7,862 matches
-
pe care am considerat-o potrivită. Mersul nedefinit În sus ar fi constituit o incursiune sub cerul liber, pe azotea și, imediat, În astronomie; mersul În jos m-ar fi dus În beci, În câmpia subtropicală, dacă nu chiar În adâncurile globului terestru. În plus, colțul ales prezenta fenomene interesante. Scrumiera de aramă, creionul cu două vârfuri, unul albastru și celălalt roșu etcaetera. Aici nu m-am mai putut abține și l-am Întrerupt: — Știu, știu asta. Vă referiți la capitolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Poate răgetul unei lăute, poate cântecul unei sirene intonat la nai, poate versul pe care, repetându-l nepăsător, ecoul Îl risipește cu dărnicie. Marele turn secular nu e un obstacol. Fermecat, Labata cedează În fața chemării. Glasul plebeu Îl mișcă până-n adâncul sufletului. Începând din acea clipă, a cărei dată precisă ne-o fură calendarul avar, ilustrul bărbat nu mai are alt țel decât să facă cunoscute versurile trubadurești izbucnite din pieptul țăranului. Faima Își pregătește coroanele. Abundă literele de tipar: Foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dintotdeauna că, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge la dovada existenței vieții pe alte planete. În sfârșit, acum avem această dovadă, Norman. E un moment deosebit. Și sunt Încântat mai ales de formă. — De formă? — De forma obiectului din adâncuri. — Ce-i cu ea? se interesă Norman, care nu auzise nimic despre formă. — Am fost În camera monitoarelor și am urmărit imaginile transmise de roboți. Au Început să degajeze forma de sub corali. Și nu este rotundă, adică nu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întinse pe pat. Ceasul luminos de pe perete arăta 23:00. Avu nevoie de ceva timp ca să-și dea seama că asta Însemna de fapt ora unsprezece seara. „Peste Încă nouă ore, Își spuse el, vom Începe coborârea“. Apoi adormi. ÎN ADÂNCURI COBORÂREA În lumina dimineții, submarinul Charon V se legăna la suprafața apei, susținut de o platformă-ponton. De culoare galben-strălucitor, arăta ca o cădiță pentru copii, așezată pe o punte din butoaie de motorină. O barcă pneumatică Zodiac Îl transportă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zburat, a ajuns aici. — De unde? — Din viitor, spuse Harry. Acesta e un tip de navă pământeană care a fost - sau mai exact va fi - construită În viitor, a călătorit În timp și a apărut acum câteva sute de ani În adâncurile acestui ocean. — De ce ar face oamenii din viitor așa ceva? Întrebă Ted exasperat. Era În mod evident nemulțumit că fusese privat de nava lui extraterestră, de marele său eveniment istoric. Se prăbuși Într-un fotoliu și privi plictisit ecranele monitoarelor. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
departe În microscop. — Încă nu. Beth reglă microscopul și făcu un gest brusc, de surpriză. — Fir-aș a naibii! — Ce este? Întrebă Norman. — Mantaua dorsală suplimentară. — Adică? — E o specie nouă, spuse ea. — Crevetus Bethus? Beth, văd că aici, În adâncul oceanului, faci descoperiri una după alta. — Îhî... Am verificat și gorgonele, pentru că păreau să aibă o excrescență radială neobișnuită. Și ele constituie o specie nouă. Asta e grozav, Beth! Ea se Întoarse către Norman, privindu-l În ochi. — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar ceea ce i s-a Întâmplat a fost un accident. Poate că a comis o eroare de judecată ieșind afară, printre meduze. Sau poate că nu. Cert este că accidente se pot Întâmpla și În circumstanțele cele mai favorabile, iar adâncul oceanului este În mod deosebit un mediu neiertător. Ascultându-l, Norman Își zise: „Își scrie raportul. Caută cu nerușinare explicații plauzibile.“ — Iar acum vă solicit tuturor să rămâneți calmi. Au trecut șaisprezece ore de când furtuna a ajuns la suprafață, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe canapeaua din colțul laboratorului. În plus, Beth demontase una din lămpile de la bancul de lucru și o montase pe perete, deasupra patului. — Dormi aici acum? Da, Îmi place aici sus, În vârful Cilindrului - mă simt ca o regină a adâncurilor, spuse Beth cu un zâmbet. Parc-aș fi Într-un adăpost construit Într-un copac. Ai făcut așa ceva când erai mic? — Nu, răspunse Norman. Niciodată. — Nici eu. Dar așa Îmi Închipui că ar trebui să fie. — Pare foarte confortabil, Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apăruseră primele rapoarte științifice credibile, după ce un vas de război francez reușise să tragă la țărm fragmente dintr-un astfel de animal mort. Apoi existaseră și multe balene ucise care prezentau