60,912 matches
-
ei, va accepta să continue relația mai mult în speranța că o va reîntâlni pe Fana. Era prea lucidă ca să nu interpreteze cu o crudă exactitate realul. Se despărți de Dimitrie în stația de autobuz. N-o să mai facă pasiențe așezată pe covor. Știa că pierduse partida, dar se înverșuna. Intră în coafor să-și facă un tratament cosmetic și să se vopsească la păr. Suporta cu stoicism întreaga tevatură, închidea ochii, își spunea că așa o fi creația, se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atât de sărace. Dar tocmai faptul că era practic lipsită de șansă îi răscoli ambiția, oricum n-avea ce pierde, va încerca să-l cucerească pe Dimitrie cu orice preț, chiar trecând peste felina mândră și surâzătoare ce i se așezase în drum cu aerul că ar dori s-o întrebe: Ei, unde-ai pornit, maman? Pe drum, de câteva ori, întoarse prevăzătoare capul. O nouă confruntare între ea și Fana ar fi fost cu siguranță și ultima. Fana era tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu zi. Bătrânii își reluau ocupațiile lor mărunte în prezența ei, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo cu adevărat. Tatăl continua să citească și să memoreze cifre, mama se ocupa cu tricotatul. Într-o zi o observă, era așezată în fața ferestrei, își masa visătoare urechea, apoi introduse degetul în ureche, îl roti de câteva ori, îl scutură, cu ochii lăsați, cu figura pătrunsă de plăcere, scoase din buzunar o clamă, ținută cu siguranță special acolo și începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din intensitate o depunea pe un pământ străin de unde ea pornea imediat în goană să caute casa părintească, va alerga tot mai speriată, încolo și încoace și toate locurile din jurul ei îi vor fi necunoscute. Urma să ajungă acasă, să așeze în raft borcanele frumos legate. Revenea acasă ca să-și continue veghea, să se joace cu presimțirile sale, să-și închipuie că-i așteaptă în sânge venirea, să-și pregătească trupul, părul, să se evalueze în fața oglinzi, să-și compună mimici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nealterate în ciuda celor petrecute, îi sugerase un eventual deznodământ firesc, probabil venise s-o pregătească sufletește. Ori ei îi era greu să se mai poată înfrâna. Bezna nopții avea darul s-o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe pernă, foarte târziu sângele răscolit își potolea fierberea. O sfredelea dorința în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe cum, se pomenea că se așază pe scaun, sau pe un alt obiect aflat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe pernă, foarte târziu sângele răscolit își potolea fierberea. O sfredelea dorința în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe cum, se pomenea că se așază pe scaun, sau pe un alt obiect aflat prin apropiere, deși nu avusese cu câteva secunde înainte intenția să șadă. Îi era carnea amorțită, parcă se lăsase cuprinsă de febră, articulațiile grele. Într-o zi sesiză că mirosul neplăcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână molatică și albă pe încheietura sânului stâng atât de frumos și de viu, atât de expus privirii, continuă: Crede-mă, la mijloc n-a fost nici o rea intenție. Adrian Pascu e un om deosebit, m-am gândit adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu lăcomie în jur. Nu voia să-i scape nimic. Crezuse că va fi aproape singură dar pe plajă erau mulți oameni. Își întinse cearceaful. Îi trebuise puțin curaj ca să-și tragă peste cap rochia de plajă. O împături, o așeză peste coșul din papură. Apoi se întinse pe spate. Avea pielea foarte albă, i se părea că este impudică, dezgolită așa. Curând constată că nu-i era frig. Soarele avea suficientă putere ca să o încălzească. Când, după o vreme, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste coșul din papură. Apoi se întinse pe spate. Avea pielea foarte albă, i se părea că este impudică, dezgolită