7,946 matches
-
scoală-n picioare, tușește și pune mâna pe bordul pălăriei. În același moment, ușa se deschide și se arată-n prag chipul nețesălat al fetii: Haoleu, mamă! Săriți! C-a venit hăla iar! Femeile sar degrab: Iar ai venit, nebunule? țipă Țâca. Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna. Și, până să n-apuce d. Popescu să salute măcar, se pomenește fleașc drept în ochi, o strachină cu prune sleite: Na belete! Să pui să ne omoare, nevinovate, la politie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
troienim, în hibernare, ca înainte de facere, și să-ți dăm prin gând ca niște avalanșe prin vis. Și să ne gândești pe fiecare în parte de la început. Și nici să nu ne mai faci! Și să ne lași în pace! (Țipând): Să ne lași în pace! Să ne lași dracului în pace, Doamne!96 Însingurarea, neputința, dorul de increat, revolta și răzbunarea prin autoanihilare pregătesc deja cu acest strigăt de hulă și disperare soluția pentru care va opta fără ezitare în fața
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și perpetuate cu orice preț. Discuția dintre tată și fiică, din ceasul în care agonia morții coincide cu cea a nașterii, este semnificativă pentru simplitatea unei astfel de soluții reductibile, de fapt, la suspendarea angoasei: IRINA (mânioasă): Ba! Îl omor. (Țipă.) Nu mai vreau să aduc pe lume pe nimeni... Nu mai pot... Mai bine îl omor în pântec... E mai bine de el... Nici nu simte nimic... E ca și când ai călca o frunză... n-o doare... și-o scapi de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aflați și asta), un foarte cunoscut și apreciat dirijor ajungea la ultima mișcare și dădea intrare orgii. Dar cum organistul lipsea, după un moment de derută, acesta începea să cânte din gură partea instrumentului. Depășit, trântea bagheta de pupitru și țipa disperat: Ei bine, nu pot să fac ca orga! Un mucalit din orchestră îi replica pe loc: Păi, n-aveți destule țevi! Scena, tipic balcanică, avea toate ingredientele: Și organistul care lipsea (da! lipsea fiindcă se dusese să mănânce sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din mahalaua caragialescă: Așa cum era de așteptat, tot vioara întâi era cea pusă pe scandal. Răgușită, țâfnoasă, plină de parapon că nu ajungea să scoată o singură notă fără ca viola și violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale și dinamismul carnavalesc al tablourilor, sugerate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Henson, directorul companiei, îi cam știa de frică. Dar niciodată nu făcea caz de IQ-ul ei (odată chiar se apărase comentând că inteligența era un lucru complet separat de bunul-simț). Era ușor să lucrezi pentru ea și niciodată nu țipa la nimeni pentru o greșeală, nici chiar atunci când ar fi meritat s-o facă. Totuși, pe mulți îi deranja chiar și această îngăduință a ei față de imperfecțiunile lor. Darcey lucra la etajul șase. În timp ce liftul urca ușor, le ascultă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
furnicar. Ursul și Îndesatul urlau unul la celălalt (lucru care se întâmpla des), iar Jasmine Becker împărțea cafea și gogoși dealerilor. Pe Nieve o trecu un fior văzându-l pe Urs luând o îmbucătură din gogoașă, o sorbitură din cafea, țipând la Îndesat și răspunzând la telefon, toate în același timp. Amândoi erau anacronici într-un mediu de afaceri modern, își zise în timp ce intra în biroul ei cu pereți de sticlă. Mai nou, dealerii nu trebuiau să fie indivizi dubioși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și 11 septembrie. Dacă avusese loc vreun atac terorist? Dacă era singura persoană din zonă care rămăsese în viață? Își reprimă aceste gânduri, care erau, își spuse, isterie curată; însă tot își făcea griji. Așa că nu avea de gând să țipe ca răspuns la un posibil zgomot până nu își dădea seama exact ce era. —Darcey! Era numele ei. Iar vocea era a Annei Sweeney, de la distanță. Simți un fior de ușurare cuprinzând-o. —Anna! Sunt aici. —Darcey! —Aici! urlă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zis toate astea, Darcey dispăruse. Se sprijini de peretele de cărămidă, așteptând ca tremurul care o cuprinsese să treacă, la fel ca și durerea din picior. Își spuse că se comportase cât de bine putuse, ținând cont de situație. Nu țipase și nu zisese nici unul din lucrurile pe care visase de atâtea ori să i le zică lui Nieve Stapleton. În regulă, făcuse o remarcă mai afurisită, dar lucrurile nu degeneraseră într-un conflict. Așa că, per total, măcar își păstrase demnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Maică-mea mă bătea tot timpul la cap. „Fii ca Darcey. Fă ca Darcey. Darcey e o fată așa de deșteaptă.