7,836 matches
-
ține cont și de circumstanțe. Să comparăm cele două tipuri de abordare a Țării Sfinte. Pentru evreu, pământul regăsit e un pământ ce trebuie fecundat. Pentru creștin, e un pământ al contemplației. El nu presupune (sau nu mai presupune) o afirmare a suveranității. Dacă o astfel de convingere nu face din creștinul ca atare un patriot, cel puțin putem afirma că el nu va fi tentat să-și exproprieze vecinul. A considera Cerul drept singurul și adevăratul Pământ îți permite să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
el fiind deci și mai imperativ decât o lege a istoriei ori decât capriciul unui dictator nebun. Incomparabila altitudine a autorității de referință încinge până la alb, aproape, loial și fără pudori inutile, partea blestemată din noi, cea care implică orice afirmare a identității, și care constă întotdeauna în a afișa la capătul străzii pe care locuim inscripția "rezervat riveranilor". Fie că este vorba de "fără carne de porc și fără creveți pe masă", de un batic pe cap, de cutare zi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bulă crapă sau se dezumflă, alte asemenea formațiuni apar în locu-i, cu caracter laic sau chiar anticlerical: națiuni, loje, partide, asociații, confrerii, bande, rețele, cluburi amicale și bisericuțe. Ele constituie pungile noastre cu lichid amniotic de schimb. După fiecare accident, afirmarea dreptului nostru la a o lua de la capăt meșterește alta care să înlocuiască amniosul natal: mai puțin bună, dar mai bună decât nimic. În curând va trebui inventată o politică a incintei și o morală a frontierei. Cum s-ar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
primul rând ale elevilor, unii dintre ei cu minți strălucite, cu mare sete de învățătură și cunoaștere. Am avut norocul să găsesc în școală o profesoară de istorie, o iubită și minunată colegă care a intuit imediat nevoia mea de afirmare și energia cu care eram capabilă să-mi realizez gândurile. Marcela Duceag, trecută de mult în lumea veșniciei, a fost colega și prietena mea de suflet, care m-a asistat tăcută în tot ceea ce am întreprins. Și a început munca
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
perioada totalitarismului românesc. În România s-au stabilit peste o sută de absolvenți ai liceelor din orașul Bolgrad, din care în prezenta monografie prezentam 73, iar, pentru câțiva n-am putut obține datele minime de identitate, de studii și de afirmare. Prezenta monografie se constituie ca o filă de istorie din a doua perioadă română de activitate a liceelor din orașul Bolgrad (1918- 1945). Monografia cuprinde o introducere, trei capitole: Capitolul I - Catalogul absolvenților cu o prezentare succintă a identității și
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
pe plan economic, comercial și militar. Înfrângerea Imperiului Otoman în războaiele balcanice (1912-1913) a favorizat interesele Germaniei; reorganizarea armatei turce era coordonată de generalul german Liman von Sanders, iar controlul german asupra Strâmtorilor era în plină desfășurare. În același timp, afirmarea statelor balcanice după pacea de la București din 1913 contravenea în mod categoric intereselor ruse. În astfel de împrejurări, chestiunile “Constantinopol și Strâmtori” au devenit presante pentru Nicolae al II-lea. În noiembrie 1913, ministrul de Externe rus, Sazonov, expune țarului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Bătrân și lui Ștefan cel Mare, care acceptaseră situația de vasali ai Porții, ridicarea Imperiului rus la Răsărit a devenit, treptat, cel mai mare pericol pentru români. Începutul decăderii Imperiului Otoman, marcat prin pacea de la Karlowitz (1699), a coincis cu afirmarea intereselor rusești la Dunăre și Marea Neagră, cu înaintarea spre Apus a armatei țariste. Urmare a expediției lui Petru I din 1696, Poarta pierde Azovul, iar în scurt timp țarul reușește să dispună în Marea Neagră de o flotă considerabilă: 14 corăbii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
constată, Principatul Moldova - stat autonom - nici nu era luat în considerație, Turcia, conform Tratatului de la Iași, întinzându-se până la Nistru... Un obiectiv de primă importanță al Rusiei era Oceakovul, punct strategic de importanță majoră pentru stăpânirea întregului litoral al Mării Negre. Afirmarea pe scena politică europeană a Franței în vremea lui Napoleon I complică lucrurile în zona balcano-dunăreană. Raportul de forțe dintre puterile concurente se modifică permanent. În ianuarie 1807, Anglia cere Turciei să-i cedeze ei, Dardanelele și flota din Marea Neagră
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
