7,108 matches
-
că, pe drum, culesesem un bărbat în vârstă care, după brasardă, făcea parte din Volkssturm, precum și doi infanteriști ușor răniți care, ca și când ar fi fost gemeni, șchiopătau amândoi pe partea stângă. Omul din Volkssturm vorbea confuz. Ba se ciorovăia în șoaptă cu Dumnezeu, ba își înjura vecinul. Infanteriștii răniți la picior trebuiau pe jumătate sprijiniți, pe jumătate purtați pe sus. Nu reușeam să înaintăm prea repede. Deoarece prin aparatul de emisie-recepție tot nu venea nici un răspuns de la coloana de tancuri, plutonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
țipat, până când a tăcut. Provizii de apă nu existau. Nici un sanitar care să fi reacționat la strigătele răniților nu ne însoțea. Glasuri și gemete, indiferent dacă trenul mergea sau staționa. Tăcere bruscă după ultimul geamăt. Vecinul din stânga se ruga în șoaptă. Unul care-și pierduse mințile și-a smuls în lumina palidă a lămpașului cu carbid bandajele de pe el, a sărit în sus, a căzut, ca să sară din nou, să cadă iar, să rămână în sfârșit întins. În dreapta mea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că-i place să-nvețe. Și apoi ce a urmat? Presupun că am continuat să șoptim în fân, cu rândul sau numai eu. Nu mai știu ce anume ar fi de găsit într-o claie de fân în materie de șoapte. Numai faptul că la un moment dat Inge vorbea la obiect, ca și când ar fi avut ceva de explicat, mi-a rămas. Lucruri familiare legate de război. Casa bombardată de la marginea Bochum-ului. Logodnicul ei căzuse, spunea, acolo jos, în Balcani, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
elev fiind, în revistele de artă interzise ale profesoarei mele, Lilli Kröhnert. Ea îl numea „unul dintre cei mari de tot“. La Moog, însă, numele Lehmbruck nu a fost pomenit. În orice caz, despre modelul de ghips se vorbea în șoaptă. Una dintre calfe a aruncat o glumă: „Din unul faci trei“. Atâtea blocuri de gresie erau în lucru. Era evident că această comandă venea de la un negustor de artă care făcea comerț cu copii pe care le dădea drept originale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o pantă, am început să caut, ascunsă după verdele brazilor, vila în care iubita mea, din frica transmisă prin cuvinte față de un cioplitor în piatră cu impulsuri asasine, își căutase refugiul și în care era captivă acum, fiindcă dăduse ascultare șoaptelor unei mame la fel de rele ca personajele din povești. Voiam să mă joc de-a prințul salvator? Eram mânat de răzbunare sau de un sâmbure minuscul de speranță? De îndată ce filmul începe să curgă înapoi, iar acum se oprește, mă văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
singură dată, la începutul anilor ’60, când a dus la ceva ce vrea să rămână nepovestit, ne mai dăm reciproc semne de viață și nu am uitat nimic, nici din atmosfera misterioasă a bisericii întunecate, nici din cuvintele rostite în șoaptă, nici din momentele de apropiere fugară. Dar ce anume ar fi putut deveni posibil dacă aș fi rămas la Palermo se poate imagina doar într-un cu totul alt film, care se desfășoară ca tragicomedie sub cerul Siciliei, proiectat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
șteargă urmele, înlătura amprentele, voia să fie ascuns de amenințătorii bărbați întunecați în galeria atelierului meu și m-a rugat să-i cumpăr un aparat de fotografiat special, tocmai de aceea nu chiar ieftin, cu care, așa spunea el în șoaptă, se putea fotografia pavajul prin cracul de la pantaloni. Plângea și râdea în același timp. Se izbea cu fruntea de pereți mai rău ca oricând, era pierdut fără flaute și într-o bună zi a dispărut, nu s-a mai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost odată un șifonier, în care amintirea atârna pe umerașe... Încă mai stă deschis în fața mea și recită, strofă după strofă, ce se află jos, ce se află sus, ce este aproape nou, ce anume e purtat și vorbește în șoaptă, așa, pentru sine. Șifonierul nostru era un dulap îngust, cumpărat de la un negustor de vechituri, în care acum era atârnată fusta