“ Ei, acum cine e cea mai deșteaptă? —Nieve, iubito, interveni Aidan. Există o problemă. —O problemă! Nu voia să țipe, dar nu se putu abține. Ce fel de problemă? Nu-mi spune, să nu-ndrăznești să-mi spui că scorpia asta te-a convins cumva că ar trebui să dăm timpul înapoi! Întotdeauna a fost o vacă intrigantă. —Cum îndrăznești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
știu că există o mireasă pentru care să fie isterică maică-sa! — O s-o găsim, o liniști Darcey. O s-o găsim și o să rezolvăm problema. Tu ocupă-te în continuare de pregătiri. — Dar trebuia să mă ocup de părul ei! țipă Lorelei. Asta deja ne-a dat peste cap programul! — Nu contează părul, zise Aidan. Și nici machiajul. Darcey îi zâmbi și îi zâmbi și el la rândul lui. Dă-o dracului de treabă! zbieră Lorelei holbându-se la ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ce or mai scrie oare, Jurnaliștii mici...dar mulți?! MIRACOL ?! Din nimic nimic...răsare " Adevăr ce poate-l știi ; Cum din cartea ta ...apare Un noian de...inepții ?! MACULARE Când te-așezi, voind a scrie , Cum zici tu, ca să ,,creiezi ", Țipă coala de hârtie, Că ....o maculezi ! VĂR-,,BUN" --Numa-n sus privești ritos!; Dragă vere din..Senat; Vezi-i și pe...,,cei de jos"! -Mai am doar un an de stat! SINGURĂTATE-N... DOI La cafea nu-i chiar...teroare, Fiindcă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
sănătos, Foarte bogat și frumos, De sus până...jos! Dar câteodată Când vântul bate-n răspăr, Cineva putea să surprindă Un alt adevăr: Devenea furios, Amenințător și ritos, Sfidător, nemilos, Poruncitor și colțos, O fire întoarsă pe...dos, Frunza îi țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu știți ce este o ciungă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
reține. Te văd acum cu ochii mari ai minții, Îmi ești inconfundabilă, desigur, Dar mă împleticesc pe drum, nesigur, În timp ce trag de viața mea cu dinții. Și ce cumplită continuitate Ne-aruncă, veșnic, dintr-un mal în altul, În mine țipă, insensibil, șpaltul, Și mă consum în ubicuitate. Ajută-mă să fiu metamorfoză, Să ies din propriul trup, ca o nălucă, Îmi fac cuțit din dorul meu de ducă, Tăindu-mi drumuri prin anamorfoză. Nu îmi mai simt nici pulsul, de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Iar eu voi plăti, prin emoții, o taxă, Luându-mi licența în cele lumești. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi intangibil, Eu sunt antonimul căzut în genunchi, Rămân dependent de acordul credibil Și dorul de viață mi-l țip din rărunchi. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi metaforic, Cu ritm și cu rimă, cu marii poeți, Permite-mi să fiu, literar, euforic, În felul acesta vei ști să mă-nveți. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ibovnică depravată dornică de dragoste mirosea ațâțător a fân și a dezmăț nocturn cu sfârcuri strânse între dinți vămuite supte de vlagă sub coroana stejarului din fundul curții dinspre munte se prăvăleau nori mari încălecați de fantomele haiducilor iar tu țipai prelung ca o pasăre de noapte 11 august 2011 Sărutul de la marginea lumii eram doar noi stăteam la marginea lumii nu priveam în jos ca să nu amețim tu mușcai dintr-un măr verde iar eu îți vorbeam despre grădinile semiramidei
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dată fiindcă ne e frică să nu intre ziua între noi ca o graniță noaptea fuge cu lacrimi în ochi (femeie alungată urmărită de cearcăne) te strâng în brațe ca să aud cum geme răsăritul apoi adormim din nou în timp ce orașul țipă isteric 4 septembrie 2011 Toate drumurile duc la tine Cu suflet năuc, Un dor îți aduc, Un dor din alt timp, Tăind anotimp... Eu mă întorc la tine din iluzii, Prin mari oglinzi ciobite m-am pierdut, Am semănat în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
