6,737 matches
-
și era un matador foarte capabil - dar stilul său se demodase deja Înainte ca el să apuce să se facă iubit de public pentru calitățile sale, care erau curajul și o anume știință de a rămâne mereu calm, așa că un afiș cu numele lui nu mai atrăgea acum pe nimeni. Îl făcuse special faptul că era atât de scund că abia putea să vadă ce se Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu mă bucur? - Știu că ai nevoie de mine, Îmi spuse. - De unde știi? Îl Întrebai. - Fiindcă totdeauna la răscruci ai avut nevoie de mine. Căutam dezlegări pe care nu le găseam. Societatea mergea Înainte ca și cum nimic nu se Întîmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite În parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni nu Îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai În sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
răspîndit, a ajuns chiar leit-motiv, cu toate că nu-i văd subsolul, Îi văd blana și mă gîndesc că-i gustos În sos de vin. Iepuri vom mai Întîlni așadar pe pelicule, În paginile astea, În pădure, În oală, pe autostradă făcuți afiș Însîngerat, așa că mă voi repeta. Dar baba tre’ să fie bunica lui Newman, deoarece, În casa iritant de mizeră a văduvei, să-i spunem casa unde se moare, după ce tot felul de chiriași Își dau duhul horcăind senin, apare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Găitan), cauzată de război, Însă mai ales de Sergiu Nicolaescu. Care spunea Întristat Într-un (vechi) interviu din Cuvîntul de ambe sexe că n-avem școală românească de film. Dar Îl avem pe Camil Petrescu, pe care-l facem film, afiș, ne uităm la el și plecăm din sală, din fața plutonului de execuție, ieșim vîjÎind În aerul din spatele cinematografului Gloria cu iubita perturbată de dramă pe brațe. Era În 1980. Patru ani mai tîrziu, crezîndu-ne recuperați, ne-am dus la Ciuleandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
personaj indefinit În schimb alcoolic și drogat pînă la Încețoșare, protagonistul Îi tot dă Înainte și-napoi cu sticla și seringa ca și cum n-ar fi făcut nimic altceva toată viața și, chiar dacă așa s-au petrecut lucrurile În realitate, pe afișul filmului scrie artistic, or, pentru a fi artistic, ar fi trebuit să treacă dincolo de suprafață, convenție, gros-plan, dincolo de biografia vizibilă și asemănătoare cu a oricărui toxicoman, distorsionînd el, regizorul, realitatea oricum distorsionată, Înșelătoare și de cele mai multe ori mai ireală decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
palmieri. Asta o dată. Mă uit bine la ei, sînt palmieri adevărați, poate au și papagali, pe-acolo sus, prin frunziș, Mașa-mi zice că papagalii nu stau În palmieri, mă rog. După ce mă obișnuiesc cu ei, Arie Îmi arată un afiș mare, electronic, unde pot citi ce mai au În clinică. Citesc. Sală de dans, de sport, de conferințe, cinematograf, grădină, restaurante, bufet, sală de distracții (nespecificate), cofetării, un teatru. Ideea este cît se poate de clară și convingătoare, bolnavii sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i face să uite de maladie, de operație, inculcîndu-li-se senzația că se află Într-un hotel de lux, undeva În vacanță. Mă gîndesc la gîndacii din spitalele de-acasă și-o pun pe Mașa să-mi facă o poză lîngă afiș. Pe urmă urcăm la unul dintre etajele reanimării și sîntem conduși de-un medic sobru pe un culoar strălucitor de o parte și de alta a căruia se Înșiră ferestrele rezervelor, nu există decît rezerve aici, totul e cromat, nichelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Khokha, palpitând, parcă m-aș fi aflat deodată în fața lui Sen sau a Maitreyiei, sau a d-nei Sen. Îmi scria că familia petrecuse o lună la Mid-napur, de unde chiar Maitreyi îmi trimitea câteva rânduri scrise pe petece de jurnale, pe afișe din gară, alături de flori umile de câmp, culese probabil în plimbările ei sub pază pe la marginea satului. Am înțeles că Maitreyi suferise prea mult ca să mai păstreze imaginea mea omenească, reală, carnală. Ea își crease acum im alt Allan, o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
premiul" Pulitzer " pentru noua ei carte: O biografie. A cui o fi?" Apoi, la 12 iunie 1968: "Veronica. Din fericire, nu m-a văzut." După câteva clipe, adăugă: "în gară la Montreux, cu doi copii frumoși lângă ea, explicîndu-le un afiș turistic. Arată vârsta ei, poate chiar ceva mai tânără. Important e un singur lucru: că e fericită." La 8 ianuarie 1968 își sărbătorise centenarul într-un restaurant somptuos din Nisa, în tovărășia unei tinere suedeze, Selma Eklund, pe care o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