consemnat prima etapă a unificării național-statale; trei ani mai târziu, diplomația românească și abilitatea lui Alexandru Ioan Cuza au realizat consolidarea internațională a Unirii. Răscoala poloneză din 1863 contra ocupației rusești, deși înfrântă, a demonstrat o dată în plus că procesul afirmării naționalităților nu mai putea fi stăvilit. Susținându-l, Franța lui Napoleon al III-lea s-a erijat în protectoare a micilor națiuni, căpătând o influență mare în Europa bulversată de confruntări tot mai dure între marile puteri pentru compensații teritoriale
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și politic. Bismark obține, în februarie 1873, Convenția militară germano-rusă și, câteva luni mai târziu, în iunie, Convenția militară ruso-austro-ungară la care aderă și Germania. Aceste aranjamente care anunțau, practic, constituirea de tabere politico-militare, se produceau concomitent cu o masivă afirmare a voinței naționalităților oprimate în imperiile multinaționale, de emancipare națională. Rusia, pozând în „apărătoarea” creștinilor asupriți, urmărea scopurile sale permanente: expansiunea în Balcani, Dunăre, Marea Neagră, Strâmtori, Constantinopol, aducând atingere intereselor Angliei, Austro-Ungariei și Germaniei. Încercând să preîntâmpine un război contra
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
alte coordonate decât cele slave -, devenea un obstacol serios în calea extinderii influenței și dominației rusești în zona bazinului carpato- dunărean; Constantinopolul, Strâmtorile, Mediterana, „frontiera” pe Carpați, începeau a fi obiective tot mai greu de atins. Destrămarea Imperiului Habsburgic și afirmarea voinței națiunilor de pe întinsul acestuia de a-și întemeia state libere, de sine stătătoare, contravenea o dată în plus intereselor specifice politico-strategice ale Rusiei. Într-o situație de o gravitate fără precedent - determinată de un complex de factori -, România se afla
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
sigur, se poate să fim și invinși. De aceea vreau să se știe bine de toți că, chiar învinși, tot cred că țara mea trebuie în această clipă a evoluțiunii ei istorice să facă acest gest. În viața națiunilor, sunt afirmări de drepturi care se socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare și sânt gesturi de abdicare, de dezertare morală, care compromit viitorul lor pentru veacuri de-a rândul. Într-o atare situație este astăzi românismul, de aceea, chiar de ar fi
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
naționale și au consfințit printr-un act solemn hotarele etnice ale românilor de peste Carpați, cauza românismului va face un pas înainte, mai mare și mai însemnat decât oricând. Și dacă nu azi, mâine vom culege roadele acestor jertfe și acestor afirmări de drepturi. Aduceți-vă aminte de propria noastră istorie: Tudor Vladimirescu a fost zdrobit și stăpânitorii zile l-au măcelărit, dar el ridicase steagul renașterii noastre naționale și pe temeiul gestului lui urmașii săi au înfăptuit-o. În fine, cazul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
didactice au fost aduse În București. Am cunoscut activitatea Facultății din Arad. Ca secretar al Cercului Științific eram inclus În toate delegațiile participante la Sesiunile Științifice anuale. Facultatea era slujită de un corp didactic tânăr, foarte activ și dornic de afirmare. Arădenii au fost imbold pentru bucureșteni În acțiunea de elaborare de cursuri și caiete de lucrări practice, dintre care unele cu caracter prioritar. Aș menționa În această categorie cele trei volume de Semiologie, elaborate de colegul Bârză și colab., despre
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fost zadarnice intervențiile noastre la plenarele județene cât și sesizările Brigăzilor de informare și control ale Asociației Studenților, sau chiar ale comitetului central. Tineretul trebuia să Învețe să muncească. Orice. Numai să nu dispună de prea mult timp de gândire. Afirmarea școlii ieșene de morfopatologie În aceste condiții materiale din ce În ce mai vitrege, colectivul disciplinei de morfopatologie din Iași a desfășurat o activitate intensă, impunându se În lumea științifică de profil. Dintre rezultatele acestei perioade menționez: Semnalarea adenomatozei pulmonare a ovinelor În Nord
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a Suplimentului literar-artistic al "Scânteii tineretului". Ori, după cum bine știm, în Săptămîna optzeciștii erau puși la stîlpul infamiei numit "judecata de apoi a poeților". Fenomenul cultural opzecist n-a fost creat, ci doar urmărit de Securitate. Se știe că în afirmarea generației '60 a fost implicată propaganda de partid, pentru a înlătura proletcultismul de inspirație stalinistă și a servi cauza național-comunismului care avea nevoie de scriitori "noi", uniți strategic de această idee. Generația '80 s-a născut însă spontan, ca reacție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
