7,853 matches
-
furat o blăniță și căciula. Soacră mea i-a furat hamul de pe un cal. Nouă nu ne-a furat nimic, că am lăsat docărașul la soră mea Marița lui T.V.Purcaru. Satu Râșca are și români, dar mai mulți îs țigani care au fost robi la Mănăstirea Râșca, hoți și foarte periculoși. Așa a fost nunta Floricăi celei prea frumoase a lui bădia V.Grigoriu și a țaței Elionora. Și primăvara în luna Martie ne-am trezit cu o scrisoare de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și contra tuturor românilor care sunt în Spania și nu lucrează sau fură. Spune că sunt pline pușcăriile cu astfel de persoane. Mi-e rușine de ce spune despre conaționalii mei și nu încerc să-l contrazic, mai ales referitor la țigani, dar îi spun totuși că din ceea ce cunosc, majoritatea românilor de aici sunt persoane oneste și muncitoare, pricepute. Tot discutând una și alta ajungem la magazinul ce dorea să mi-l arate, și aici ne despărțim. încă o persoană întâlnită
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de fragile, de rudimentare încât îmi este puțin frică să intru acolo. Are aspectul unei barăci foarte mari, din lemn, învechită și răblăgită. Are un pitoresc al ei, pe care l-aș asemăna cu cel al unor case vechi ale țiganilor, doar că acelea sunt mai mici. Nu disprețuiesc nimic, dar nici nu pot să laud neglijența și delăsarea pe care le observi imediat în tot ce există aici. După ce s-au cazat și au făcut duș, pelerinii se îndreaptă spre
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cetății i s-au adăugat o școală primară, un cămin cultural și locuințe ale slujitorilor școlii săsești. Pe ulițele din jurul cetății sunt locuințe ale fostei populații săsești, iar spre marginile satului, gospodăriile românești continuate la extremitatea estică de cele ale țiganilor (sau ale rromilor de azi). Scot În evidență această zonă, pentru că mintea mea adolescentină a botezat-o "pitorescul satului natal", zona de miasme, pe care trebuia s-o străbatem În Duminicele frumoase, spre locurile de distracție, grădinile ferite de ochii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și spirit, dar recunosc că unii dintre ei pot reda o conversație de mahala foarte colorat. Dar asta nu este în fond greu, orișicine care vrea să facă așa literatură se poate duce o luna de zile să stea printre țigani, borfași, etc., cu un maculator și cu un pix și poate produce "literatură". Poezia și literatura bună sunt mult mai mult decât atâta! Cum se vede literatura română de pe acolo pe unde hălăduiești tu? Sau nu se vede? Din păcate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
populare și se îmbată cu gloria trecutului idilizat. Or... eu găsesc ușure că nu s-au estompat încă osebirile caracteriale și/ sau comportamentale dintre subiecții celor trei provincii istorice. Antiunioniștii basarabeni strigă în gura mare că nu vor aglutinare cu "Țiganii de la Bucale", imagologia ne învață că Transilvanii mai sunt percepuți ca lenți în gândire, Oltenii drept ciclotimici și oportuniști, Moldovenii ca lirici și lenevoși, Bucovinenii drept mari gospodari, necompatibili cu Regățenii. Unde îți dau dreptate: că realitatea cuțovlahă începe să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în fața mea, dând raportul (eram un civil îmbrăcat modest, adus de revoluționari președinte de județ într-un sediu al "Casei Albe" din Focșani, fost comitet județean al PCR, cu geamurile sparte de revoluționari, golit de mobilă, covoare, televizoare, furate de țigani pe 22 decembrie, cu bufetul intern devalizat; mâncam un covrig și tremuram de frig, în curent), știind că "mă lucrau pe la spate" (primeau ordine clare de la București, pe care nu mi le spuneau; eu aveam acces la telefoanele TO, securizate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
alte orașe europene? Bârladul a fost și este un oraș ecumenic, tolerant, cultural. Are dealuri cu livezi și podgorii, grădină zoologică, dar și fabrică de rulmenți, de textile, de abrazive. Aici au conlocuit creștinește români, evrei, turci, greci, lipoveni, albanezi, țigani, sârbi etc. Profesorul meu de germană, Hary Zupperman, era un evreu de ținută europeană... Bârladul are o tradiție a școlilor, cum puține orașe în țară, școli animate, încă din secolul al XIX-lea, de dascăli veniți din Transilvania. Din Bârlad
