7,211 matches
-
lucrat, dar sabia, pentru o clipă infinit de lungă, păru să nu vrea să-i dea drumul și să se despartă de căldura sufletului Cronicarului. Mă apropiai de el și întinsei mâna spre mânerul argintiu. "E'o'nashi ke terasefa!" Șoaptele nu erau nici ale mele, nici ale lui Vladimir. Eu nu reacționasem, căci nu știam ce însemna, dar el își ridică capul uimit și stupefiat și vroia să scape de sabia ce o ținea... de care era ținut, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
egală cu a mea, una care nu dorea să pună stăpânire pe mine, ci doar să mă completeze. Această atitudine pe care o simțeam își avea sursa într-o loialitate și o iubire mai profundă decât una umană. Auzeam voci, șoapte, nu ale celor din mintea mea, ci ale celor din sabie. Și, deși nu le înțelegeam, căci nu știam limba în care se adresau, le simțeam și le cunoșteam, de parcă mi-ar fi vorbit într-o limbă străveche, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
afla în mijlocul camerei. M-am aplecat să-l ating. Era uimitor. Mănușile aproape că nu existau. Simțeam prin ele ca și cum n-ar fi fost deloc. Era rece și negru, dar moale. Inexplicabil, mi-am pus toată palma pe solul întunecat. Șoapte au început atunci să-mi vorbească în ureche. Nu le înțelegeam, căci limba lor îmi era străină și ostilă. Voci în spatele cărora se ascundeau motive și planuri. Se înălțau ca valurile, una după alta, fiecare stingând-o pe cea dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și cu cât coboram mai mult, cu atât parcă părăseam mai mult pământul și mă aventuram într-o altă lume. Oare unde mă duceam? Când am ajuns în fața încăperii de sub laboratorul de biologie, am început să mă întreb dacă aceleași șoapte invadatoare aveau să mă înnebunească și acum. Am pus mâna pe Eterna și am simțit-o relaxată. Ce ciudat e să simți... un lucru... relaxat. Și totuși, acel lucru avea viață, într-un fel foarte ciudat. Am strâns-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pus mâna pe Eterna și am simțit-o relaxată. Ce ciudat e să simți... un lucru... relaxat. Și totuși, acel lucru avea viață, într-un fel foarte ciudat. Am strâns-o mai tare și am pășit cu încredere înăuntru. Nici o șoaptă în încăpere. În mijlocul sălii se deschidea, ca un abis, o trapă. Era destul de mare ca să poți coborî în ea fără probleme. Deși ardea un bec pe hol, l-am aprins și pe cel din cameră. Nu știam dacă erau instalații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Când Corvium ieși pe ușă, zdruncinat și dezamăgit că n-a putut face mai mult și contrariat că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum ar fi trebuit, norul se retrase înspre ospățul său. Jumătate de suflet... făcu el într-o șoaptă. Din cauza asta, Vladimir? Nu. E natura lui! În fața Dușmanului îți pierzi o parte din proprietăți. I se mai zice Ștergătorul de Litere, căci îți șterge temporar din Cartea Anilor unele litere care sunt în plus față de cele comune. Vladimir... îngăimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ajungând în cele din urmă în depozit, unde începuse să înjure ca un marinar. Gorevici îl anunțase pe Zanger, care venise imediat cu avionul, din New York. Până la sosirea lui Zanger, maimuța făcuse laringită și acum nu mai vorbea, cu excepția unei șoapte răgușite. Ce naiba asta? întrebă Zanger. Nici nu poți să-l auzi. Nu contează, spuse Gorevici. O să-l înregistrăm și apoi o să-i dublez vocea. O să facem o sincronizare cu mișcarea buzelor lui. — O să-i dublezi vocea? — N-o să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cincisprezece ani în urmă. Nu credea că era posibil să aibă un copil atât de mare. — Presupun că nu poți ști niciodată sigur, zise Beverly. O primiți? Nu. — O să-i spun, spuse Beverly și își coborî vocea la nivel de șoaptă. Dar nu am vrea să facă o scenă în fața pacienților. Pare să fie puțin cam...ăă... instabilă. Și, dacă nu este fiica dumneavoastră, poate ar trebui să lămuriți chestia asta în particular. Bennett aprobă din cap încet. Se lăsă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rămas în Galilea. 10. După ce s-au suit frații Lui la praznic, S-a suit și El, dar nu pe față, ci cam pe ascuns. 11. Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, și ziceau: "Unde este?" 12. Noroadele vorbeau mult în șoaptă despre El. Unii ziceau: Este un om bun." Alții ziceau: Nu, ci duce norodul în rătăcire." 13. Totuși, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe față. 14. Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Și învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
