12,606 matches
-
Fielding Goodney trona pe suprafața sintetică și bea suc de portocale natural dintr-o sondă. Pielea îi era impregnată de bronzul peren, care îi punea în valoare albeața mâinilor, ca și cutele impecabile ale șortului și cămășii imaculate, dar și albul fără cusur al încălțărilor lui ultra. M-am apropiat de el. Priveam terenul ca de pe puntea unui vas. Era ca la televizor: doi ași într-ale tenisului izbind mingea, totul numai nerv și agerime. La capătul opus al sălii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sunt și magnați albi, englezi, băștinași. Trebuie să fie criminali, cu teancurile lor de bani, cu porcăriile pe care le scot pe gură, cu fețele lor crude, bronzate. Și eu sunt unul dintr-ăștia Și eu sunt unul dintre ei, alb sau cel puțin alburiu, cu floci pe cap și mâna cenușie pe portiera Fiasco-ului, cu privirea pe semafor, și imbecilizat din cauza abuzurilor - dar cu bani. Am bani, dar nu-i pot controla: Fielding îmi dă tot mai mulți Banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din ochii tăi de om. Am lăsat-o mai moale. Fieldmg Goodney stătea printre suporții de pin din colțul îndepărtat, părând ridicol de suav și hotărât - și într-un fel alimentat cu aer-condiționat - în blugii lui și cămașa de un alb proaspăt, în costumul lui tineresc și cu aerul conferit de bani. Dădea instrucțiuni la trei muncitori sau furnizori echipați în salopete ca niște tuburi. Îmi făcu un semn cu palma ridicată. Așteptând să-mi revină respirația la normal, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
New Jersey. Am făcut tot ceea ce fac de obicei copiii americani. Aici am abandonat sandalele și șorțurile și mi-am luat pantofii și pantalonii lungi. Am avut dinții ieșiți în afară, urechile mari, părul perie, o motoretă mică cu cauciucuri alb cu negru și cu claxon electric. Tonul ascuțit al vocii provine de undeva din Atlanticul mijlociu. Alec Llewellyn îmi spune că sunt momente când vorbesc ca un disc-jockey englez. Nu-mi amintesc să-mi fi părut ceva mare aici, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și în coșciugele lor de vampiri, în așteptarea nopții... M-am strecurat într-un bar aflat vizavi și mi-am întors scaunul în așa fel încât să pot vedea uitata copertină. — Dă-mi... cum le zice? am cerut eu. Vin alb și sifon. — Ești sigur? mă întrebă barmanul. Era un irlandez mare, osos, cu un halat alb și curat, ca un măcelar la începutul săptămânii, gata să-și înceapă săptămâna însângerată. În mâna lui, în mâna lui de măcelar, se clătina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă abandonez rutinei. Oh, toată trupa de gagici - toate acele June, Jan, Joan, Jen, Jean și Jane. Unde sunt: Unde e Selina? E ciudat cum de Otello a putut fi excitat de păcatul Desdemonei: gândul iubitei sale dăruindu-se bărbatului alb, cei doi dăruindu-se unul celuilalt. Când voi fi eu bătrân, bogat și celebru, poate că cineva îmi va scrie biografia. Cât despre pornografia mea - ea e deja dată publicității, scrisă de Selina Street sub pseudonim, cu recunoscătoare mulțumiri aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pahar de vin. Dar dintr-un pahar de vin alb nu prinzi prea mult curaj. — Spune-mi tu mai întâi, i-am cerut eu. — La pierderea lucrurilor. A tăcut. Am crezut că se gândea la pierderea lucrurilor. Am privit în albul întunecat al ochilor ei. Mușchii plânsului îi erau bine dezvoltați: ochii aceia pompaseră multă suferință la vremea lor. Apoi începu iar să vorbească. Se referea la pierderea de oameni, nu de lucruri. De la o vreme începuse să piardă oameni, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cal de pe tabla de șah, pe rândul al treilea, într-o sobră contemplare a șanselor care îl așteptau. Am cumpărat câteva cutii de bere slabă de la o autoservire. Ne-am așezat pe banca de piatră și am discutat. Martina în alb (fustă albă, cămașă albă), eu cu inima prinsă în inelul strâmt al unei agitații trepidante pline de viață. Mișcarea ascendentă de-a lungul lanțului biologic, mobilitate socială - e mare lucru, dar nici pe departe atât de obositor. Simplul fapt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o să ai parte de o surpriză al dracului de urâtă. Hai să-i