de mohair a Annei. Deschis, el povestea despre „bile albe, care dorm în buzunare“ și visează molii și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bătut covoarele, drumul pe care a reușit să fugă poștașul care ducea bani și care supraviețuise luptei pentru Poșta poloneză, drumuri la școală și înapoi, colecții anuale de ziare păstrate de biblioteca orășenească, programele cinematografelor din toamna lui 1939. Pe deasupra, șoapte în confesionale, mirosul Mării Baltice și așchii de chihlimbar ce puteau fi găsite în spuma pe care o făceau valurile între Brösen și Glettkau. Astfel, toate au ajuns să vorbească și au rămas proaspete, păstrate fiind la Paris ca sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bănuiești d-acu cine ie), cu final bombă. Am Început c-un chilipir. La micu dejun, dă la masă la masă, șoricuțele au pus pă tapet paragrafu escursii. Am profitat că cafetiera a fluierat la țanc ș-am strecurat o șoaptă: „Jacqueline, dac-am merge p-ormă la lac...“ Chiar dă crezi că-mi dau talente, mi-a ciripit: „La douășpe În salonașu dă ceai.“ La fără zece mandea ieram pă meterezi, cu mintea la ăle mai roz perspective și molfăindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-n omnibuz și sudam chiar ca sardelile, că dacă tu arunci o privire, aia dă Doamne din Berazategui Îți e mică. Și ce mai povestioare dă interes comun a ieșitără! Nu-ți zic niente dă Înmiresmata care a cântat În șoaptă tanoul Potasman, chiar sub vizualii lu Sarandí, și d-acilea l-am aplaudatără la patru mâini pă Șurub Fără Sfârșit care a venit să-și câștige pă bune medalionu dă Vero Dezobstruant, obligându-mă, sub amenințarea c-un bobârnac În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
brațele-ntinse îmi cuprinzi efemerul Și-ntr-o clipă măreață, mă acoperi cu cerul. Cu buchet de lumină și balsam de speranță, Simt privirea-Ți divină, cum mă-ndeamnă la viață. Cotropită-n iubire, printre suspine aștept, Să-ți aud șoapta caldă: Nu mai plânge, te iert! Într-o clipă seninul îmi aprinde speranța Și mă-nalț printre stele, braț la braț cu Viața.
Vis printre stele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83265_a_84590]
-
Omul majuscul. Și-i înțelege agresivitatea înfricoșată de lume care cere protecție. Mai fiară cu cît viața îi fuge mai tare din trup. Mai îndrăgostit de ea, pe măsură ce capătă certitudinea că a pierdut-o. V. tînăr sînt încă îngrozit de șoaptele cu care Doctorul îmi explică fiecare caz. Depozitul acesta imens de moarte care este trupul uman. Înțesat de cancere care dorm și de abcese ce abia așteaptă să se umfle și să-și reverse puroiul. Știam că gunoiul uman este
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot aștepta infima sete bătând în cetăți sfărâmate de lanțul ușilor deschise spre stelele unde-mi alin existența ce îți atrofiază-n despărțiri tot ce rămâne-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
grăbite spre o firească pulbere în care tu alergai cu visele răsfrânte în dragoste; Chipul ei - pentru totdeauna în oglinda unei fântâni cu trupuri sonore ce adulmecă urma spărgătorului de stele. Cineva te-a blestemat și ai putut luneca pe șoapte de fum... Gândurile toate ți se împotmoliseră, Era firesc prin brațele unei iubiri imposibile. Nu mai poți împiedica această irosire-n viață, pe jumătate lumină, emoție, sfială și dezrobire. Nu mai poți tălmăci fragila-ți durere de pe încheietura mâinii. Un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DESTINULUI, face ca SINELE, să accepte atât RAIUL din fericiri incontestabile ce nu obosesc niciodată, de-a atinge cu OCHII, doar SUFLETUL CERULUI. ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR Tu ai plecat iubind nopțile din mine și ai ajuns cu dragostea prin șoaptele somnambule unde porțile inimii erau închise. Ai bătut cu puterea unui vis muribund și ți-a deschis un UNIVERS DE DORURI hărăzite cețurilor. Ai întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