pe El, căci încă nu-I sosise ceasul. 31. Mulți din norod au crezut în El, și ziceau: Cînd va veni Hristosul va face mai multe semne decît a făcut omul acesta?" 32. Fariseii au auzit pe norod spunînd în șoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoții cei mai de seamă și Fariseii au trimis niște aprozi să-L prindă. 33. Isus a zis: "Mai sunt cu voi puțină vreme, și apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. 34
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
întâlnire se pierde în negura vremilor... Într-un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an școlar... Nici un zvon de glasuri, râsete sau șoapte... Doar adierea vântului prin frunzișul salcâmilor copleșiți de atâta risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la Școala de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Oricum, preventiv, iau cu mine și cartea. în sală, la toți li se citea nedumerirea în priviri, deși mai nimeni nu îndrăznea să întrebe de ce am fost chemați. După vreo cinci minute de așteptare, în care se vorbise doar în șoaptă, intră șefa cu o față încruntată de parcă urma să ne anunțe sfârșitul lumii. S-a așezat la birou și a binevoit să ne înștiințeze: - Tovarăși, ne-am adunat la această ședință de urgență, deoarece avem de discutat o problemă ce
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cu urechea ? Trebuie să fi auzit ceva. Haide, Emma. Ce anume ? Mintea Îmi face un flash rapid spre seara respectivă. Cum stăteam pe bancă și savuram cocteilul roz. Adierea Îmi răcorea chipul, iar Jack și Sven vorbeau În spatele meu În șoaptă... — Nu mare lucru, spun fără prea mare chef. Parcă l-am auzit că-i spunea că trebuie să transfere ceva... și despre un plan B... și despre ceva care era urgent... Ce să transfere ? spune Lissy suspicioasă. Fonduri ? — Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lor valoare. În condiții de normalitate a scenei culturale această ultimă precizare ar fi fost inutilă. Din nefericire, în România de azi ea este încă necesară, deși nimic nu garantează că va putea preveni replici false și dialoguri inutile. I Șoapte, voci anonime, insinuări. Actul întâi În postfața singurului volum antum al lui Nae Ionescu, editorul său, Mircea Eliade, scria: „Rareori o epocă a împrumutat cu mai multă bucurie, și mai firesc, idei, sugestii, formule și lozinci de la un singur om
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în privința publicisticii politice fusese acuzat de Nicolae Iorga, care deplângând lipsa de idei din presa românească, l-a inclus - fără să-l numească - printre cei câțiva „pretențioși“ ce vântură doar simulacre de idei. Nae Ionescu era la curent cu aceste șoapte și insinuări. În prefața Rozei vânturilor, prevede că unii l-ar putea învinui de inconsecvență sau de lipsă de originalitate chiar și în opera sa publicistică. „Dar ce însemnează originalitate pentru un om care știe că, așa după cum nu poate
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cele ce vor veni În continuare... Liviu Apetroaie, februarie 2013, Iași Se Înnoptase de un ceas și umbrele cenușii ale nopții ascundeau mașina Securității. Aceasta, cu farurile stinse, abia părăsise beciul din spatele instituției al cărui nume vasluienii Îl rosteau În șoaptă și simultan stăpâniți de frică și greață. Era un ARO serie specială echipat cu un motor puternic și silențios. De culoare fumurie, cu numere care se schimbau din bord și bine insonorizată, mașina se strecura prin noapte și pe măsură ce Înainta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Introspecție Elena Marin Alexe Cântând trece timpul prin mine am clipa descântată de vis și mi-e bine. Cobor lin pe geana zorilor vii cu tainice fâlfâiri de șoapte târzii. Risipa de gând încet o adun gesturi de-o viață adormite în pumn. Încep să mă strig, întreb cine sunt, alint stropii de ploaie și mă-ntorc în Cuvânt.
