6,798 matches
-
o insectă rănită de o toamnă friguroasă. Viața lui părea că e un templu închis care păstrează un secret. Își stăpânea furia mai întotdeauna, ceea ce însemna un semn bun de înțelepciune. - Toți oamenii prețuiesc viața. Unii chiar foarte mult. Se agață de ea ca de o bijuterie prețioasă chiar și atunci când se prefac indiferenți, zise Nicky. - Așa este, afirmă Carlina. Viața este, trebuie să o trăim așa cum putem mai bine. Să avem grijă de ea. - Trebuie doar să ne temem de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-ți inima și spune-mi dacă simți o atracție pentru mine. Te rog! - Nu fi așa grăbit. Lasă-mi timp să mă gâdesc. E o chestiune care ține și de bunul simț. Abia ne-am cunoscut și gata, ne și agățăm unul de gâtul celuilalt. - N-am prejudecăți. Și n-am nevoie de anumite reguli. Vreau doar să fim noi doi împreună. Înțelegi? Pe măsură ce ideea încolțea, aerul din încăpere se umplea cu tăcerea unui loc de rugăciune. Urechile, creierul și ochii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Revoluție, dar în același timp au văzut ce s-a întâmplat de atunci încoace... Or, cred că Boogie este filmul care... cum să spun... pune cruce pe epoca aceea, pe trecut, privind, în fine, viitorul cu ochii prezentului. Nu se agață de trecut : îl privește ca pe un lucru deja încheiat, pe care îl iei cu tine, firește, în amintire, dar atât. A.O. Scott : Nu rămâne cantonat în el și nici nu îl vede ca pe ceva traumatizant. Există de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de salariați ai combinatului. E, de fapt, ora de vîrf. La primul autobuz nu mă înghesui; s-au îngrămădit vreo sută, au urcat vreo treizeci și autobuzul a luat-o din loc, cu jumătate din culoar gol și cu cîțiva agățați din mers pe scară. Cum rămîne cu răspunsul? îmi spune Cezara, apropiindu-se de mine, urmată de soțul ei, venit în fugă dinspre grădiniță. Lasă-l în pace, îi zice Petre, care, probabil, cunoaște întrebarea. Ia spune, Mihai, îmi zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la tot ce vedeam. Nu pentru că revistele consultate n-ar fi avut fantezie, dar lipsea ceva, ceva care să facă viabilă construcția. Poate că-n planul meu, acel ceva e tocmai spațiul gol de deasupra biroului, acolo unde va fi agățat portretul mamei, iar dedesubt va fi întotdeauna o floare proaspătă, în glastra cumpărată chiar de mama. Eram în Iași cu mama, acum vreo șase ani; cutreieram cu ea magazinele, cînd, deodată, se oprește și-mi arată: Ia uită-te și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
seara Ajunului de Crăciun, și mă gîndeam cu plăcere la ceea ce se întîmplă acasă: de dimineață au tăiat porcul, iar acum, seara, carnea, stă în covată, la sărat; chișca, umplută deja, se află în oală, pe plită, iar cîrnații stau agățați pe furca de tors lînă, deasupra sobei. Eram copil și dormeam la spatele mamei. Ea dormea, istovită de munca de peste zi, tata respira adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de untdelemn ars în candelă, totul părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
grijă în urma mea, imediat ce am început să cobor scările fericit, un gînd m-a prins pentru o clipă; nu l-am înțeles atunci sau n-am vrut să-l înțeleg; gîndul rău și necruțător, ca un judecător suprem, s-a agățat de mine și mă pîndește, doar-doar va găsi clipa cînd să mă stăpînească. Acum și-a găsit-o: mă trimite înapoi, în biroul doamnei Teona, cînd ea, timidă, încerca să mă invite să-i fac o vizită. Gîndul sîcîitor, obsedant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe locul unde, dimineață, stătea doamna Teona. "...ca o floare de magnolie gata să se desfacă..." mă lovește în amintire vocea ei. La naiba! îmi zic. Eu nu știu cum s-o scot la capăt cu locuința, iar gîndul îmi stă mereu agățat de această femeie.... Ce mai scrii acum, dom' Mihai? mă întreabă inginerul Florea. Un roman polițist, cu unul care umblă să dea de urma numelui său pe un tabel cu locuințe, răspund eu în doi peri. Puțin, foarte puțin, surîde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-i explic în două-trei cuvinte ce-nseamnă pasiunea pentru literatură?! Vedeți, continuă Olaru, la întrebarea pusă vă pot răspunde cu o replică dintr-un film, parcă: Fac lucrul ăsta din aceeași pornire interioară, care te îndeamnă să îndrepți un tablou agățat strîmb". Dar nu vă recomand