10,749 matches
-
refuzam. Nu aveam pur și simplu chef, nu pentru că nu m-aș fi culcat cu fete, ci pentru că mi se părea prea complicat tot procesul în sine: băutul în oraș, căutatul fetelor potrivite, vorbitul cu ele, mersul la hotel. Îl admiram pe Nagasawa că era capabil să-și continue ritualul, fără să se sature de el. Poate au avut ecou în mintea mea și vorbele lui Hatsumi, dar mă simțeam mai fericit dacă stăteam acasă și mă gândeam la Naoko decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Bach. Unele porțiuni le-a cântat mai rar, altele mai repede, sau detașat, sau sentimental și părea evident încântată de sunetele pe care le scotea chitara. Când cânta la chitară, Reiko arăta ca o fetișcană de șaptesprezece-optsprezece ani, care își admira o rochie nouă. Ochii îi străluceau, iar buzele ușor țuguiate se conturau într-un zâmbet calm. După ce-a terminat de cântat, s-a rezemat de stâlpul verandei și a privit cerul, dusă pe gânduri. — Pot să te întreb ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu toate armele pînĂ ce aproape că ne-am ciocnit, și atunci ne-am răsucit și am ieșit. În afară de Ăsta prăbușit, am mai lovit Încă trei. Fiaturile stăteau sus, În soare. N-au coborît pînĂ n-am rămas singur, ca să admir peisajul. — Și restu’ echipajului a fugit? — Nu. Eu am fost de vină. Priveam captivat peisajul, cînd m-am trezit că nu mai sînt cu ei. Nu există vreun gen de formație pentru privit spectacole. BĂnuiesc că și-au văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie cu ea și celelalte nu Însemnau nimic pentru el. Așa că bărbatul l-a trimis, Împreună cu alți cinci tauri, să fie ucis În arenă - dacă era așa de credincios, atunci să se lupte măcar. Se luptă superb și toți Îl admirară, mai ales bărbatul care l-a ucis. Dar haina de luptă a celui care-l ucisese, a matadorului, cum i se spune, era udă, iar gura Îi era foarte uscată. — Que toro más bravo, spuse matadorul cînd Îi dădu valetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
al patrulea om se deschide focul, și eram mereu bucuroși cînd reușeam să traversăm În siguranță zona aia. Așa că acum mergeam toți patru pe trotuar, cărÎnd camerele, pășind peste bucățile de cărĂmidă și de fier proaspăt desprinse din clădiri și admirînd demnitatea cu care merge omu’ cu cască de oțel care tocmai fusese exclus din Club. — Ce nu-mi vine să fac relatarea, spusei. N-o să fie prea ușor. Ofensiva asta e distrusă. Nu ți-e bine, băiete? spuse Johnny. — Scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
debarcader din Portugalia. Îmi face cu mâna și mă roagă să las naibii aparatul, doar stabiliserăm că ne petrecem toată vacanța pe o mică insulă și că o putem face acum ori niciodată. Este fotografiat din profil și îi poți admira linia armonioasă a spatelui, care se prelungește până deasupra feselor. — În fine, rosti Davey într-un târziu. Nu aveam idee că situația e atât de gravă. Cu toate că mi-am dat seama că nu ai spus adevărul astăzi, când ai susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înspăimântător să-l ascult pe Davey confesându-se în felul acesta. Mă simt foarte jenată și încep să mă foiesc pe scaunul de plastic, încrucișându-mi picioarele la fiecare cinci secunde. Nici măcar acest lucru, care-mi dă prilejul să-mi admir minunatele ghete, nu mă ajută să mă eliberez de tensiunea îngrozitoare pe care o simt în tot corpul. Poate pentru că nici unul dintre cei prezenți nu trebuie să se întâlnească apoi cu el în particular; sunt aici să se susțină reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tu totul? Cei doi scamatori se așază în zona care delimitează zona VIP-urilor de restul încăperii. Iată o chestie făcută cu cap. Sunt aproape de celebrități, care se bucură de cea mai bună priveliște, însă, în același timp, pot fi admirați și de mulțimea de la picioarele lor. Jonglează cu sticlele de rom ca și cum acestea ar fi niște popice din plastic. Personalul continuă să servească, ceea ce, în condițiile date, înseamnă un adevărat act de curaj, deoarece se pot trezi oricând cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
