8,468 matches
-
îndemnă-n-nuntru, și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci isvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: 90Deșertăciuni sunt toate, când moartea ți-i în piept. Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi? Omoară fericirea unui popor, i-alungă. A veacurilor pace pe vreme îndelungă Și ești erou... Fii mândru, închipuit, dar cată Ca nimeni să atingă ființa îngîmfată, Atunci ai simț
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
apusul se coboară, 305Stau aurite-n aer... și-a serii rumenire Se-apleacă și-nroșește a mării încrețire Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai cu flori și cu poiene 310Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure... și-n blânda lor cântare Dispar ca sarcofage insulele în mare. .............................................. Ce loc! bătrâne stînce ridic-a lor schelete De piatră, ce de valuri și vîntu-s sfîșiete; Un templu în ruină de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ești copile, Eu din ochi te prăpădesc. (Ondina și-a lăsat visătoare capul pe spate, pe umărul lui Delfin, care o sărută). {EminescuOpIV 310} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții-adînci... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-al ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i... În manta-i înfășurat visază, Al valurilor sgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mări-l trag - Pe frunte-i e-mpletită o ramură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
CĂLUGĂRUL Când tu zâmbești eu tremur, când tu vorbești eu tac Ești glas gândirii mele... gîndirile-mi displac De nu sunt ale tale... și blăstem a mea minte Că nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! Vin și-acuma... surîde-mi, ah! surâde, Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochi-mi voiu închide Căci nu pot deodată cuprinde-a ta frumsețe... De-aud... nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonică-arătare, Urechea mea e surdă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o dărui... El ochii și-i freacă să vadă-adevăru-i? Și drept că-n mișcarea molaticei ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din genele-i bruma Cu visul de-o-dată ș-o scutur-acuma. Își scutură haina cea umedă, plină. Balconu-l privește și tare suspină. Zădarnic făcut-au ghitara-i paradă; Inez nici visase să vie să-l vadă. Și ce-i mai rămâne să facă săracul? În lac să privească cum joacă malacul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numai Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg acuma. {EminescuOpIV 338} ORI CÎTE STELE... Oricâte stele ard în înălțime, Ori câte unde-aruncă-n față-i marea, Cu-a lor lumină și cu scînteiarea Ce-or fi-nsemnînd, ce vor - nu știe nime. Deci cum voiești tu poți urma cărarea. Fii bun
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi; Ce-a mai rămas din dulcea figură mergi de vezi: {EminescuOpIV 392} Anii i-au scris cu pana lor neagră pe-a ei frunte. Și gura cea cu albe mărgăritari, mărunte, Acuma e sbîrcită și ochiul plin de pară, Ce-și revărsa lumina sa rece în afară E stins, și nu-i nimica în el, nu-i adâncime; Tu nu mai vezi într-însul ce nu văzuse nime De cât tu... Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moșneagul, Cu laurul vecinic verde în păru-i alb, toiagul De aur și-l ridică: "Brigbelu, iată ora "Că-n numele mulțimii și-n fața tuturora, Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare "Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie {EminescuOpIV 415} Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Căci este umbra blînd-a iubirii cei de veci, Ce trece cu întreaga-i putere, pe când treci! Nici luna plutitoare, nici stelele din cer N-or să pătrunză-n lumea trecutelor dureri, N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereți, Măcar să am de-acuma o sută de vieți, Căci sufletu-mi de-atuncea c-atît de-ntunecat... Doar ochii tăi de înger în visul meu străbat! Ca toamna cea târzie e viața mea, și cad Iluzii ca și frunza pe undele de vad, Și nici o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ta umbră eu brațele să-ntind, De-al genei tale tremur nădejdea să mi-o prind,, Să-mi razim a mea frunte de zidurile goale, Atinse de-umbra dulce a frumuseții tale. {EminescuOpIV 436} NU MĂ-NȚELEGI În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune de cât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpenind, În vorbe peritoare ca-n lanț să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