dăm drumul. * Am luat zarurile de la jocul de table. Am potrivit ceasul dublu: fiecare câte o oră. Am tras la sorți și lui Amis i-au căzut albele. — Ha, am spus eu. 1. P-QN3. Te întreb. De unde ai învățat asta. Din vreo carte? N-ai să mă prinzi pe mine jucând după reguli, dar cele mai multe din deschideri sunt deja în repertoriul meu. N-am crezut să existe vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceva teribil de familiar. Oamenii își agită giroscoapele stricate. Hoopa! cu toții mergem pe brocartul marcat cu copite. Ne uităm pe trotuar pentru a descoperi drumul, dar nu știm cum arată trotuarul. Preț de cincisprezece minute, zăpada a rămas de un alb proaspăt și crocant de curată. După care nici urmă de culoare - absolut nici o culoare, nici măcar cenușiu. Cum arată? Cu mătreața întunecată și canalele troienite de licăre și spumă, seamănă cu zoaiele, seamănă cu cerul Londrei. Cerul de vară al Londrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
E plină bolta cerească De îngeri în alb îmbrăcați Ei vin deseori la fereastră S-aducă lumină în casă Și viața să ne-o facă frumoasă Cu dragostea lor iubitoare, de frați. Acolo, în zarea albastră, E lumea tacută a celor plecați E lumea sfințită, e lumea sihastră
În lumea nevăzută. In: "Atom" primordial necuprins by Eli Sava () [Corola-publishinghouse/Imaginative/340_a_616]
-
Și gem, și plâng, și râd, în hî, în ha... Tablou de iarnă Ninge grozav pe câmp la abator Și sânge cald se scurge pe canal; Plină-i zăpada de sânge animal - Și ninge mereu pe un trist patinoar... E albul aprins de sînge-nchegat, Și corbii se plimbă prin sânge... și sug; Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug Pe câmp, la abator, s-a înnoptat. Ninge mereu în zarea-nnoptată... Și-acum când geamuri triste se aprind Spre abator vin lupii
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
port... * Contrast Femeie, -mască de culori, Cocotă plină de rafinării- Tu, care țipi la desfrânări târzii Pe visători, cu greu, îi înfiori... Oh, sunt fecioare cu obrazul pal, Modele albe de forme fine- Și singure dorm, albe, și senine În albele crivate, de cristal... * Baladă O noapte de sineală din vremi voievodale... Plecase voievodul în lupte blestemate; Iar eu păzeam domnița închisă în cetate- O, noaptea, de sineală, de epoci triumfale... Dormeau, adânc, oștenii în noaptea diafană Când eu sării afară
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
semilună pe zare cum se lasă, Și nălucit, crezusem- Flamura otomană. Cu ceata buimăcită fugeam, acum, călare, Dar boarea nopții clare ne-ntoarse la cetate Și povestindu-mi visul domniței spăimântate, I-am arătat cu spada tabloul de pe zare. În alb, domnița blondă, în noaptea ideală, De sus, de la fereastră, ca-n vis ieși afară, Scăldată în sineală, ea rîse-n noaptea clară... O, cât a râs domnița în noaptea de sineală... * Vobiscum În cercul luminii comun și avar... Mă zguduie de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
muzică de bal, Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial. De la fereastra ninsă, cu finele perdele, Mă duc pe străzi de gheață cu spuza lor de stele; Și-n mijlocul odăii, tot singur mă prezint: - Valsa o blondă-n alb, și cu pantofi de-argint... Aprind, pe masă, lampa, și iarăși mă dezbrac, Aș vrea să-mi fac un ceai, și stau, și nu-l mai fac... Mă clatină spre pat al insomniei pas - În creierul meu plânge un nemilos
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Clar de noapte parfumat, O grădină cu orizontul depărtat... Și în somn, pe banca veche, tot mai mic... Greierul zimțează noaptea, cu nimic. De iarnă Cum ninge repede, apoi încet Și nu știu cât timp mai trebuie de-acum, E la fereastră, alb - O fată cu șalul negru în cerdacul nins... Dar prin copaci largi înserează - Într-un departe nins era tot așa. În adevăr Și înnoptate zângăniri, Apoi va avea loc un bal, Sau o serbare de spiritism, Atâtea sunt de făcut
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