colții în trecutul zdrențuros al DELIRULUI, trecut ofilit în sferele încercănate ce semănau puțin cu acele tăceri desprinse din ecourile milenare unde, nu știu încă de unde ai venit în înserările mele pentru ce te-am lăsat să te odihnești în șoaptele decapitate de pe buzele mele și ele invocând parcă CERUL să ne binecuvânteze în ultimele destinderi ce se poate aminti. Că-n tăceri de umbre se moare des și se renaște numai acele clipe ce trec prin Ochii CERULUI în milioane
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ne sacrifice într-o străveche mâhnire și vom tresări, în neființă într-o iubire înfricoșătoare. O RANĂ DE SUFLET ÎN JOCUL DE DRAGOSTE Domnului Eugen Rășchitor Iubitule, mi-au obosit zilele așteptându-te. Atâtea clipe mi se destramă în răcelile șoaptelor... Dragostea mi se sfarmă în cioburile stelelor și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte o șoaptă. Să nu mă plângeți că sunt atât de aproape de liniștea universului unde nimeni nu urăște pe nimeni. Nici o mirare nu-mi va smulge trupul și arunca în străzile dușmănoase ale saltimbancilor cei făcuți fără vedere și auzul omenirii. Nesperată destrămare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ale îngerilor. Degeaba mi-aș căuta o lege pentru a-mi lecui moartea. Nimeni nu mi-ar înțelege durerea, nici măcar strigătul poetului ce ar pătrunde ca o expirare adâncă peste trupul pământului - el mă acceptă câteodată să-i mai îndulcesc șoaptele sublimului, să-i încălzesc soarele cu o stâncă de păsări ce mai visează spre trecutul alb al singurătății, nici înțeles nu mai pot avea de atâta urlet, cerul mă aude și îmi mută vântul în altă direcție, cea a absurdului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu mintea în lumea-ntunecată De unde nebunia e pe-un pământ de stea Și-mi arde-n suflet gândul de-o viață amputată. Eu nu doresc ca CERUL să se-adâncească-n VAN Pe lungi poteci de geruri te voi veghea în șoapte Și voi iubi, iubirea din liniștea de ani, Când brațul suferind se va lungi pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ Domnului Horea Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul e cu sine, Într-un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din tragice furtuni Când sângele de veacuri dansează într-o horă Cu vocea-i de Luceafăr prin trupuri de genuni, Un geniu se arată în viața mea de dor Și-mi pare că mă doare iubirea nerostită Cerneala timpului prin șoaptele-n decor În albăstrita-mi viață de taine hărăzită. Și-mi place să mai cred că voi învinge Pe cei ce nu m-au vrut în versul triumfal Cămașa de iubire prin frigul ce-mi traduce O șoaptă de poem
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
timpului prin șoaptele-n decor În albăstrita-mi viață de taine hărăzită. Și-mi place să mai cred că voi învinge Pe cei ce nu m-au vrut în versul triumfal Cămașa de iubire prin frigul ce-mi traduce O șoaptă de poem, prin nopțile din van. 02-03-2008 LA SFATUL VEȘNICIEI lui Mihai Eminescu Un glas prin timpuri, răsună-n spații, Iar visele adormite n taina unei mări, Un murmur se-nfioară-n alte generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cântările reci din viața de aer un hău de urgie ce se întinde peste o taină de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate, stăpân fii în lumea blestemului trib și apără-ne din ceruri printr-o viață de șoapte! GERUL DIN PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile mă dor prin așchii de soare, Și calmul suferind se-ntunecă-n distanță Prin ploaia de tăceri se tălmăcesc izvoare, Și-n depărtări de suflet un Ochi mi te răsfață. Și-n noptea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
veșnicie de dragoste-n poeme. 30-10-2007 AȘCHIA DE SUFLET Mi-e plânsă iubirea în zdrențe de vis, Și lumile de AER sunt despărțite-n noapte mi se cutremură viața în care El e nins De-o puternică umbră arzândă de șoapte, De voi petrece timpul prin sălile de dor Cu dulci priviri de soare și de lună Voi fi pământul lege prin trupul unui nor, Ce se contemplă-n zile și-n sufletul de zână, Și plânsul serii mi se duce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]