friptură” a luat, că-i om, Și i-au ieșit la socoteală Trei țuici, un vin, un mic...și-un pom”. (Nicolae Frusina) „Un cetățean care și-a luat avansul pentru revelion, se oprește în holul restaurantului <Central> în fața unui afiș pe care scria: <Beți lapte>. Omul se uită la afiș de câteva ori și se pune pe râs. După un timp se oprește monologând: <Beți criță> am văzut; <Beți turtă> de asemenea, dar <Beți lapte> niciodată. Cu siguranță că cineva
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la socoteală Trei țuici, un vin, un mic...și-un pom”. (Nicolae Frusina) „Un cetățean care și-a luat avansul pentru revelion, se oprește în holul restaurantului <Central> în fața unui afiș pe care scria: <Beți lapte>. Omul se uită la afiș de câteva ori și se pune pe râs. După un timp se oprește monologând: <Beți criță> am văzut; <Beți turtă> de asemenea, dar <Beți lapte> niciodată. Cu siguranță că cineva a vrut să facă o glumă”. „Un consumator observă că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Răspunde Charlie Spațiul nou de birouri din South Side deja arată ponosit: ușile alea din sticlă cu amprente lipicioase de degete și biroul ăla de la recepție ars cu țigara, afișele decolorate și prost tipărite pe avizierul de deasupra. Miroase a dezinfectant din ăla puternic pentru instituții care ți se pare că e folosit pentru a masca mirosul de pișat, chiar dacă nui așa. O vacă bătrînă Îi face zile fripte sergentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de cafea. Ne ducea cu trăsura, pe mine și pe Brăduț, la o ultimă cofetărie particulară (dispăreau meserii, dispăreau profesiuni, dispăreau ocupații, dispăreau clase sociale întregi), din București, să mîncăm cataif. Îmi pot imagina perplexitatea ei blîndă cînd a văzut afișul cu Muncitorii au rabat 10%. A încercat să ne explice ce înseamnă oportunism: " Ce face negustorul e oportunism, copii". Era o zînă bună tante Liselle. Copilăria are gustul biscuiților cu unt și al covrigeilor cu vanilie, făcuți de ea. Multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
violoniști străini, trecînzi prin dulcele tîrg. Mai dădea concerte de cameră, în din ce în ce mai rarele saloane de melomani. Dar ce triumf, în 3 noiembrie '39, cînd Andrei Oțetea, director al Teatrului, a dat sala Naționalului pentru concertul inaugural. Dirijor: Mișu Jora. Afișul a stat atîta timp înrămat cu grijă (o mai fi prin mansardă?), că am învățat alfabetul după el. Îmi aduc aminte ce s-a cîntat? Da. Uvertura Coriolan de Beethoven, Clavecinul bine temperat (preludiu și fuga în mi minor prelucrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deși psihologia lor a ajuns de pomină. În loc să lase nasu-n jos, țipă că-s calomniați, fac declarații de război contra celor care au avut ghinionul să-i descopere. Unul dintre ghinioniști e și Herr Professor. L-am întîlnit în fața unui afiș ars pe jumătate. Era afișul pentru lansarea cărții Camera Sambô. Îmi amintesc și data, 7 aprilie 2000, atît de tare m-a șocat gestul de-a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de pomină. În loc să lase nasu-n jos, țipă că-s calomniați, fac declarații de război contra celor care au avut ghinionul să-i descopere. Unul dintre ghinioniști e și Herr Professor. L-am întîlnit în fața unui afiș ars pe jumătate. Era afișul pentru lansarea cărții Camera Sambô. Îmi amintesc și data, 7 aprilie 2000, atît de tare m-a șocat gestul de-a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului universitar iașiot. "Din cinci afișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
afișul pentru lansarea cărții Camera Sambô. Îmi amintesc și data, 7 aprilie 2000, atît de tare m-a șocat gestul de-a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului universitar iașiot. "Din cinci afișe, puse la patru etaje diferite, trei au fost arse." "Constanți mai sîntem. Ne-am ocupat din moși strămoși cu otrăvitul fîntînilor și cu arderea grînelor. "Ces Latins des Carpates"! E în tradiție și să ciopîrțim cărți cu toporișca, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
drepți". Te mai costă cîteva mii, da-l numești pe răposat "intelectual cu rafinament" și-i urezi să-i fie țărîna ușoară, după ce i-ai dorit greul pămîntului. L-ai bifat și pe ăsta!" Magda U. dă peste noi. Înregistrează afișul ars și apelează la nenea Iancu. "Lasă, Bătrîne, nu fi trist. Ai uitat ce spunea Caragiale? În țara asta, dac-ai scris o piesă de teatru, nu poți să bei o bere liniștit". Haideți la un pilsuleț. Propun berăria din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Merișca și-a prezentat pentru prima dată, oficial, creațiile, la Muzeul Literaturii Române din Iași (Casa Pogor, Cenaclul Quasar), pe data de 17 aprilie 2010 (6 ani și 8 luni). Prima dată a spus povești acolo, fără să fie pe afiș, pe 12 aprilie 2008 (4 ani și 8 luni).