aurit, care atrage mai întâi privirea printr-o aparență veselă: îți vine s-o privești, în toată splendoarea inocenței ei, mirosind proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu efecte de artificii stingând pe margini albul foii un soi de bicarbonat efervescent care, venit să erodeze tinerețea ochilor și albul foii, își aduce cu el rezidurile. Ridurile devin vizibile astfel în jurul ochilor, iar fragranța infungibilă a tinereții își pierde parcă din consistență: miroase a bătrânețe și
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
privești, în toată splendoarea inocenței ei, mirosind proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu efecte de artificii stingând pe margini albul foii un soi de bicarbonat efervescent care, venit să erodeze tinerețea ochilor și albul foii, își aduce cu el rezidurile. Ridurile devin vizibile astfel în jurul ochilor, iar fragranța infungibilă a tinereții își pierde parcă din consistență: miroase a bătrânețe și a singurătate, a amintiri erodate și deformate în urma invocărilor succesive. Pe măsură ce „artificii”alizarea și
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
infungibilă a tinereții își pierde parcă din consistență: miroase a bătrânețe și a singurătate, a amintiri erodate și deformate în urma invocărilor succesive. Pe măsură ce „artificii”alizarea și eroziunea devin tot mai rapide, tremurul nuanțelor intrând unele în altele și toate în albul pânzei ating și mâna bătrânei, care începe să-și întindă degete nenăscute încă pe deplin...falangă lungindu-și falangă, lungindu și falangă, lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
aperitivului... ...ejte ora aia cețoașă când dimpul, pornind să fie drei, zau șașe, zau poate nouă z a oprit din drum, vără ză-ji abandoneje pretenciile...acum orele ze dizting cu greu be gadranul alb....zunt cu totul jderse, gufundate în albul gadranului... dar ajta e falză modejștie; în realitate, ele vor ca tu ză jtii că dimpul drece... Jeasul ăsta-i imbejil... mă ’nerveajă gu ’ncăpăzânarea lui de măgăroi: da fii dreagului drei , zau șașe, zau nouă ji gu asta bașta
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Dar nooooooooo... el rămâne în zuzpenjie, îngăbăținându-se în efortul lui... uneori, albul gare le ’ngonjoară aluuuuuuunegă pejte ele ji le agoperă gu totul: mă obresc o glipă, vără a le butea vedea. Dar nu e e degât un val. Gurând, albul pălejte din log în log ji văd din nou gum abar inzulicele de negru neotărât , gare ze egzdind, ze reunesg ji regonstituie orele gadranului....Ahhhhhh....zimd gă nu mai am oghi.... mi-j pleoapele umvlate ji grele... Ge giudat... paharul
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
facem greșeli. Bine-ați venit printre cei ca și voi. Vrei să-i las să intre? a întrebat bănuitoare Iocasta. — Bineînțeles, a răspuns Virgil. E un prieten de-al meu. Dar ea? a întrebat Iocasta. Sfânta Elfrida, cea îmbrăcată în alb la o zi după înmormântarea soțului ei. N-am auzit nici o urmă de remușcare în vocea ei. Elfrida spuse: — Nu sunt nici mai bună nici mai rea decât tine. — Te rog, Virgil! spuse Vultur-în-Zbor. Nu e în apele ei. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lungi, subțiri, dreptul susținându-i greutatea, stângul relaxat, astfel încât curba unduitoare a șoldurilor era accentuată sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă moi și trandafirii, ca de copil. Umerii înguști, drepți, trași ușor în spate aproape militărește, îndrăzneți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-l vadă de atât de departe. Grimus tricota. Asemănători și totuși diferiți. Da, chipurile lor semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai lui Vultur-în-Zbor erau plini de furie și înfierbântați. Asemănători și totuși diferiți. Ca și când i-ar fi citit gândurile, Grimus spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu fi înțeleși greșit. — V-o prezint pe Sam Jones, sculptorița, anunță Suki, cu aerul cuiva care prezintă o specie aparte de iguană într-o reuniune de zoologi. — Charles de Groot, zise Adonis strângându-mi mâna și zâmbindu-mi, în timp ce albul ochilor și al dinților lui aproape că mă orbi. Încântat de cunoștință. Cu toții așteptăm nerăbdători să-ți vedem opera. Alți câțiva tineri, care pe lângă chipeșul Charles dispăreau în decor, începură aceleași comentarii strângându-mi mâna; mi-au spus numele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]