răni provocate de ventuze gigantice, mărturii ale bătăliilor din adâncuri. Balenele erau singurii adversari ai calmarului gigant, fiind singurele animale suficient de mari pentru a-l Înfrunta. — Până acum, continuă Beth, calmarul gigant a fost reperat În toate marile oceane ale lumii. Există cel puțin trei specii distincte. Cresc foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din vitraliu la trupul meu din cameră. Pasărea albastră s-a oprit să se odihnească pe umărul meu. Alt umăr? N-aș putea să spun. Picioarele-mi sînt scăldate de valurile calde așa cum mă sprijin de stînca apărută deodată din adîncuri. Și greutatea sticlei, ca orice spațiu care îngrădește, deschide orizonturi stranii a căror limite nu se întrevăd. Aerul e mineral și mă îmbibă de transparență. Mi-a curs sînge, azi, pe la colțul gurii, o fină șuviță pe lîngă sonda de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a paralizat cînd am văzut un urs sălbatic atacînd cu furie și forță strivitoare o femeie. Sau văzînd oamenii lovindu-se între ei, mutilîndu-se. Spaima din fața naturii turbate în cutremur. Zidurile dansînd, scrîșnind, pulverizînd tencuiala. Uruitura de iad horcăită de adîncuri, unghiurile clătinîndu-se. E moartea izbindu-te acolo unde nu te aștepți. În liniștea somnului tău și al copiilor tăi. În poligonul de sprijin. Și tot în mine, iată tentația surdă care apare privind zidurile, sperînd ca un cutremur năruitor să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
formă socială nu-ți pansează abcesele singurătății. Te strivește mereu imbecilul agresor. Doi poli ai izolării. Un părăsit de prieteni și unul pe care lumea așteaptă cu dragoste să-l salveze. Pentru că cei mai mulți, frumos îmbrăcați, decenți, respectînd legile, sînt în adîncuri ca el, cretinul. O operație cerebrală pe care n-o pot efectua îi dezvăluie infirmi. Mintea li se învăluie de negura nesiguranței și ei confundă această pîclă cu raționalul însuși. Se caută unul pe altul și se gripează în forța
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
montat în jurul capului un dispozitiv special de răcire care să-mi protejeze creierul și ochii. Speră și ei să-mi revin. Dar tare mi-e teamă că, umplîndu-mă cu mine, voi deveni atît de dens, încît mă voi scufunda în adîncurile vieții, în zona presiunilor uriașe unde fiece mișcare e o cutremurare magmatică și valurile se contopesc cu materia primară. E naștere și moarte într-o plutonică îngemănare iradiind energii distrugătoare, așteptînd să spulbere, într-o secundă, lumea. Doctorul și-a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
atît de înfiorător. Ce păcat că tu n-ai cum să vezi în viitor!... Adineaori mi-ai spus „-Adio, comerciantule de fum!” Iar eu, sugrumat de celălalt fir, uit că împreună, pe o navă în carantină, am zărit înotînd în adîncuri himera. Acum ești călăul meu. Degeaba strig după iertare. Tinere, eu, chiar din spital îți simt bine adevărata întrebare. Ce fel de viață e asta? Să-ți ceri scuze la fiecare clipă de tot ce există; cu ce te-ai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
proprie în anul 2006, cărțile "DELIRUL DIN IUBIRE" (proză), "AER DE NEFIINȚĂ" (poezie), "CEARCĂNELE UNIVERSULUI" (proză); "VERTEBRELE TIMPULUI" (poezie), apăruta la Editura Pim, Iași, 2007; „FEREASTRA DE DRAGOSTE ALBA” (proză), Editura Pim, Iași, 2007; Are în curs de apariție cartea „ADÂNCURI STELARE” (proză), Editura Pim, Iași, 2009. BRAȚELE CERULUI Domnului ing. GRIG BRAȚELE CERULUI Te-ai ascuns după soarele meu dureros de iubire și din distanța luminii ți-am auzit bătăile inimii, așa cum le-am auzit în prima zi de cunoaștere
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am fost strânsă în cleștele destinului rupându-mi carnea dorințelor. Să fiu oare victima propriului meu suflet în care asediul tinereții îmi confiscă toată puterea visului, ca nimeni să nu-mi răpească nemurirea?... De parcă glasul meu s-ar opri în adâncuri să poată sprijini lumina geamătului ros de distanțe... ȚĂRÂNA DE ZILE În gustul înserărilor, te-am căutat, să-ți împart iubirea unui vis, ce s-a prelungit între noapte și zi. Era noaptea florilor de lume, unde aerul se petrecea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să străjuiesc în temnița viciilor unde frumosul rămâne stană de vid pentru iubirea eternă. PĂMÂNTUL SECULAR AL PRIMĂVERII Mă cheamă trecutul cu rădăcinile încărcate de catifeaua vântului ce mi-a ascuns urma pașilor tăi prin primăverile iubirilor. Mă cheamă în adâncul lui să-i simt gustul de frunze migdalate într-un pocal de suflete plânse pe umerii nopților. Mă cheamă în infinitul alb al alinării unde drumul niciodată nu mi-a fost atât de singur și cu atâtea obstacole. În adâncul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adâncul lui să-i simt gustul de frunze migdalate într-un pocal de suflete plânse pe umerii nopților. Mă cheamă în infinitul alb al alinării unde drumul niciodată nu mi-a fost atât de singur și cu atâtea obstacole. În adâncul lui simt curajul de a trăi fără să mă sprijin pe lumea dornică de a se îmbogăți cu propria-mi existență transpusă-n victima frunzelor ofilite și călcate în picioarele răstigniților de sensuri în toamnele târzii... Sufletu-mi aleargă după