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
000 de noi cetățeni din lumea întreagă, oameni cu calificări superioare. în orele serii, la T.V. am aflat noi știri despre revoltele popoarelor islamice de pe continentul Africii, ca vârf al tensiunilor și al modului de afirmare, Libia este cap de afiș. Violențele de acolo sunt de nedescris, iar riposta lui Gaddafi întrece orice imaginație, cramponându-se de putere precum Ceaușescu în România. Numărul de victime a atins 6000 și câte vor mai fi, pentru că masele dornice de libertate nu se lasă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
renunțați la abonamentul de la cablu, Dosarele X sunt chiar aici, lipsește Fox Mulder, lipsește Dana Scully, nici extratereștrii nu se înghesuie, dar nu există spoturi publicitare și, la naiba, aveți MAGICIANUL care joacă un rol formidabil, el este capul de afiș, vedeta show-ului morbid, iar SCRIITORUL distribuit în rolul secundar își merită toți banii pe care nu-i primește niciodată de la edituri. De o parte și de alta a drumului se desfășura câmpul, norii întunecați păreau prăbușiți ca niște parașutiști
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în pământ, se aflau personajele care-i bântuiseră viața ultimelor zeci de ore: Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj (avea fața zdrobită și venea direct - asta era senzația - de pe platourile de filmare ale unei pelicule în care morții-vii țineau capul de afiș), Huiduma Bodyguard (la fel de boțită ca și șeful său; ducea într-o mână un radiocasetofon de bord din care susura o melodie blues, complet nepotrivită cu întreaga atmosferă, însă Scriitorul se obișnuise, deja, cu tot felul de anomalii), Vecinul curios (plin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu biroul: mare, negru, din piele, cu speteaza Înaltă și foarte elegant. Un perete Întreg cu tomuri de psihologie protejate de geamuri, o colecție de tulpini de bambus Într-o vază foarte Înaltă de cristal, așezată pe covor, și câteva afișe colorate Înrămate - singura pată de culoare din toată camera - completau aspectul futurist. M-am așezat direct pe covor, Între canapea și birou, iar el a făcut același lucru. — Ei, și acum spune-mi care-i problema, de fapt, Andy, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de vizavi, ca să mă asigur că nu exist nici un grup de Tocători de la Runway În hol, am Împis ușile turnante. Nu se schimbase nimic În cele cinci luni de când plecasem: Îl vedeam pe Ahmed la chioșcul de ziare și un afiș mare care anunța că Chic urma să găzduiască o petrecere la Lotus În acest weekendul. Deși ar fi trebuit, teoretic, să semnez de intrare, m‑am Îndreptat instinctiv către ușile turnante. Imediat am auzit vocea binecunoscută care a strigat: „I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
schimbe numai două vorbe prealabile, discuția în fond rămânând s-o facă după ce va cunoaște prețul și condițiile de plată. Grigore îl însoți până-n fața băncii, având și el o întrevedere cu Baloleanu. Pe drum, bătrânul se uita mereu la afișele și pancartele fără număr care toate chemau lumea la diferite distracții și petreceri. ― Aici oamenii știu că trăiesc bine! murmură Miron disprețuitor, încotro te întorci numai îndemnuri la veselie și desfrâu. Ce le pasă?! Noi muncim, ca să poată ei să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]