10,371 matches
-
concluzie: față cu moartea, suferința din dragoste e derizorie. Decăzut din iluzii, poetul acceptă constrîngerea realității. Ultimul vers sună ca un semnal de retragere: „Și-i frig, și burează”. Un personaj colectiv, amanții revin în „Fanfară”3) și în „în altar”4). Comportamentul lor e determinat de imperative obscure, instinctuale, mai puternice decît orice rațiune. Sînt exaltați și triști, în primul poem, cuprinși de delir, în al doilea. Suferința lor nu e numită, se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
numită, se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea cu care reacționează: rămîn în „grădină” pînă tîrziu, deși noaptea de septembrie e „rece și pustie” („Fanfară”) sau, obsedați erotic, gîndesc, în catedrală, la „o noapte de orgie” „pe canapeaua din altar”. „Fanfară” se aseamănă, cel puțin sub un aspect, cu „Nervi de toamnă”: în ambele amanții ignoră rigorile naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea decît în poemul precedent, căci aci e lipsit și de consolarea identificării și solidarizării cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Șiatît de goală era strada -/ De amanți grădina era plină”. El e amantul din strada goală, singur, în lupta cu „fiorii de nebunie”. Un fel de epilog al tuturor tribulațiilor sentimentale, „în altar” evocă, la rîndul ei, încercarea amanților „cu suflet ruinat” de a se redresa prin rugăciune, de a elimina din minți gîndurile legate de iubiri profane și de a-și domina, în spațiul sacru, excitațiile. Nu reușesc, iar acest eșec le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
titanice răscoale.../ O! singur zeu, fiindcă rău - iar răul singur este forță -/ Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie și torță...”? 1) Poate fi religios - te mai întrebi o dată, pentru a scăpa de îndoială - cel care scrie în „în altar” ceva ce seamănă a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți cu suflet ruinat.// ...Și delirînd, cînd corul curge/ Se face gîndul mai amar -/ Ei vor o noapte de orgie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți cu suflet ruinat.// ...Și delirînd, cînd corul curge/ Se face gîndul mai amar -/ Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar...”)2) ori își inventează un alter ego „patriarh al magiei negre”?3) Desigur, - zici iarăși -, nu. O demonstrație contrară e, de asemenea, posibilă, ba chiar obligatorie pentru a întregi profilul poetului. Ea trebuie să înceapă de la faptul că, în cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Galaction într-un „sicriu de bronz”.(Jurnal, I, ediția. cit., p. 219) în poezie, „sicriele de plumb”, „de aramă” intră odată cu Bacovia. Le-am mai găsit la A. Agapus, unul din tovarășii săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine se sfarmă./ Pe soclii morți se ridică,/ Sicriul de plumb al uitării”. (Spre Ideal..., Tipografia Societății „Neamul Romînesc”, 1912, p. 6) Și: „Se înfășur învinșii grămadă,/ Sicriul de-aramă al morții”. (Ibidem, p. 8) 20. într-un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
disperată față de "une des filles leș plus cotées de Paris", care l-a torturat și ruinat. Dar dragostea pentru Pariziana este pentru el o boală incurabilă și, dacă își va reface situația, este pentru a se ruină din nou pe altarul Parizienei. Femeile pariziene ale lui Maupassant sunt mai puțin naive, mai putin sentimentale, mai aproape de bărbat, pentru care sunt amante și prietene. Maupassant "ne leș idéalise plus, mais îl leur accorde une certaine liberté, un droit à l'immoralité que
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Sibiu și Oradea. În iunie anul 1940 a fost ales în fruntea noii Episcopii a Timișoarei. În scaunul rămas vacant la Caransebeș a fost ales Veniamin Nistor (1886-1963). Acesta a îndrumat cu grijă activitatea editorială și noua revistă de la Caransebeș, Altarul Banatului. În februarie 1949, Eparhia Caransebeșului a fost desființată, teritoriul acesteia fiind încorporat de Arhiepiscopia Timișoarei. Episcopul Veniamin s-a retras la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, unde a rămas până la trecerea în veșnicie. În anul 1994, Episcopia Caransebeșului a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de Plasament "Speranța" "Speranța" b. Capela Centrului de Plasament "Speranța" Reșița Prima capelă pe care vrem sumar să o prezentăm se află la Centrul de Plasament "Speranța" din Reșița, județul Caraș-Severin. Acest spațiu este cu totul special și cuprinde: un altar, iar pe marginea pereților laterali rafturile cu cărțile bibliotecii centrului de plasament (a se vedea Figura 17). L-am numit Lăcaș de credință și de cultură. Această capelă așa cum se va vedea din Figura 18 este așezată pe același etaj