meu. Sunt absorbită de trupul strălucitor al lui Bobby, în pantaloni strâns mulați pe fese și în tricoul negru fără mâneci - ce bine arată bărbații cu mușchi proeminenți pentru care totul e prea strâmt, așa că avem plăcerea de a le admira pieptul și subsuorile. De vreo oră nu aud nimic în jurul meu. Finn și Barney puteau să se fi luat deja la trântă, că eu nici n-aș fi ridicat măcar privirea. Caut niște idei, îi spun cu nevinovăție și închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
într-o bătrână urâtă în fiecare zi. Așa că eroul trebuie să aleagă. Poate să se bucure de frumusețea ei în timpul zilei și să fie invidiat de toți, dar noaptea va sta alături de o ființă înspăimântătoare. La fel de bine, poate să-i admire frumusețea numai noaptea, să fie așa numai a lui, dar ziua va suporta bătăile de joc ale prietenilor. La fel mă simțeam și eu cu Patrick. Nimeni în afară de mine nu știa cât mă făcea de fericită când eram doar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
faci cu informația pe care ți-a dat-o. Încerc să schimb subiectul. Așadar, se nasc iubiri între membrii AA? îl chestionez, luând și ultima bucată de somon. Jake mănâncă mai încet decât mine. Echilibru în toate. Totdeauna i-am admirat pe cei care iau masa pe îndelete. —O, da! râde iar, de data asta aproape din toată inima. Uneori suntem și agenție matrimonială. Mi s-a spus că în State unii participă la întruniri chiar dacă nu sunt alcoolici, doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de o lună, a reușit, prin studiu atent, să știe totul. Învăța foarte ușor și foarte repede. Jake se întoarce pe burtă. Acum, că am ocazia, mă uit la el îndelung și cu atenție; nu-i văd fața, dar îi admir părul des și blond, spinarea prelungă și zveltă. Pielea netedă, picioarele bine croite, cu firele de păr tot mai deschise la culoare, până devin aurii ca și părul. O mână îi e întinsă spre mine și privesc cu nesaț palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să spun cât. Dar m-am gândit să-i port și la Whitstable, așa că... —Jake o să intre în transă când te-o vedea în ei, zice Daisy aprobator. —Sunt grozavi, nu-i așa? Fac o piruetă, ca Daisy să poată admira noii mei bikini. Sunt cu bretele încrucișate la spate, dintr-un material bleu foarte fin; partea de sus este îmbinată cu „chiloțeii“ prin niște inele mari de plastic alb, în stilul anilor ’70. Sexy, fără să fie vulgar, iar croiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întotdeauna când a găsit păr în chiuvetă sau pete în WC, ca și cum oamenii respectivi n-ar fi auzit de peria de toaletă. Ce poți face altceva cu ea decât să cureți urmele pe care altfel le-ai lăsa să le admire și alții? — Nu te teme, rânjesc eu. O dresezi tu repede. —Iubito! strigă Finn, îndreptându-se spre noi. Daisy nu-și dă seama că ei i se adresează, iar eu trebuie s-o înghiontesc pe furiș ca să se prindă. Dragule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte slabă. Îmi ia câteva minute să-mi dau seama că și-a supus trupul unor cure de slăbire drastice, care au adus-o la o greutate anormală pentru o femeie osoasă de 1,80. Asta mă face să-i admir voința, deși rezultatul e mai degrabă neatrăgător. Când am plecat, mi-am pus valiza sub patul pe care-l ocupasem și trebuia să fie clar pentru oricine că patul era luat. Până și un țânc de cinci ani ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o femeie care nu se îndoiește nici o clipă de farmecul ei. Cum zicea și Davey (bietul Davey!), lui Daisy nu-i rezistă nici un bărbat. Ea pare să întruchipeze standardul de femeie frumoasă. Iar în seara asta, amețită de șampanie și admirată de toți bărbații, parcă nici nu atinge pământul. Și, în plus, joacă un rol, ceea ce îi permite să facă lucruri la care altfel nu s-ar încumeta. Deși e supărat că nu-și găsește prietena - mai ales că bănuiește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu ei, decât să vorbesc despre sentimente. M-am gândit că aș putea găsi într-o zi curajul necesar ca să pot vorbi despre Maureen... fiindcă Finn și Ben au fost mereu atât de curajoși, discutând deschis despre nefericirea lor... Vă admir foarte tare... Ben și Finn se umflă în pene, și se vede pe fața lor că sunt deosebit de flatați. Probabil că este un nou sport extrem pentru ei - bărbați complimentându-se unii pe alții pentru curajul de a se destăinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