așa. Curând constată că nu-i era frig. Soarele avea suficientă putere ca să o încălzească. Când, după o vreme, își așeză mâna pe abdomen, constată că pielea i se încălzise, parcă nu-i mai aparținea. Se ridică, privi în jur ca și cum ar fi căutat pe cineva. La început soarele o orbi, pe urmă începu să perceapă oameni, pălării, mingi, saltele, zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu tactul ei de codoașă bătrână, să încerce să aplaneze conflictul dintre ea și Ovidiu, să-i dea o altă coloratură. Poate el o aștepta în mașină bătând nervos cu degetele darabana pe ebonita neagră a volanului. Sidonia s-ar așeza în fotoliu oftând cu o mimică amară, chinuită, își va legăna capul a jale și va repeta: Cum de-a fost posibil, măi copii, cu de-a fost posibil? N-am să înțeleg și pace ce s-a petrecut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu gesturile suspendate, așteptând ca apelurile să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost să-l alerteze și pe Trofin, ar fi întrebat ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
picior. Înțelese dintr-o privire că nu era într-o dispoziție prea grozavă. Te-am căutat și ieri și alaltăieri, îi spuse fixând-o. Te cam joci cu focul, Carmina. Abia își scosese pantofii din picioare. Veni în cameră, se așeză pe canapea, în fața lui, oftă. Închipuie-ți, ieri am stat la un banal rând de căpșune. Știi cât de mult îmi plac fructele. Era de ajuns să-mi fi spus o singură vorbă și-ți aduceam zece lădițe dacă voiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zilei, un fel de spovedanie făcută acum de bună voie, din obișnuința de a lua seama la toate câte se petrec în jur. Repeta ca pe o lecție ce va trebui cândva reprodusă. M-am trezit la ora șapte, am așezat pătura și cearceaful pe pervazul ferestrei, la aerisit, părea a fi o zi caldă, am îmbrăcat rochia albă din in și am coborât la masă. Se servea ceai, unt, gem de caise. Mireasma ceaiului rusesc plutea în toată sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masă. Se servea ceai, unt, gem de caise. Mireasma ceaiului rusesc plutea în toată sala de mese, se auzeau zgomote domoale, prin ferestre se filtra lumina crudă a dimineții. Mai târziu de la chioșc am cumpărat o revistă, am răsfoit-o așezată pe o bancă, atunci, chiar atunci, întorcând paginile, mi-am dat seama că de vreo trei zile n-am mai schimbat o vorbă cu nimeni. Poate necesitatea de a comunica îmi creează această stare depresivă. Am privit în jur, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa cum i-ai spus tu, vedeam lumea cu ochi foarte limpezi. Obrajii îmi erau fierbinți deși nu stătusem decât o oră la plajă. Știam că-mi șade bine când sunt îmbujorată. Mi-am căutat o masă mai retrasă. M-am așezat de data asta cu spatele la fereastră. Așteptam să mi se aducă comanda și priveam oamenii. Am conștientizat perfect momentul când am reușit să-mi frânez reținerea și am privit ca o femelă în jur... Soția lui Alexe i-a telefonat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
opt ani în urmă. Pentru o clipă a fulgerat-o gândul că e sterilă, a căutat să-l alunge, să-l amestece printre pulovere, pantaloni scurți, în cele din urmă gândul a răpus-o și a făcut-o să se așeze pe canapea. În timpul căsniciei, ea și Ovidiu respectaseră cu strictețe calendarul, aveau de studiat, gândeau că apariția unui copil le-ar fi îngreunat viața. Dar acum, când nu mai erau soți și se întâlneau la întâmplare, atunci când avea Ovidiu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o iei de la capăt. Din pricina celor trei zile de absență izbucnise conflictul final dintre ea și Ovidiu. Nu reușise să-l convingă nicicum că escapada de la munte fusese una total nevinovată. Când bărbatul a întrebat-o dacă poate să se așeze la masa ei, a zâmbit și i-a spus că nu are nimic împotrivă. S-a așezat, a așteptat să fie servit, i-a urat poftă bună. Era