, prin lanuri nesfârșite de grâu deja treierat și adunat în hambare sau depozitat în aer liber, în grămezi mari pe care le observi ușor de pe margine. Cred că a fost o recoltă bogată și mă întreb ce fac spaniolii cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu semne evidente de oprire. La 7.30 plec pentru un drum pe care nu voi întâni nimic pe o distanță de 17 km. Un drum lung, drept, cu piatră, printre miriști de grâu. După vreo trei ore de mers întins, fără pauză, ajung la Calzadilla de la Cueza, un sătuc care, din fericire, are un bar și un han. Cât de bună este o cafea cu lapte după așa un marș, să te descalți și să-ți răcorești picioarele! Alți pelerini
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
comoditățile lor firești la edificarea unei infrastructuri culturale: școli de diferite grade, lăcașuri de cult, o mare varietate de instituții universitare, astfel ca orașul să ajungă la statutul de primul oraș al Americii de Sud și al doilea în întregul teritoriu al întinsului imperiu spaniol. Ceea ce m-a uimit în Lima a fost mulțimea de mănăstiri. Aproape la fiecare pas întâlneam un "convento", și nu pricepeam, nu aveam nici de la cine să culeg o informație, atunci era și delicat să pui vreunui român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
E. ungar la depunerile de coroane ale Ambasadei României din Budapesta, în ziua de 23 August 1988. Vă felicit încă o dată cu prilejul sărbătorii naționale a Republicii Populare a Ungariei și dați-mi permisiunea să mă retrag. I-am strâns mâna întinsă și am plecat repede, cu autoturismul Dacia care trăsese lângă noi, spre minister. M-am dus direct la directorul Direcției I relații, căruia i-am relatat reacțiile demnitarului ungur. Îți spun cinstit că eu am uitat, iar referentul pe Ungaria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dimensiuni și dominante psihologice. Este momentul în care individul și-a pierdut autonomia vieții lui particulare fiind pus la discreția și interferența cu forțele abominabile și de neevitat ale unei nemiloase istorii. A fost drama individului dar și cea a întinselor colectivități umane indiferent de etnie, clasă sau statut social; de altfel este o dramă integrabilă aceluiași fenomen căpătând între 1944 1946, uneori, dimensiunile apocaliptice ale exodului desțăraților, „strămutați” din Est spre Vest, marcând iremediabil cea mai mare „migrație” de etnii
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
a întărit această iluzie. Ne-a primit familia care o locuia acum, o familie de ucraineni care vorbeau și moldovenește, poftindu-ne după datinile neschimbate ale ospeției în camera, mai mare, din față, de primit musafirii; ne aștepta o masă întinsă. În timp ce ai mei intrau pentru a onora momentul, eu singur am trecut printre ei, contrar regulilor unui elementar protocol, spre coridorul din fund care despărțea două odăițe. Fără să știu ce fac, călăuzit doar de instinct, am intrat în cea
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al unei asistente medicale care lua la rost, în rusește, o infirmieră: Dar ți-am spus ieri, Tasie, să schimbi cearșafurile de pe paturi, c-avem
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
schimb și în tratatele de pace de la Șiștov și Iași (1792) care au încheiat alte încleștări războinice dintre ruși, turci și austrieci desfășurate tot pe teritoriul Țărilor Române. În aceste împrejurări de concurență acerbă cu Austria și Prusia în adjudecarea întinselor teritorii stăpânite de Poarta otomană, Rusia face un pas important spre Apus, ocupând teritoriul dintre Bug și Nistru și mutând astfel frontiera dintre Rusia și Moldova pe Nistru. Tratatul ruso-turc semnat la Iași, la 9 ianuarie 1792 specifica, de fapt
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
La masa nr. 3 lucrau d-nii G. I. Gavriloff, C. Vasilescu, numărătorii N. Grigoroff, P. Wasine și omul nostru, Ilie Geogea. Număratul monezilor s-a făcut după sistemul întrebuințat la Banca Statului, adică monezile din sac erau vărsate pe masă, întinse și aranjate cu mâna în așa mod că formau o figură geometrică (dreptunghi) a cărei înălțime era formată din 20 șiruri, iar lățimea cuprindea spațiul a 50 monezi așezate una lângă alta. Controlul numărului de monezi se făcea de numărătorii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