să vă întoarceți la colegul meu. Fărcășanu și colegul meu au știut să aranjeze totul ca să fie acoperiți. Pariez că tabelul cu numele dumneavoastră va fi înregistrat la noi cu data de mîine. Dar prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stau cîțiva mecanici, care au ajutat la depozitarea grinzilor. Mai încolo, pe alee, stau două mașini ale pompierilor. De ce-au fost scoase, domnule, grinzile?! mă întîmpină furios Marinescu. Vreau aerisire, îi răspund sec, văzîndu-mi de drum. Mecanicul Valeriu se agață de odgoanele macaralei și-i face semn macaragiului să-l lase jos. Macaragiul mișcă încet brațul prin aer, Valeriu fluieră admirativ, apoi, cînd este lăsat în alee, în fața mea, își duce mîna la cască, arătînd spre grinzile scoase: Dom' inginer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
murmură el. Eu trăiam împăcat cu gîndul că am făcut-o spre binele dumitale, dar... Ce faci, mai scrii? mă întreabă, schimbînd tonul. Da... Asta e bine și mă bucură. Ai grijă: în pasiunea dumitale de-a scrie, te-ai agățat de un fir: acela al luptei cu realitatea; datoria dumitale e o datorie de cronicar implicat, dar nu aservit. Nu te mulțumi cu capete de fir; pune mîna pe ghem!... Îmi pare rău, crede-mă! Îmi făcusem planuri mari acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
premiera de alaltăseară de la teatru, invitația pentru vernisajul expoziției prietenului meu Cetină și cîteva scrisori băgate de poștaș pe sub ușă. Arunc mănușile pe masă, peste cărțile de lîngă perete, îmi dezbrac haina de velur cu tot cu haina de la costum și le agăț în cuierul de pe bucățica de perete de lîngă ușă, îmi desfac nodul cravatei, apoi îmi deschei cămașa la gît. Observ cutia de celofan în buzunarul din dos al hainei de velur, o iau, scot din ea crenguța de magnolie, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în București. Aici, am impresia că m’am îndreptat mult; mă și îngrijesc ca niciodată: nu vreau ca, la întoarcere, să nu mă recunoști. Din cele 720 de zile de despărțire au trecut 20! Azi am fost la Menaru; am agățat la soare ghiudemul crud, mi-a dat în fasole (sic!) și mi-a prevestit că tu ai scris, dar îmi vor povesti despre tine două ființe ce vin direct de la Paris. Am stabilit aproape să iau în pensiune pe băiatul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
numele tău mic și anul. [...] c. p. 13 iulie [1950], joi [...] Ieri am aranjat nișa lui Papà. Mătușa Corina mi-a dat un superb brocart catifelat, negru cu auriu. Am capitonat nișa pe cele trei laturi, iar în spate am agățat icoana italienească și crucea, una peste cealaltă; am acoperit urna cu același brocart; deasupra arde candela de aramă lucrată în cloisonné și email negru. Ieri, când am aranjat toate astea cu tapițerul, am dus și patru gladiole galbene - efectul era
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu noi o tavă cu cafea și ne ducem în dormitorul lui mami. În clipa în care deschid ușa, îi văd pe Suze și pe Danny stând pe pat, cu Ernie întins lângă ei și dând din piciorușele rozalii. Și, agățată de ușa de la șifonier, se află rochia de mireasă a lui mami, la fel de albă și de învolănată ca întotdeauna. — Suze! exclam și-i dau un pupic. Și frumosul de Ernie! Doamne, ce mare s-a făcut... Mă aplec spre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
răspândire europeană mult mai largă (vezi motivul AT 701). e) Pentru a-i prăpădi pe jidovi, Dumnezeu a trimis potopul. Toți s-au Înecat, În afară de unul, care „a pus un picior pe un munte, celălalt pe altul” și s-a „agățat de toartele cerului”. „Dumnezeu a trimis atunci muște, care s-au pus pe ochii lui și când a vrut să se apere de ele, a căzut În apă și s-a Înecat.” „Așa s-a pierdut neamul jidovesc” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oraș. Exasperate să tot caute și să nu găsească oamenii necesari, autoritățile militare ale județului Fălciu și orașului Huși au apelat (În ultimă instanță!) chiar și la rezerviștii infirmi sau chiar la funcționarii statului de care, formal, nu se putea agăța nimeni. Cu certitudine ofițerii locali au avut nevoie de o aprobare specială pe care au și primit-o de vreme ce căpitanul Constantin G. Lupașcu, comandantul Batalionului II Fălciu, compania a IIa Huși din Regimentul 12 Dorobanți se adresase direct polițaiului cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