inime rece Fără fior. Ea nevăzută acum se stinge, Nimeni în sboru-i n-o-a urmărit; Numai un ochiu singur umed o plânge Căci o-a iubit. Știți de ce stelei i-am dat un nume, Numele unui suflet recit, Ce-acuma palid, uitat de lume, A-mbătrînit? Pentru că ochiul ce lăcrimează După-acea steauă care s-a stins Este-al meu suflet ce meditează - E-ochiul meu plâns. {EminescuOpIV 464} 9. COPILĂ ÎNGER - VIS ÎN MIRARE (cca 1869) Copilă înger - vis în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luminei - în cealaltă o coroană de lauri de argint). Tu care treci prin lume străin și efemer Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma, când din umbră - Lumina - eu apar, Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei încoronat de sori, Preced pe mândrul, [naltul], frumosul Viitoriu, Ce-n nourii de secoli se sgudue închis Ca un frumos și mare însă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De chipuri posace și mice. Și car după car ce-s cu toate de rând De-ți trece vederea ș-auzul văzând, Cum este-n castelele regilor rând. În căruța aurită în fine Mireasa cu oaspeții vine. Ș-aleargă cu toții acuma-n galop Să-și aleagă în sală locșorul. La-nvărtit și la valț și la veselul hop Își alege oricare odorul. Ș-acum țiue, scripcăe, sun-zurăind, Se rotesc și foșnesc, șusăesc șfîrîind, Țistăesc, poșpăesc, șopotesc, svîrîind. {EminescuOpIV 493} Conțișorul privește și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tac cumințel, Noaptea în dumbravă. 46. DE-A NĂSCOCI NOUI IPOTEZE... (cca 1874 ) De-a născoci noui ipotese doi filosofi s-au dus Ca să găsească ce cătau în aer gol - în sus. Ast-o făcuse ei ades și fără de balon, Acuma însă depărtați de-a lumii mare svon Pămîntu-ntreg li se părea un plan pestriț departe. Și fericit unul din ei exclamă: frate, frate, Mă simt acuma desfăcut, de-asupra noastră nime. Celalt se uită supărat la goala adîncime: Eu, zău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cătau în aer gol - în sus. Ast-o făcuse ei ades și fără de balon, Acuma însă depărtați de-a lumii mare svon Pămîntu-ntreg li se părea un plan pestriț departe. Și fericit unul din ei exclamă: frate, frate, Mă simt acuma desfăcut, de-asupra noastră nime. Celalt se uită supărat la goala adîncime: Eu, zău, că nu - zise apoi - Nu văd pe nime nici sub noi. 47. SCRISORI DIN CORDUN (cca 1874 ) Sună pietricică-n vale, Cine-a pus țara la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
1876) O, chilia mea sărmană, Cu negritul, tristul zid, Dacă n-ați fi voi în lume Aș fi stat să mă ucid. Dar voi, cei ce-ați fost [de față] Când vărsam lacrimi fierbinți Triști pereți, negriți de vreme, Voi acuma sunteți sfinți. Sfinți, căci ce-i mai sfânt în lume, De cât când o dulce gură Îți șoptește vorba tristă Că-n sfârșit și ea se-ndură. 64. CATRENE (cca 1876) Când te pierzi în valul vieții Trist la țărm
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de belferi Încât Zeii, ei le-au luat a bugetului ziuă. De aste vestește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică! Mulți din ceilalți sunt pe a casă scăpați de peire. Iarăși în nalta-i Curte intră vestitul Teodor Unde ș-acuma el judecă neamul a celor cu pricini Și de cu vreme mână la sigur loc Maurojeni Turmele lui cu lână de aur în bruma din Londra. Boeros cel viclean, cu stele prea-mpodobitul, Împăcătorul de neamuri Carpos și mulți din Acheii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