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mai înaltă este unitatea ei ca trup tainic al lui Hristos (Efeseni 1, 23) de care depinde mântuirea veșnică a omului. Adresându-se membrilor Bisericii lui Hristos, Sfântul Ignatie Teoforul scrie: "Voi toți sunteți ca o singură biserică, un singur altar, un singur Iisus" (trad. Ică jr. 2002, pp. 208-209). În România, Biserica încă mai are un rol important în societate și cu atât mai mult în privința asistenței sociale. Unitatea de neam este și rodul implicării Bisericii în viața socială în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
cleptocrați, să continue să ne batjocorească. Să le dăm un semnal celor care au îmbrâncit perfid în groapa cu lei a opiniei publice un ministru al educației occidental, care nu făcea parte din banda lor, pentru a fi jertfit pe altarul intereselor lor imunde. Să nu-i lăsăm să uite că ne-au promis justiție, modernizare și prosperitate, iar nu promiscuitate și nepotism. Să fim pregătiți să-i decimăm, simbolic și mediatic! Să nu-i lăsăm să uite! 14 ianuarie 2010
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
astfel de caz nu poate veni, firavă, decât de la un adevărat trăitor întru Hristos, cu milă și empatie misionară, așa cum mi s-a părut a fi părintele paroh din Gura Humorului care o cunoștea de mică pe tânăra jertfită pe altarul omeniei. Și eu am o fiică de 21 de ani, studentă la Drept, acum plecată în Finlanda pentru un semestru Erasmus, și mărturisesc sincer că gestul tinerei bucovinence m-a descumpănit. Îți spui, ca părinte, că trebuie să-ți crești
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din elan, am învățat să conviețuim cu figura încercănată, cu țepi albi în barbă, care ne privește zilnic, dimineața, în oglindă. Și n-am învățat că secretul tinereții neschimbate, fie măcar cea spirituală și sufletească, este dăruirea fără rest pe altarul vocației de cercetător. Este munca neobosită, de dimineața până seara, până la uitarea de sine, cu hrană frugală, cu plimbări rapide, peripatetice, prin Copou, cu seninătate axiologică și confesională. Acesta ar putea fi un prim pas spre aventura înfruntării limitelor fizice
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
NOTA AUTORULUI Datorez D-lui Victor Spinei, care a avut amabilitatea de a face cuvântul introductiv acestei lucrări, dar și discreția de a refuza înscrierea, pe lângă numele Domniei-Sale a titlurilor științifice, adunate în urma unei vieți de muncă și sacrificii pe altarul Istoriei, schimbarea titlului acestei cărți din „Istorisiri din Romania Orientală” în „Momente din istoria Romaniei Orientale”, titlu care, așa cum spunea Profesorul, corespunde mai bine conținutului, elaborat și cu alte conotații decât ale unor simple istorisiri, ceea ce nu reprezintă decât o
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
o funcție ornantă (Înfrumusețează peisajul), „zăpada cristalină”, „câmpii strălucitoare”, „văzduh scânteios” etc.. Comparațiile dau sugestii fantastice: „zăpada cristalină .... pare un lan de diamanturi...” Fumurile sunt albe și ele se ridică În văzduh „ca Înaltele coloane unui templu măiestos”. „Munții sunt altare, codrii organe sonoare”. Cuvântul „templu” este o metaforă, la fel „farul de lumină” etc.. Toate aceste virtuți, ușor de pus În evidență, dau pastelurilor lui V. Alecsandri o existență mai puțin contestată de adepții poeziei postmoderniste care neagă sistematic poezia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu soțul, dar Sămădăul a dat-o la o parte, sfătuind-o se se Împace cu Ghiță Afară se Întunecase, ploua și fulgera. Ud până la piele, Lică a ajuns la biserică, a forțat ușa, a legat calul de strana din dreapta altarului și a Încearcat să tragă o perdea ca să se Învelească, Îi era frig. A căutat cuțitul, dar acesta rămăsese În șerpar la Moară. Este cuprins de teamă și se gândește la moarte. Ca să aibă un alibi, pleacă din biserică și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și multidimensionalitatea sa. În acest spectacol se împletesc muzica și poezia finlandeză, spectacolul ținându-se în finlandeză și engleză, dar subtitrat în limba română 291. 3.3.1.3. Istorie, limbă, societate William Totok scrie despre Sacrificarea lui Antonescu pe altarul diplomației (IV). Autorul articolului consideră că intrarea României în război a fost o necesitate, de aceea ar trebui privită cu respect, la fel cum este privită și Finlanda, "care și ea a luptat alături de Hitler, deci a fost țară-inamică pentru