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Izei, neinclus atunci în nici o culegere folclorică și total necunoscut, din jocurile copiilor, dar care azi e pe buzele tuturor, în repertoriul celor ce cântă de sărbători, ajuns pe posturile tv. reclamă la cafeaua Selected, sau în telenovela Inimă de țigan, fără să mai știe cineva cine a lansat acea bijuterie intrată în folclorul de Crăciun din metrouri, al copiilor din cartierul Crângași, București, și la serbările școlare din toată țara. Aflasem, între timp, că tatăl lui Păunescu lucrase, după ce-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Noi habar n-aveam ce-i ăla sindicat, cu ce se mănâncă, ce trebuie să spună la sindicat, ce trebuie să negociez cu sindicatele, cu nu știu ce... a doua zi veneau alții. „- Măi - zic - da' voi vă schimbați liderii de..., ca țiganii, caii ?” [râde] Eu le vorbeam așa, ca să mă-nțeleagă, nu vorbeam cu cuvinte mari, ca să nu mă-nțeleagă. Eu mă coboram la nivelul lor, să-nțeleagă, să nu mă creadă că eu sunt superior lor. Eu sunt șef, le-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nimic, eu nu sunt răzbunător, nu vrei, nu vrei, măi, dragoste cu forța nu se face ! Dar, care merge, se suie în autobuz, voi mergeți cu autobuzele în față și eu vin din spate. Nu, voi să vă opriți ca țiganii la cântare și s-o luați prin comună, după vin !” [râde] Și-ajung în comună. Ajung, acolo, în comună, m-o așteptat, cobor, eu nici nu cunoșteam terenul. Ajung acolo, găsesc pe doi de la partid, instructori, de-ăștia... Și , da
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
suflete realizat prin înmulțirea convențională cu 5). Din categoria oamenilor supuși dărilor făceau parte: 485 birnici, 163 căpătăieri (oameni fără căpătâi, fără situație stabilă), 29 bejenari cu dare, 253 negustori, 293 meșteri, 359 calfe, 68 supuși străini, 236 evrei, 79 țigani; tabelul mai cuprinde și o categorie a oamenilor nesupuși dărilor: 48 slujitori bisericești, 21 privilegheți, 18 apărați cu cărțile ocârmuirii, 122 bătrâni nevolnici, 234 văduve, 15 slugi din curțile boierești. Deși economia se afla în progres, această stagnare din punct
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
închis, static, pe care li-l conferise sistemul feudal de organizare. Numeroși negustori și meșteri au intrat în rândul sudiților (persoane aflate sub protectoratul consulatelor, mai ales pentru a fi scutiți de dări), alții erau trecuți în categoria evrei și țigani. Meseriașii țigani, robi pe moșiile boierești sau mânăstirești, în schimbul unei taxe, primiseră dreptul de a se stabili în târguri, unde-și exercitau meșteșugul. Ultima categorie înscrisă în Catagrafia din 1845 este aceea a oamenilor nesupuși dărilor (slujitorii bisericii, privilegiații, bătrânii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe care li-l conferise sistemul feudal de organizare. Numeroși negustori și meșteri au intrat în rândul sudiților (persoane aflate sub protectoratul consulatelor, mai ales pentru a fi scutiți de dări), alții erau trecuți în categoria evrei și țigani. Meseriașii țigani, robi pe moșiile boierești sau mânăstirești, în schimbul unei taxe, primiseră dreptul de a se stabili în târguri, unde-și exercitau meșteșugul. Ultima categorie înscrisă în Catagrafia din 1845 este aceea a oamenilor nesupuși dărilor (slujitorii bisericii, privilegiații, bătrânii și nevolnicii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ca urmare a invaziei tătarilor. Cotroceni. Cartier al orașului Huși. Numele provine, conform tradiției, de la cotruță, locul de lângă hornul vetrei, unde stăteau copiii. Asemenea cotruțe se mai puteau vedea încă la sfârșitul secolului al XIX-lea, în unele case ale țiganilor ce locuiau în cartier. Vezi și verbul a se cotroci, a (se) ascunde. Coțoi. Deal, situat în partea de sud-est a orașului Huși. Numele își are originea de la vechiul proprietar al locului, Coțoi. În legătură cu acest loc, ne reține atenția tradiția
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de la Alexandru Vodă”). Talaba. Sat și pârâu care se varsă în Elan. Localitatea este situată în partea de sud-est a comunei Deleni, plasa Mijlocu. Se presupune că această localitate a fost întemeiată de proprietarul Toma Luca și era locuită de țiganii împroprietăriți prin Legea rurală din 1864. Nicolae Iorga considera că termenul talabă (tăbală) are origine cumană (talabă = grapă, boroană). Există numeroase toponime care derivă din talabă: Tălăbești, Tălabu, Tăbălăiasa, Tibileiasă, Tăbălăești. Tămășeni. Sat în apropiere de Dodești; are legătură cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
XIX-lea locuiau la Huși 2.000 de bulgari, iar în județul Fălciu 1.000. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, deci în circa cinci decenii, numărul grădinarilor hușeni a scăzut cu aproximativ 25%, ajungând la 1.631. Cartierul țiganilor s-a format după înființarea Episcopiei, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea (circa 1600). Amintiți în dania lui Alexandru cel Bun către mănăstirea Bistrița, din 1428, țiganii din Moldova au trăit secole la rând