impresia că numai voi sunteți sensibile și pline de spirit de observație, nu? Credeți că bărbații sunt doar niște sălbatici care locuiesc în peșteră! — Aș vrea eu, afirm cu tupeu. Mi-e greață de bărbații moderni care-și petrec timpul admirându-și buricul și lamentându-se ce copilărie grea au avut ei - a! și care sunt și varză la fotbal mecanic. —Gata! zice Finn, te-am prins. Două din trei și, dacă te bat, ca premiu vreau să-ți dau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iar pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele, bolta fiind În schimb un tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține să bei apă din izvor ca să te lași fermecat de albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că exista corul. Nu poți scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și acasă. E o istorie complicată. Uneori par niște soldățoi, alteori dovedesc că au o anume sensibilitate. De exemplu, nu se poate spune că erau rasiști: se băteau cu musulmanii, pentru asta erau acolo, dar cu spirit cavaleresc, și se admirau unii pe alții. Când ambasadorul emirului din Damasc vizitează Ierusalimul, Templierii Îi indică o mică moschee, deja transformată În biserică creștină, ca să poată să-și facă rugăciunile. Într-o zi intră un franc, care se arată indignat văzând un musulman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Salve.” „Vezi, Casaubon”, Îmi spune atunci Belbo, „nu se fuge niciodată În linie dreaptă. După cum au procedat principii de Savoia la Torino, Napoleon al III-lea a spintecat Parisul, transformându-l Într-o rețea de bulevarde, pe care toată lumea le admiră ca pe o capodoperă de pricepere urbanistică. Dar străzile drepte servesc la a controla mai bine mulțimile aflate În revoltă. Când se poate, cum e cazul cu Champs-Elysées, până și străzile laterale trebuie să fie largi și drepte. Când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu Împachetează cine știe ce: expediționarii editurilor normale expediază cărți către librari, În timp ce Luciano expediază cărți doar autorilor. Manuzio nu se interesează de cititori... Important, zice domnul Garamond, este ca autorii să nu ne trădeze, fără cititori se poate supraviețui”. Belbo Îl admira pe domnul Garamond. Vedea În el pe purtătorul unei forțe care lui Îi fusese negată. Sistemul Manuzio era foarte simplu. Câteva anunțuri inserate În cotidienele locale, În revistele de specialitate, În publicațiile literare din provincie, mai ales În cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Că eu aș fi provocat pe cineva sau nu, rolul meu era fixat dinainte. Oricum, tot mă dădeam În spectacol. Spectacol de dragul spectacolului, eu am ales comedia spumoasă, am luat parte cu amabilitate la conversație, sperând că cineva o să-mi admire stăpânirea de sine. Singurul care mă admira eram eu. Ești laș atunci când te simți laș. Răzbunătorul mascat. Ca un Clark Kent mă Îngrijesc de tinerele genii neînțelese și ca un Superman pedepsesc bătrânele genii pe drept cuvânt neînțelese. Colaborez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau nu, rolul meu era fixat dinainte. Oricum, tot mă dădeam În spectacol. Spectacol de dragul spectacolului, eu am ales comedia spumoasă, am luat parte cu amabilitate la conversație, sperând că cineva o să-mi admire stăpânirea de sine. Singurul care mă admira eram eu. Ești laș atunci când te simți laș. Răzbunătorul mascat. Ca un Clark Kent mă Îngrijesc de tinerele genii neînțelese și ca un Superman pedepsesc bătrânele genii pe drept cuvânt neînțelese. Colaborez la exploatarea celor care n-au avut curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În primele minute am vorbit Între noi cu glas tare ca să nu ascultăm, apoi Belbo observă că probabil deranjam. Într-un moment de tăcere auzirăm o voce și o frază care ne suscitară curiozitatea. Diotallevi se ridică, având aerul că admiră o gravură din secolul al XVII-lea aflată pe perete, chiar lângă draperie. Era o peșteră montană, către care câțiva pelerini urcau șapte trepte. Puțin după aceea, toți trei ne prefăceam că admirăm gravura. Cel pe care-l auziserăm era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]