duo, Glasul vostru se combină; De te-i pune la piano Te-a-nsoți din violină. Ție-ți place moșioara, Pe a ta vrei s-o lucrezi, Iar el știe plugăria - Gospodar e precum vezi. Moșioara lui altdată Era tot părăduită, Vezi acuma ce-i aduce, Cât de bine-i rânduită. Așa dar, nu sta la gânduri. Pre ușor alegi din două, Eu îți zic să-ți iei vecinul, Ie-l cu mînile-amîndouă. Toată ziua se închide Prin autori mâncați de molii Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pădurilor poveste Și frumoasă, și frumoasă, cum n-au fost și nu mai este. ANA: Așa dar, moșu Teodor; spune-o, spune dragul meu. MUȚI: Ceva nou, n-ai auzit-o pîn-acuma, numai eu. POVESTEA CODRULUI ANA: Aide, Mimi, mergi acuma... să veniți când v-oiu chema MĂTUȘA: Mie nu-mi dai o guriță? MUȚI: Nu-mi ești dragă ca mama... IV - Ce copil vioiu e Mimi, ce drăguțu-i... - Mătușică, E-ndărătnic, fără minte, tocmai d-asta îmi e frică. De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
captivității, vere. Aici nu-i vorba numai de libertatea proprie, ci și de onoare. Nu voia să dea propriul popor în mâna romanilor. Nu putea să-și vadă nația robită. Ai dreptate, vere. Uite cum te fură vorba și ideile! Acuma ar fi bine să alunecăm ușor spre Socola și pe drum să vorbim de documentul care pomenește pentru prima oară de o vie de pe meleagurile Iașilor. Coborâm agale, pătrunși până în străfunduri de spiritul toamnei. Ieșeanul pare prins într-o adâncă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aflăm la 9 februarie 1671, când Methodie, arhiepiscopul Țarigradului, a hotărât ca mănăstirea Clatia a lui Păun mare vameș să devină stavropighie patriarhală. Și asta fiindcă vameșul Păun a închinat mănăstirea, zidită de el, Mănăstirii Patruzeci de Sfinți de la Athos. Acuma realizez de ce s-a „risipit” mă năstirea vameșului Păun. Să auzim care e părerea ta. Păi din câte am băgat eu de seamă din cele documente cercetate, călugărilor greci nu le prea plăcea să pună umărul la treabă, ci întindeau
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
răzeșii întrebîndu-i și neavînd trebuință de a cumpăra, am vîndut dumisale”. Această ultimă parte a zapisului era obligatorie în orice vânzare. Unii nu o scriau și o pățeau, ca urmare a dreptului de preemțiune invocat de vreun vecin sau rudă. Acuma am să te rog să fii atent la ce se spune în zapisul din 20 ianuarie 1797, vere. Ai băgat tu de seamă că nu sunt numai ochi și urechi la tot ce spui? Nici pomeneală, dar voiam să vezi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
căpitan,... am dat danie svintei mănăstiri Socolii a mea dreaptă ocină și moșie,... o vie ce iaste în Dealul Călugărițelor,... care vii ni-i noauă danie de la nănașii noștri, de la Palaghia Crăciuneasa”. Vorba ceea: „Dar din dar se face Rai”. Acuma hai să vedem cum se vinde cu profit o vie. La 25 mai 1751 (7259), Nastasia și fiii săi au vândut lui Ioniță mătăsar „O vie în Dealul lui Coroi, între vie săhastrilor și între vie lui Dumitrașco bărbier. Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-i drumul! Pentru el, cercul este „o linie oablă, oablă care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Cred că am fost destul de limpede „reșpeckive esact”. Nu? Mai „esact” nici că se putea. Și acuma mai trimite-mă acasă, vere, fiindcă încă mai figurez în scriptele nevestei și mă pot trezi scos din porție... Pe mâine, dragule! Te aștept tot aici. Ora șapte e potrivită? Cred că da, dar dacă vezi că nu apar, asta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spui nimic? Nu-mi prea place să mă laud, dar am scris câteva cărți în care vorbesc despre cele întâlnite în drumurile mele, scrieri la care am adăugat și imagini pictate ale frumuseților descoperite. Norocul meu că te-am urmat acuma în hoinăreala asta, că altfel... Și bine ai făcut, dragule. Ca să nu zici că sunt zgârcit peste măsură, am să-ți spun câte ceva despre mănăstirea Zotei (Hlincea), care parcă încearcă să-și ridice capul ca să poată vedea peste crestele dealurilor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]