Introspec?ie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83219_a_84544]
-
Elena Marin Alexe Storc umezeala în pumni până la ultimul strop, apoi cu fruntea rezemată de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea nopții, toacă cerul mărunt sub privirile norilor indiferenți, părtași la măcelul
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
de pe catedră. Nu ți-e teamă de linia Domnului, pentru un pol tu faci juxte din greacă veche, din latină pentru cei din anii mari, dar acum ai un lapsus, de aceea În drum spre catedră Îți repeți poezia În șoaptă, dar există oare În viață ceva mai greu de făcut decât drumul pe care singur ți l-ai ales prin ceață și Întuneric? Pe podeaua de scânduri Înnegrite de motorină dintre cele două șiruri de bănci pete roz palpită sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu se desprind de ochii plini de lacrimi ai Klarei, am să te aștept, cum poți să n-ai Încredere? șoptește Klara, părul rebel al lui Hermann are irizări roșcate În lumina soarelui de amiază, dar nu le mai auzi șoaptele, le-au acoperit cântecele soldaților și ai un nod În gât, aici, În fața trenului plin de soldați, tu nici măcar nu ai dreptul să plângi, tu nu ești logodnica celui care pleacă, ești doar micuța, slăbănoaga cumnată, nu poți decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a pierdut sarcina, a căzut pe scară! — Acum Traian plătește că a lăsat-o pe Buni să-și crească copilul singură și el să colinde lumea... Spui prostii, Clementina e făcută cu altul (tonul vocii scăzut, ultimul cuvânt rostit În șoaptă), care a murit la Sighet. — Clementina a fost adoptată - uite-o colo! Dacă nu crezi, strig-o, să-ți spună. — Victor mi-a spus că În tinerețe, aici, Traian a fost mare crai, au rămas multe inimi zdrobite când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
simplu, să scăpați de mine! Gândiți-vă că nu mai sunt tânăr, nici În putere, sfătuiți-vă frățește Între voi și vedeți cum ar fi mai bine să faceți!” Ce să se sfătuiască frățește?! Ei se certau la Început În șoaptă, pe urmă din ce În ce mai tare și veneau să se plângă la mine unul de altul. De altminteri, făcuseră asta tot timpul, un spectacol cât se poate de dezagreabil. Și continuau să stea toți grămadă În jurul valizei mele, care ajunsese un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îi jignesc În bloc. Dar cel puțin i-am avertizat: „Fiți atenți”, le-am spus, „ar fi o curată nenorocire dacă sfârșiți prin a rupe până la urmă fermoarul valizei!”.Parcă aș fi avut gura blestemată! Peste nici zece minute, aud șoapte furioase. Când am Întors capul, s-a făcut deodată liniște: fiecare Încerca să se retragă cât mai discret de lângă valiza mea. Îi rupseseră Într-adevăr fermoarul și numai Cel de Sus ar mai fi fost În stare să spună ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vâre Înăuntru și ce rămăsese pe afară: pe scaune, pe pat, pe noptieră, chiar pe mochetă, erau Îngrămădite, unele peste altele, pachete și pachețele. Iar ei au prins Încet-Încet glas și au Început să se Învinuiască unii pe alții, În șoaptă. — Dacă Înțeleg bine situația, acela era momentul când trebuia să vă fi căutat aparatul de tensiune! râde Antonio. Și imediat, cu un ton sever: Ar fi trebuit să le cereți la toți să iasă din cameră și să fi scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clipeau, uite-așa, tușeau, făceau pauze și semne cu mâna spre tavan, la stânga, la dreapta, Încât cu fiecare dintre ei pierdeam o grămadă de vreme, unii dintre cei aflați mai departe de mine au Început să protesteze. Mai Întâi În șoaptă, pe urmă din ce În ce mai tare. Atunci m-am gândit că, dacă se va crea o anumită dezordine, s-ar putea să avem neplăceri - și eu, și ei, cu toții... * Înainte să Îl vadă, l-a auzit. Un zgomot mic, ca un țârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]