generații. E adevărat, pe de altă parte, că acest criteriu colectivist a fost (totuși, numai până la un punct) în beneficiul scriitorilor mediocri, care se și țin de colacul de salvare al generației. Până se afirmă, o "generație" folosește tuturor; după afirmare, numai veleitarilor. Ați înaintat o mediatizată demisie din "generația '80". Nu vă e teamă că pierdeți "vechimea literară"? Dacă vă situați în afara generației, vedeți mai bine fenomenul care se dezintegrează? Poate că e doar reflexul celebrei ziceri: "Vrei să vezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orice caz, dau credit poetului care o rupe întotdeauna cu clișeele, care se caută pe sine în ipostaze multiple, care încearcă să înțeleagă într-un fel care îl domină. Cred în criticul care se implică, fie în negare, fie în afirmare Te rog să faci portretul cititorului de critică literară din România. Cititorul cărților tale, al textelor critice semnate de tine, de exemplu. Cine citește critică literară? Elevii de liceu, ba chiar și studenții cred că, dacă scriu, criticii o fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literatura a devenit pentru unii un simplu pretext de promovare, de edificare a imaginii, de autoritarism. Că o și disprețuiesc, se poate. Aș putea invoca un caz-două. Dar eu cred în criticul care se implică, fie în negare, fie în afirmare. Într-un fel sau altul, dacă alege să scrie despre o carte, criticul găsește în ea o provocare. Dincolo de marea provocare a radiografiei complete, exhaustive în care eu, cel puțin, nu mai cred. Nu că nu mi-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la fel de multe oportunități de a te afirma și de a te rata ca și la București De ce ai rămas la Curtea de Argeș Pitești și nu te-ai dus în capitală? Soarele răsare mai devreme la București, sunt mai multe oportunități de afirmare și de ratare...! Ei, aici trebuie să lămurim puțin lucrurile. La tinerețea cea mai fragedă, am căutat și eu, fără a mă gândi la confortul de fiecare zi, centrele culturale. Am stat patru ani la Iași și m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acest sentiment al integrării în trecut ce mă tulbura indicibil. Și iată că a venit! Întâlnesc tot mai mulți tineri egotici, anafectivi, automatizați care nu privesc nici în dreapta nici în stânga și cu atât mai puțin înapoi, vădindu-și virtuozitățile de afirmare cu o răceală tehnică menită a-i propulsa, în linie dreaptă, într-o lume tot mai tehnicizată. Trecutul literar a devenit pentru ei inert aidoma unui zid părăginit ce nu-i preocupă, pe lângă care trec cu aerul că nu-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e raportul tău cu tendința "de centralizare" a culturii? Simți, resimți această tendință? Poate sunt eu mai puțin sensibil sau conștient, dar niciodată, nici măcar mai la junețe, n-am fost cercetat de ideea, necum de obsesia, plasamentului central în folosul afirmării, poate și pentru că pe vremea aceea locuiam și începeam să scriu la Cluj, oraș care era (este) un fel de capitală, în studenție am ucenicit la "Echinox", revista studențească pe care nu numaidecât din patriotism local ori din perspectivă pro
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pierde atunci când ceva se câștigă?". Bahluiul literar, cu o anumită periodicitate, fie că plouă sau nu dă peste margini cu întreaga mocirlă a invidiei, resentimentelor, dușmăniilor celor nerealizați, a rataților, animați doar de pofta de a distruge orice încercare de afirmare a unei tradiții literare, a unei direcții culturale, în genere, în contra celor care se străduie să edifice. Ei nu propun nimic în loc, dar s-ar simți bine dacă am dispărea. E greu, probabil, să accepte că întru slujirea literaturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
părăsind Bucureștiul? Într-un fel am ajuns la Paris, în septembrie 1987, cu aceeași stare de spirit cu care veneam, în septembrie 1976, la facultate la București. Ca să scriu și să mă afirm. Nu-mi este frică de acest cuvânt, "afirmare". Dintotdeauna am avut această dorință înnăscută, să mă "afirm". Prima dată când am simțit "frisonul" afirmării în mine a fost la grădiniță (grupa mare? grupa mijlocie?), când am făcut din plastilină o căprioară și educatoarea a pus-o într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spirit cu care veneam, în septembrie 1976, la facultate la București. Ca să scriu și să mă afirm. Nu-mi este frică de acest cuvânt, "afirmare". Dintotdeauna am avut această dorință înnăscută, să mă "afirm". Prima dată când am simțit "frisonul" afirmării în mine a fost la grădiniță (grupa mare? grupa mijlocie?), când am făcut din plastilină o căprioară și educatoarea a pus-o într-o vitrină, în dulap, ca să se uite și alți copii la ea pentru că i se păruse foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]