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aproximativ 25%, ajungând la 1.631. Cartierul țiganilor s-a format după înființarea Episcopiei, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea (circa 1600). Amintiți în dania lui Alexandru cel Bun către mănăstirea Bistrița, din 1428, țiganii din Moldova au trăit secole la rând, ca robi domnești, boierești ori mănăstirești, până la desființarea robiei, în februarie 1856, când Adunarea Obștească din timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1854-1856), în decembrie 1855 în Moldova, și în Muntenia, sub Barbu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1856. Vreme de aproape cinci veacuri, această populație a trăit în pragul subzistenței, la marginea societății, după legi proprii nescrise, având conducători din mijlocul comunității lor, păstrând limba și tradiții ancestrale până astăzi. Este adevărat că în multe documente medievale, țiganii aparținători așezămintelor religioase (biserici, mănăstiri, episcopii) au fost protejați de domnie, conform ideologiei religioase medievale, prin diverse scutiri, inclusiv pentru a evita fuga de pe moșie, dar nu individul era adevăratul beneficiar al protecției domnești, ci instituția Bisericii și averea ei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fost protejați de domnie, conform ideologiei religioase medievale, prin diverse scutiri, inclusiv pentru a evita fuga de pe moșie, dar nu individul era adevăratul beneficiar al protecției domnești, ci instituția Bisericii și averea ei. Cea mai veche mențiune documentară privitoare la țiganii din Huși datează din 7 mai 1627, când Miron Barnovschi poruncea „ca de acum înainte să n-aibă nici o treabă slugele hătmănești nici juzii domnești să nu iea nici gloabe nici ciobote nici alte venituri hătmănești, ci să aibă călugării
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai 1627, când Miron Barnovschi poruncea „ca de acum înainte să n-aibă nici o treabă slugele hătmănești nici juzii domnești să nu iea nici gloabe nici ciobote nici alte venituri hătmănești, ci să aibă călugării a lucra cu ai săi țigani și numai ei să-i stăpânească ca pe niște robi țigani.”. Conform unei alte surse documentare (Iași, 7 mai 1627), domnul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, „hotărăște ca țiganii mănăstirilor din țară să fie scutiți de haraci și să nu fie supărați
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
n-aibă nici o treabă slugele hătmănești nici juzii domnești să nu iea nici gloabe nici ciobote nici alte venituri hătmănești, ci să aibă călugării a lucra cu ai săi țigani și numai ei să-i stăpânească ca pe niște robi țigani.”. Conform unei alte surse documentare (Iași, 7 mai 1627), domnul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, „hotărăște ca țiganii mănăstirilor din țară să fie scutiți de haraci și să nu fie supărați de slugile hătmănești și de judecii de țigani care le-au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nici alte venituri hătmănești, ci să aibă călugării a lucra cu ai săi țigani și numai ei să-i stăpânească ca pe niște robi țigani.”. Conform unei alte surse documentare (Iași, 7 mai 1627), domnul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, „hotărăște ca țiganii mănăstirilor din țară să fie scutiți de haraci și să nu fie supărați de slugile hătmănești și de judecii de țigani care le-au luat ciubote și gloabe, din cauza cărora țiganii au fugit în alte țări și mănăstirile nu-i
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe niște robi țigani.”. Conform unei alte surse documentare (Iași, 7 mai 1627), domnul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, „hotărăște ca țiganii mănăstirilor din țară să fie scutiți de haraci și să nu fie supărați de slugile hătmănești și de judecii de țigani care le-au luat ciubote și gloabe, din cauza cărora țiganii au fugit în alte țări și mănăstirile nu-i pot stăpâni; de asemenea întărește Episcopia Huși cu mai mulți robi țigani”. La 10 martie 1638, Vasile Lupu confirma lui Ionașcu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
7 mai 1627), domnul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, „hotărăște ca țiganii mănăstirilor din țară să fie scutiți de haraci și să nu fie supărați de slugile hătmănești și de judecii de țigani care le-au luat ciubote și gloabe, din cauza cărora țiganii au fugit în alte țări și mănăstirile nu-i pot stăpâni; de asemenea întărește Episcopia Huși cu mai mulți robi țigani”. La 10 martie 1638, Vasile Lupu confirma lui Ionașcu Cehan „ai lui drepți robi țigani din ispisoc de danie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]