inițială a noilor construcții. Rectorul, sprijinit de cadrele didactice agronomi și inspectorii Ministerului Învățământului și-au impus punctul de vedere, noul spațiu construit fiind repartizat tuturor disciplinelor cu specific zoo-veterinar. Nimeni nu era mulțumit, dorindu-și o moșie cât mai Întinsă. Discuțiile dintre rector și decanul Facultății de Med. Vet., pe de o parte și chiar dintre disciplinele zootehnice și de medicină veterinară, pe de altă parte, erau din ce În ce mai frecvente și problema repartizării spațiului de la zootehnie și medicină veterinară figura adesea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
văzut-o ultima oară la Începutul lunii decembrie, 1994, la Înapoierea spre Iași prin Brașov, de la Congresul Național de Med. Vet. din Sinaia. Împlinise 87 de ani, după ce rămăsese singură În casa de pe marginea cubicului, care prin desecare devenise o Întinsă grădină de legume de cea mai bună calitate. Un tânăr libertinist urcat pe o motocicletă a aruncat-o Într-o seară În șanțul de pe marginea șoselei În dreptul Cetății săsești În timp ce mergea de la Turica spre casă. A salvat-o cumnata Mariana
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu un car cu otavă tras de bivoli și îl lasă în fața calului statuii lui Matei Corvin, desprinde bivolii de la jug și se întoarce acasă. Altul, publicat pe vremuri în "Tribuna", începe cam așa: "Ca o mare corabie cu pânzele întinse urcând pe Someș în sus/ Astfel intră în oraș iubirea mea pentru Cluj". Cât datorezi limbii române? Totul. Cum caracterizezi românul zilelor noastre? Nu caracterizez pe cel ce se caracterizează singur. Și, apoi, treaba asta o poate face mult mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în Iași, mâine-n Focșani, poimâine la Strasbourg și răspoimâine în urbea Bahluviașiotă, că nu degeaba mi-or fost rudele, strămoșii, vecinii ori nănașii... oieri, păcurari, ași ai navetizărilor, cuintesențiale, între munte și câmpie, adicătelea, mai precis, între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
numărat. Azi Îmi pare rău că nu le-am numărat. Ajung sus pe trepte la Golgota. Acolo te cuprinde o sfială, o tristețe, o durere de nedescris. Vezi Locul unde L-au pironit pe Cruce pe Domnul. Îngenunchezi, săruți Mâinile Întinse, Îți spui tainic ce ai pe suflet și lași În Mâna Domnului toate. Îți spui durerile și dorințele, pomenești pe toți cei din familie, pe prieteni și pe dușmani, te rogi ca Domnul să ne dea ceea ce ne lipsește și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
varsă în Prut, la circa 35 km de oraș. Rezultă că întinderea moșiei care a aparținut urmaților lui Husul începea din apropierea Hușilor și trecea dincolo de Prut. Întemeindu-și părerea pe aceste documente, Melchisedec considera că boierul Husul stăpânea o moșie întinsă, care cuprindea nu numai locul unde s-a format târgul Huși, vatra satului Buzești și bucata de pământ dinspre râul Elan, dar și un loc la răsărit de Prut, pe râul Sărata, unde fusese odată târgul Sărata. Or, desființarea acestui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
amintit în 1502, era proprietate domnească, așezată la nord de moșia Husului; deci, se învecina „din veac” cu acea moșie care se întindea la vale, de-a lungul Săratei. Este știut faptul că târgurile erau proprietăți domnești și că posedau întinse teritorii în jurul lor, domnii dăruindu-le moșii și sate. Un an mai târziu, într-un uric din 13 septembrie 1503, se menționa un loc lângă Sărata, mai jos de gura pârâului Căpățâroasa, aflat în jos de gura pârâului. În hotarnică
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-a părut cel mai curat” (subl. ns.). Episcopia Hușilor, vestită prin vechimea și prin tradiția ei culturală, era considerată de vizitatorul cărturar ca „o oază din arhaica viață de demult”. Descrie Episcopia, cu zidurile ei groase, înconjurată de grădini întinse („covorul ierbii dese”) și de șiragul de chilii vechi. După unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, orașul s-a înviorat. Prutul se putea trece mai ușor. Liceul și Școala Normală din oraș serveau drept „instituții de însuflețire națională”. Impresiile de călătorie ale
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
produse erau mătasea, ceara, mierea, păsări, ouă, brânzeturi și unt, vânat, specii de vegetale medicamentoase, hameiul etc. Majoritatea târgoveților se angajau în special la treier. După 1842, în Huși au fost puse în funcțiune primele mașini de treierat. Cultura viței-de-vie. Întinsa podgorie hușeană era renumită, potrivit informațiilor documentare, încă din secolul al XVI-lea. Numeroase acte hușene, din secolul al XVII-lea mai ales, consemnează vânzări și cumpărări de vii și întinse proprietăți viticole în jurul târgului. Viile domnești, prin danii, și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]