a fi homosexual. Ăsta era Berlinul În timpul național-socialiștilor: o imensă casă bântuită, cu unghere Întunecoase, cu scări sumbre, cu beciuri sinistre, cu camerele zăvorâte și cu podul plin de strigoi În libertate, care azvârleau cu cărți, trânteau ușile, spărgeau ferestrele, țipau noaptea și, În general, băgau o spaimă atât de mare În proprietari, Încât existau cazuri când aceștia erau gata să vândă și să plece, doar ca să scape. Dar, de cele mai multe ori, doar Își astupau urechile, Își acopereau cu ceva ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îndure mai mult decât o simplă pedeapsă. Asta te face periculos. — Și tu? Sări entuziasmată pe pieptul meu, cu sânii legănându-i-se atrăgător, deși, pe moment cel puțin, nu mai aveam apetit pentru corpul ei. — O, da, da, da, țipă plină de entuziasm. Ce fel de luptător sunt eu? Am privit-o cu coada ochiului: — Cred că tu ai dansa În jurul unui bărbat și l-ai lăsa să-și consume multă energie Înainte de a te Întoarce la el cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nenorocit de poștaș de noapte. L-am prins În flagrant În timp ce Împrăștia fluturași bolșevici de la KPD În cutiile de scrisori din cartierul ăsta. Am scuturat din cap: — Bag seama că Îndeletnicirea asta e la fel de periculoasă ca Întotdeauna. Mă ignoră și țipă la șofer: — O să scăpăm de ăsta și apoi mergem direct pe Leipzigerstrasse. Nu care cumva să-l lăsăm pe majestatea sa să aștepte. Să scăpăm de el unde? Pe Podul Schöneberger? Rienacker râse: — Mai știi... Scoase din buzunarul hainei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puțul liftului, m-am Întins În sus și am scos bucata de lemn. Funia a luat-o la vale pe lângă fața mea În josul puțului și a aterizat În bucătărie cu un zgomot puternic. Am auzit țipătul șocat al lui Inge. Țipă apoi din nou, numai că de astă dată mai tare și mai Îndelung. Am luat-o la goană prin sala de mese, În jos pe scările spre subsol și am găsit-o stând pe coridor, sprijinită fără vlagă de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o lopată pentru cărbuni, cu care era clar că-l lovise În cap pe muntele de om. Se auzi zgomotul făcut de picioarele scaunelor și ale mesei atunci când partenerii de joc ai lui Bock săriră În picioare. — Stați liniștiți cu toții! țipă Welser. Tipu’ ăsta nu e un afurisit de polițai, e detectiv particular. Nu a venit să-l aresteze pe Hans. Vrea doar să-l Întrebe niște chestii, atâta tot. Caută o persoană dispărută. Arătă cu degetul spre unul dintre jucătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
acordat această oportunitate. Reușind să-l omor pe unul dintre bărbați, mai rămăsese să-mi fac griji pentru celălalt, pentru că Între timp Haupthändler se năpustise asupra mea, luptându-se să-mi ia arma. Când ne-am prăbușit la podea, a țipat la tipa care stătea sfioasă lângă șemineu să ia arma de pe jos. Se referea la cea care-i căzuse lui Jeschonnek din mână atunci când Îi zburasem creierii, dar pentru o clipă fata nu știu sigur la care armă trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Câinele scheună când glonțul Îl doborî la pământ. Continuă să mai respire câteva clipe, după care rămase nemișcat. Punând arma În buzunar, am intrat printre copaci și am mers de-a lungul pantei În direcția casei. De undeva se auzi țipând un păun și eram pe jumătate hotărât să-l Împușc și pe ăla dacă avea ghinionul să-mi iasă În cale. Nu-mi stătea mintea decât la omoruri. E ceva obișnuit În cazul omorârii unui om ca pe parcurs ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
șalupă Îl avea asupra celorlalte ambarcațiuni din calea noastră și care se lovea de carcasa bărcilor ancorate sub copaci și pe lângă micile debarcadere, scoțându-i pe punte pe proprietarii lor nervoși, ca să Își agite pumnii În direcția noastră și să țipe după noi, strigăte care se pierdeau În zgomotul făcut de motorul mare al bărcii. Am luat-o către est spre Spree. — Doamne, sper din tot sufletul că nu e prea târziu, urlă Six. Își recăpătase vigoarea de dinainte și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]