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sunt cristale, prin vieți de-a-valma. Depărtarea, mă arde, depărtarea mă vinde, De vrei să mă știi, cum alerg prin tăcerea cimitirelor albastre, De vrei să mă știi, cutreerând prin crucile plânse. Vino și vezi cum sângele mi-e bolnav în adâncuri de iarnă. Vino și vezi-mi veacul cum a înfrunzând prin sfâșieri, tremurânde. Dar, eu știu că numai bunătatea lui Dumnezeu va împărți dreptatea în așa fel încât cel vinovat va trebui să moară, puțin câte puțin, astfel încât din pământul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toate destrămările clipelor eterne. Dar tălpile timpului sunt din IDEALURI STELARE unde IUBIREA unui vis, rămâne Un VÂNT DE TRUPURI ALBE, plutind peste Spuma mărilor ce desparte văzduhul tristeților într-o respirare a cuvintelor ce a îmbrățișat pentru prima dată ADÂNCURI DE LUMINĂ, într-o rană a LUNII, ce-și deschide ferestrele către rugăciunea mea în noaptea despărțită de trup, despărțită de hainele tăcerilor pentru o singură dorință, IERTAREA CERULUI, IERTAREA TIMPULUI, iertare Doamne pentru ce lumi și idei concepute în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
IERTAREA CERULUI, IERTAREA TIMPULUI, iertare Doamne pentru ce lumi și idei concepute în drumul fără întoarcere, în voința de a trece prin stările venite din COPILĂRIE și pierdute, într-un răcnet al însingurărilor unde un ȚIPĂT se desprinde dintr-un ADÂNC DE VIAȚĂ ȘI MOARTE, dar pentru totdeauna Dușmanul sufletului meu va muri odată cu PLÂNSUL STELAR AL TRECERII pe acea scară a IREALULUI, unde totul va fi întârziat de bătrân și trist, și atunci O mână luminoasă de raze mi te
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
s-a desprins un DECOR DE CEARĂ... PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI Oprește Doamne înserarea, să pot să iubesc soarele ce se ascunde după tainele norilor. Oprește Doamne timpul în care El nu-mi mai răspunde, Și mi-a luat în adâncurile neînțelesului toată iubirea absolută. Oprește-mi Doamne, această trecere a nefirii și ferește-mă de moartea în care iubirea-mi plânge după un NOU ÎNCEPUT. Oprește Doamne toate distanțele dorului și fă mă să uit de toate destrămările UNIVERSULUI. Tu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prăbușit se clătina ca o beznă de lumi pierdute. Îmi depănam amintirile luminate-n arderea Adevărului. Mă întrebam de unde vin? Cine sunt și ce caut în această libertate de timp apăsătoare, unde ideile mele țineau în mâini clipele transformate-n adâncuri? Și mi se păreau străine, pentru că nu te cunoșteam prea mult. Noaptea nu știa nimic despre mângâierile stelelor dezvinovățite. Iubirea era o imensitate ce se lovea zilnic de Adevăruri... Măruntaiele nopților îmi deschiseseră sufletul să pot alerga în căutarea unei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acest timp uitat de liturghiile nopților... Voi, cei ce uitați să iubiți vă cerșiți în străzile orașului cu capetele plecate această furtună a deplângerii când durerile se mai ascund după norii tăcuți ai viselor... Noi nu ne-am uitat în adâncul prăbușirilor noastre, n-am încercat să vedem cum putem să ieșim. Am descărcat mereu refrenul neputinței în ghearele unor peșteri de ani. Toate izolările vor veni să ne judece în acea tinerețe ce ne-a separat de monotonia nefericirii... Plânsul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cea a cerului de unde mă strecor ca un vânt cu setea timpurilor din ființele iubite. Obiectele făceau parte din febra cearcănelor în care căutând înțelegere am împrăștiat împărăția scrumurilor prin visele ce nu pier niciodată. Vorbeam cu ele, iar din adâncurile lor mai supraviețuiau întrebările despre cine a fost el în nălucirea trecutului, el ce mi-a lăsat penumbra să sărute prăbușirea adâncurilor, el ce m-a lăsat să caut zădărnicia iubirilor în durerile mute ale stelelor. Ca un dezastru s
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]