c. Organizații de tineret, bune până la trecerea punții... După Înființarea la nivel central apoi la nivel local a organizațiilor de tineret afiliate CDE, iată că mahării constataseră că asemenea grupări mai aveau și alte forțe politice evreiești. Vrând să le agațe În mreaja lor dibace, liderii evrei comuniști le acordaseră un oarecare credit, urmând ca asaltul final (dacă va fi fost!) să fie dat după acapararea puterii totale de către scumpii frățiori români, adică după câștigarea super-previzibilă a alegerilor din 28 martie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nivel și niciodată de unde ar fi trebuit, totul se baza pe planuri de muncă sau sarcini de serviciu care musai trebuiau Îndeplinite sau măcar raportate ca Îndeplinite. Nici chiar cenzorul nu scăpase de această cutumă și poate de aceea se agăța de toate fleacurile pentru a demonstra celor de București cât de zelos și scrupulos este și cât de mult merită plicul cu banii reprezentând „munca” sa. În continuare, vom prezenta un „Plan de muncă pe perioada 1 IV - 1 VIII
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
reprezentativ membru al ei, Nicolae, Îmbinase meseria de metalurgist cu sportul de performanță. Ca fotbalist, nu a fost o stea În această accepție a cuvântului Însă din 1959, de când a devenit arbitru al acestui sport și până În 1984 când a agățat ghetele-n cui, a făcut faimă țării noastre participând la trei ediții ale Campionatului Mondial de fotbal, lucru neegalat de vreun alt „fluieraș” român. În 1964, când cenzura era călare pe ziarul „Rulmentul” și pe tot ce mai mișca În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
unor plachete și culegeri de texte sub egida Comitetului de cultură și artă sau Consiliului județean al sindicatelor, cu un profil diferit față de cel al publicațiilor periodice”. Deci, cine avea chef să-și manifeste public talentul, trebuia să și-l agațe În cuiul partidului comunist român unde putea fi „analizat” de vreun oareșce tov. cu cultură estetică extrem de limitată, obtuz ideologic și prizonier al demolatoarei doctrine marxist-leniniste. a.y. Pe scenă intră Petru Necula Din păcate, data emiterii primului document arhivistic
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a sesizat redacția „...pentru a scoate textul lui Valer Mitru ca fiind inoportun”. c.j. Covoarele persane - secrete de stat! Mergând pe linia unei aprige și, credem noi, inutile secretizări a activităților economice, În volocul cenzorului A. Iordăchescu s-a agățat și o știre ce ar fi trebuit să apară În numărul 934/26 februarie 1971 al ziarului „Vremea nouă”. Nu fusese vorba decât despre o oarecare investiție Într-o nouă secție de producție dar, conform dispozițiilor, a fost eliminată cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pică fiindcă veniserăm ca să ne excităm cu violențele lor, pentru a ne descărca apoi cu morțile lor violente, și excitația noastră, inițial plăcută, se transforma în frică reală de ce avea să urmeze, deși manipularea magistrală a lui Haneke ne ținea agățați de speranța descărcării (cuțitul acela pe care l-am văzut în plan-detaliu va servi pînă la urmă la ceva) pînă spre final, cînd, prin intermediul reprezentanților săi din film (răufăcătorii), autorul ne refuza, la modul cel mai explicit și mai șocant
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
V-a trimis mamă-ta la noi cu lapte, ai? Să-i spuneți Mariei că-i mulțămim de grija ce ne-o poartă, să aibă parte de sănătate și voi tot așa! încheie bunica, în timp ce bunicul aprinsese lampa și o agățase în cuiul de pe perete. − Noi și așa aveam de gând să venim, să vedem ce mai faceți și cum o duceți cu sănătatea, spuse Emilia. − Bine, măi copii că vă gândiți la noi acum, când am îmbătrânit și ne încearcă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu bine și să dea Dumnezeu să ne împlinim nevoile; Au plecat spre casă, cu cada plină de poamă zdrobită, plus o grămadă de struguri puși pe foaia de cort și câteva zeci de corzi cu struguri, ce vor fi agățate de grinzi în odaia „de din gios”. La iarnă, strugurii stafidiți vor îndulci mesele gospodarilor, care au fost prevăzători și au pus la păstrare roadele anului scurs. Iar Săndel mergând pe lângă căruță se gândea la poezia cu drapelul, Surorile și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]