simplu să șadă unul în fața altuia la masă. O vreme a mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu reușise să-l convingă nicicum că escapada de la munte fusese una total nevinovată. Când bărbatul a întrebat-o dacă poate să se așeze la masa ei, a zâmbit și i-a spus că nu are nimic împotrivă. S-a așezat, a așteptat să fie servit, i-a urat poftă bună. Era simplu să șadă unul în fața altuia la masă. O vreme a mâncat în tăcere, nu-i plăcea să-și exteriorizeze sentimentele. El i-a umplut paharul cu apă minerală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmări absent modelul dantelei, apoi se avântă hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul orașului undeva lângă gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și păși pe terasa unei cofetarii. Se așeză la o masă cu ochii pe arțarul din fața lui, cu frunzele îngălbenite și ceru o cafea. Cuprins: Ioan HOLBAN Viața ca un hățiș foarte des 5 Cârtitorii 11 Te fură viața 121 Să nu te lupți cu morile de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el când ne întorceam, la coadă la bilete, nu trebuie să stai și tu, și eu realizez că asta am gândit cu o secundă mai devreme, de ce naiba nu am plecat, urc și caut un loc umbros, răcoros și mă așez direct în soare, îmi pun apă în păr, pe față, mintea mi-e amorțită, ochii probabil că sunt umflați dar nu se văd de sub ochelari, mi-e foarte greu să mai gândesc, sunt epuizată, mă uit, lumea se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mă împinge să-l las în pace, mă respinge ca și cum dai un câine din pat, hai, zice puțin speriat, adormit, văzându-mă, hai, iartă-mă, cu ochii închiși, dacă mai poți să asculți atâtea scuze, ce vrei, așa sunt, mă așez pe margine și el e cel care se vrea mereu împăcat și aproape doarme și e mai mult el decât noi, iar eu alerg tot timpul în urma mașinii care mi-a prins fusta, aș sta și aș pleca, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ce să fac... să mă duc să iau țigări? ok, Bianca pleacă, e târziu și trebuie să prindă ultimul autobuz, eu rămân singură și-mi pare bine că am apărut în bar cu un bărbat, totuși, Filosoful vine și se-așează lângă mine zâmbind la fel, ca și cum nimic n-ar fi atât de grav, nasoool, zice el, și eu simt la fel și-i spun curajoasă, asta e, n-o să murim din asta, deși cu o zi înainte, cu mână în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
obraz, bine că mă bagă în seamă... mâine! îmi șoptește ea, hei? ce-ai vrut tu să spui cu ce-ai scris aici? găsește Bianca prilej să-l cheme la noi la masă, arătându-i un articol, iar el se așază între noi ghemuit, între scaune, păi... dar ce contează ce zice el, succes!... îi șoptesc printre dinți, fără să vreau, îmi scapă, îl simt cum se ridică strângând din buze, adică... da! asta e... mai păstrând puțin din zâmbetul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
față, iar eu voi închide ușa fără să-l mai urmăresc până la colțul peretelui unde nu se mai poate vedea, și privirea lui care mă va privi din bucătărie, după ce voi închide ușa în urmă, serioasă, din omul care mă așază în rând cu tot ce e în jur, obiecte, obiecte, rămasă ca într-o fotografie. Hai, nu mai face fața asta, îmi spune Marius, mă conduci la gară? te duc, chiar vrei? adică dacă ai treabă, nu mă conduce, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
destul de civilizată. Pe rafturi fuseseră lăsate ici-colo spații libere, în care erau expuse mai multe vaze, căni și vase de ceramică ce semănau unele cu altele. Obiecte asemănătoare mai apăreau și pe cele câteva măsuțe din odaie. Pe rafturi era așezată și o combină hi-fi costisitoare, care la această oră nu funcționa, cum, de altfel, nu funcționa nici televizorul instalat într-un colț al livingului. Adrian ședea la masă. Eleanor își terminase micul dejun și se așezase pe canapea, ca să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]