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
aprilie 2010, p. 137. Grancea, Mihaela; Radu Ciprian Șerban, Refacerea legăturii cu trecutul, parte a strategiei editoriale. Studiu de caz: Editura Humanitas, în "Transilvania", nr. 5-6, 2012, p. 147. Graur, Valeriu, Războiul dezrobirii, în William Totok, Sacrificarea lui Antonescu pe altarul diplomației (IV), în "Observator cultural", nr. 77, august 2001, p. 16. Grigurcu, Gheorghe, Soluția monarhică, în "Acolada. Revistă lunară de literatură și artă", an V, nr. 9, septembrie 2011, p. 28. Groza, Caudiu, În "Atelier". La Baia Mare, în "Tribuna", serie
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
2001, p. 21. 290 Cf. Teatru, în "Observator cultural", nr. 162, aprilie 2003, p. 28. 291 Bursa de spectacole, în "Observator cultural", nr. 504, decembrie 2009, p. 17. 292 Valeriu Graur, Războiul dezrobirii, în William Totok, Sacrificarea lui Antonescu pe altarul diplomației (IV), în "Observator cultural", nr. 77, august 2001, p. 16. 293 Ibidem. 294 Cf. Revista New International Journal of Romanian Studies, în "Observator cultural", nr. 80, septembrie 2001, p. 7. 295 Cf. Gabriel Andreescu, Contra extremismului, nu împotriva libertății
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
a fost ca un fel de ajungere la liman. Am ajuns într-o situație, într-o stare în care pot spune că sunt în rostul meu, la locul meu. Care e până la urmă acest rost? Când privești dinspre biserică înspre altar nu ai aceeași perspectivă. Dincolo de perspectiva ochiului e vorba de o perspectivă spirituală, care se schimbă complet prin trecerea la preoție. Eu, care am făcut această trecere, nu pot să explic. Sigur că e o lucrare a harului preoției care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
va lichida fondul de rulment, acesta urmând a fi readunat luna următoare. Relațiile externe vor fi realizate numai cu blocurile care vor semna tratatul de recunoaștere a independenței noastre. Totodată cerem părintelui să ni se rezerve o zonă separată, aproape de altar, pentru a putea asista la liturghie separat față de federaliști. În cazul în care forțe reacționare se vor opune voinței comunității noastre de a trăi liber, fără constrângeri din partea asociației, vom organiza lupte de gherilă, ca să destabilizăm guvernământul federalist. Astfel, vom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
speciale (căsătorii, funeralii). În schimburile de daruri dintre războinici se folosea o hârtie cu estetice îndoituri, considerată a fi un talisman prețios. Această împăturire avea rolul de a invoca bunăvoința zeilor pentru binecuvântarea celui căruia îi era destinat.. Nunțile la altarele shintō erau celebrate având ca daruri pentru tinerii căsătoriți cești de sake învelite în hârtie înnodată, cu benzi în formă de fluture, ale cărui aripi simbolizau mireasa și mirele. Dacă până în 1333 a îndoi hârtia reprezenta apanajul castelor superioare (nobili
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
omul de spirit o vede în dimensiuni 68 reale. De aceea el alege exilul (nu e regulă, totuși), îl transfigurează, îi dă sens în creația culturală. Să căutăm exemple. Mareșalul Antonescu și-a atribuit responsabilități supreme ca simplu închinător la altarul istoriei. Oricâte merite i s-ar contesta, de unul putem fi siguri: a fost loial față de zeitatea aleasă. Un militar de talia sa nu ar fi putut sfârși în exil. El nu putea fi strivit decât de Puterea căreia a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
altceva decât o stare de război. El (omul) trebuie să învingă josnicia celor care trândăvesc, să oprească insolența și să preîntâmpine loviturile”[...] Școala unde învățați voi acum și de pe băncile căreia am plecat și eu nu de mult „este un altar unde se făurește virtutea muncii”. Această afirmație, în general pentru școală, a spus-o dascălul meu și al vostru, Dan Protopopescu. [...] Eu nu am bursă pentru că nu am dreptul la ea. Acesta este răspunsul dat de ștabi. [...] Această scrisoare să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
omul de spirit o vede în dimensiuni 68 reale. De aceea el alege exilul (nu e regulă, totuși), îl transfigurează, îi dă sens în creația culturală. Să căutăm exemple. Mareșalul Antonescu și-a atribuit responsabilități supreme ca simplu închinător la altarul istoriei. Oricâte merite i s-ar contesta, de unul putem fi siguri: a fost loial față de zeitatea aleasă. Un militar de talia sa nu ar fi putut sfârși în exil. El nu putea fi strivit decât de Puterea căreia a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]