7,971 matches
-
se făcea milă de el Însuși, se gîndea la avionul argintiu pe care-l văzuse la centrul de detenție. Camionul traversa podul de pontoane, pus În mișcare de către o echipă de pionieri japonezi. Nefiind În stare să stea drept, Jim alunecă de pe bancă. Doctorul Ransome Întinse cu slăbiciune mîna, să-l țină. — Ține-te bine, Jim. Stai În față cu șoferul - ai grijă să nu se oprească din mears... Zeci de muște se Înfruptau pe fața doctorului Ransome, hrănindu-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de avioane Mustang traversă orezăriile dintre lagărul Lunghua și rîu, urmat de o escadrilă de bombardiere de luptă bimotoare. La vreo trei sute de metri vest de lagăr, unul dintre avioanele Mustang veni cu aripa din dreapta spre pămînt. Nemaiputînd fi controlat, alunecă prin aer, vîrful aripii atingînd malul unui canal părăsit. Avionul viră peste orezării și se dezmembră În aer. Explodă Într-o perdea de benzină aprinsă, prin care Jim putu vedea chipul arzînd al pilotului american, Încă prins În scaunul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
arhitectului tremurară În jurul lor. Dar soarele de august usca deja umezeala din iarbă. Jim Își Îndreptă atenția spre o baltă de pe pista de zgură. Așteptă ca santinela să treacă, apoi traversă peluza și bău din mîinile făcute căuș. Apa Îi alunecă pe gît ca un mercur Înghețat, un curent electric care aproape Îi opri inima În loc. Înainte ca japonezul să-i ordone să plece, Jim Își făcu repede mîinile căuș și duse apa domnului Maxted. În timp ce turna ușor apă În gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cu un ultim strigăt de dezgust, pilotul făcu un pas Înainte și Îl lovi pe Jim În cap, făcîndu-i semn spre gardul Împrejmuitor, de parcă Îl avertiza să plece de pe un teren contaminat. 34 Frigiderul din cer Fructul dulce de mango aluneca prin gura lui Jim ca limba doamnei Vincent În mîna lui. La vreo trei metri de gardul Împrejmuitor, Jim ședea pe rezervorul unui Mustang care zăcuse În iarbă lîngă un cîmp de orez inundat. Înghiți miezul moale și supse sîmburele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
35 Locotenentul Price Pe la Începutul după-amiezei, Jim se odihnise suficient ca să nu se mai gîndească la această Întrebare și să ia o a doua masă. Carnea caldă din cutia Spam, nemaifiind răcită În cutia de bombe din avionul B-29, Îi alunecă printre degete În țărîna prăfoasă. Recuperă bucata de carne gelatinoasă, șterse muștele și murdăria și o făcu să-i alunece pe gît, cu laptele praf rămas. Sugînd un baton de ciocolată și gîndindu-se la ofensiva din Andennes, Jim urmări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ia o a doua masă. Carnea caldă din cutia Spam, nemaifiind răcită În cutia de bombe din avionul B-29, Îi alunecă printre degete În țărîna prăfoasă. Recuperă bucata de carne gelatinoasă, șterse muștele și murdăria și o făcu să-i alunece pe gît, cu laptele praf rămas. Sugînd un baton de ciocolată și gîndindu-se la ofensiva din Andennes, Jim urmări un B-129 ridicîndu-se peste cîmpul deschis, la vreo cinci kilometri spre sud-vest. Un avion de luptă Mustang Însoțea bombardierul, Învîrtindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și să se ofere să-i ajute. Parașutele aterizaseră În spatele unui vechi sistem de tranșee. Pierzîndu-și cumpătul, englezii alergau În toate direcțiile. Price se urcă pe parapetul unei redute de pămînt și făcu semn cu pușca, furios. Unul dintre oameni alunecă Într-un canal puțin adînc și făcu cercuri În ierburile de apă, pe cînd ceilalți alergau pe zidurile de pămînt dintre orezării. În timp ce Tulloch se uita la ei cu disperare, Jim se ridică și intră pe poartă pe lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
clădire. CÎnd Împinse ușile un nor de muște Îl Învălui. Înnebunite de lumină, umpleau holul Îngust de la intrare, de parcă ar fi Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
kilometri spre răsărit, era stadionul olimpic de la Nantao. Caracterele chineze de pe fațada găurită de gloanțe, celebrînd generozitatea generalissimului Chiang, se ridicau și mai vii deasupra parcării, de parcă dispăruta Chină feudală s-ar fi Întors să-și ceară drepturile. Camionul coti, alunecînd peste bordură. Dintr-o toană, locotenentul Price se Îndreptase pe un drum de pămînt care ducea spre stadion. Jim Îl auzi pe Tulloch protestînd, dar apoi vasul cu vin fu trecut peste volan. Depășiră În viteză primele cazemate de pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sale. Un grup de trei bombardiere americane se apropiară din sud-vest. Canonada Încetă, iar un vas torpilor, Întărit cu saci de nisip, porni să traverseze rîul, gata să adune containerele rătăcite. O duzină de parașute căzură din avioanele B-29 și alunecară repede spre sol. Containerele nu conțineau cutii de Spam, Klim și teancuri de Reader’s Digest, ci muniții și explozive pentru trupele Guomindangului. Batalionul, cu sprijinul artileriei, lichida ultimele unități comuniste care Încă rezistau printre ruinele magaziilor din Pootung. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În aer conserva Spam, o prinse Într-o mînă, dar la a doua aruncare o pierdu printre ierburi. Căutînd-o prin iarba deasă, o găsi În cele din urmă la marginea apei și hotărî să mănînce carnea tocată Înainte să-i alunece definitiv din mînă. Șezînd pe malul canalului, spălă murdăria de pe capac. O picătură de sînge Îi curse din nas În apă și fu imediat atacată de miriade de pești mici, nu mai lungi decît o gămălie de chibrit. CÎnd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sul deasupra capului. Prin roiul de muște, aștepta să audă zgomot de pași În iarba Înaltă. Dar valea era goală, aerul ei luminos fiind devorat de muște. Silueta se mișcă ușor, zdrobind iarba. Prea leneș să se oprească, tînărul gură-cască alunecă de pe mal În jos, spre apă. Cu toată măsurile de precauție Învățate În lungii ani de război, Jim se ridică În genunchi, apoi În picioare și porni printre buruieni. Liniștindu-se singur, se uită În jos la figura care moțăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Într-un orășel de provincie japonez. Avea buzele despărțite În jurul dinților neregulați, de parcă aștepta ca o bucățică de pește să-i fie pusă Între ele, cu bețișoarele, de către mama sa. Năucit de vederea acestui pilot mort, Jim urmări genunchii tînărului alunecînd În apă. Se așeză pe vine pe pămîntul umed, Întorcînd paginile din Life și Încercînd să se concentreze asupra fotografiilor lui Churchill și Eisenhower. Își investise demult toate speranțele În acest tînăr pilot, În acel vis deșart că vor zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar uimit cînd le va explica felul cum le salvase. Și-l putea Închipui pe doctorul Ransome scuturîndu-și pămîntul de pe umeri, și pe doamna Vincent, uitîndu-se dezaprobatoare la mormînt... Jim supse puroiul și sîngele din dinți și le Înghiți repede. Alunecă pe iarba umedă și intră În apa mică a canalului. Liniștindu-se, Își spălă fața. Voia să arate cît se poate de bine atunci cînd doamna Vincent va deschide ochii și Îl va vedea vin nou. Își șterse mîinile ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
paroxistic cu faze de descărcare și reacumulare. Trăsături accentuate pe tipologia Leonhardt: Exaltat, Anxios, Ciclotim, Hiperexact, Distimic. Într-un fel, un profil psihologic caracteristic mediei populației. Dinclo de oglindă Începu să ningă cu fulgi mari, o ninsoare deasă În care alunecau umbre de oameni, siluete de bărbați și femei Îndepărtându-se și pierzându-se În ceața gri a zărilor. Din spatele pinului decorativ, o femeie brunetă păși provocator, de la stânga la dreapta, rostind insinuant: Les voici qui causent Dieu! Ils se proposent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În gură. Așa Îți petreci veșnicia. Râzi și plângi, uneori, pentru toată jalea și bucuria lumii. Râzi și plângi, dormi și visezi, TU, care le știi pe toate, suflet bun la Dumnezeu. Totul se năruie dintr-o dată. Uiți din ce În ce mai mult. Aluneci. Lupți. Uiți totul. Foc Îți intră pe gură și urli inconștient Înghițind pe nerăsuflate acest foc care este aerul. Apa ți-e străină acum și În țipetele care sunt ale tale și ale casei tale vii pe această lume, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de a evada este o chestiune de instinct. Căci ce să caute el În oală? Bâjbâie de-a lungul peretelui, mustățile lui caută o ieșire, desenele tapetului Îl induc În eroare, un pas Înainte, doi pași Înapoi, la pasul Înapoi alunecă În vasul sifonului care duce la canal, o cădere lungă În bezna ocrotitoare, prin umezeala și miasmele subterane. El, copilul, asistă la marea evadare, stă În pat, acoperit cu pătura până-n bărbie, doar privirea căutând afară, somnoros Încă după noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la ficați, creieri, rinichi, garfuri și mititei, au tras lângă masă și o baterie cu vinul casei pe care Îl țâfnesc cu sifon. Fac ei șpriț. Și-l beau. În aer plutește un miros fin de țigări Victoria. Dinspre Bărăție alunecă tramvaie către Brătianu intersectându-se cu cele care urcă de pe Elisabeta Înspre Pake. La Pake este o fântână arteziană. Seara o luminează cu reflectoare. Ca În Parcul de Cultură și Odihnă, I.V. Stalin. Pe străzi copii ling Înghețate pe băț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
romanței Îi sorcovești. Câștigi trei lei. Exact cât Îți trebuie ca să vezi „Pe Donul liniștit”, ambele serii, film În culori. Ieși afară și-ți faci o pârtie de gheață. Gheața e lină și te dai pe ea ore În șir. Aluneci lin În timp ce ei Își văd de chef cu bucurie. Când te Întorci acasă, neamurile au plecat, taică-tu, beat criță, doarme, iar mama Îți pune pe sobă, la uscat, ciorapii uzi. Te strecori În pat cu picioarele reci și putrezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mentosan. Locuința trebuie Împărțită. Este tot la comun. Cineva trebuie să rămână cu bucătăria, altcineva cu baia. Altfel nu se poate Împărți. Ai tăi aleg partea cu baia. Te zgâiești la pâlnia dușului. Încerci jaluzelele. Cârâie ca o mitralieră. Aluneci pe parchet și cazi. Suspini. Și te bucuri. Trânta cu ziua ia sfârșit. Ai zgâriat-o destul. Se Înserează. Fratele tău, care a fost tuns la zero și pe care l-ai poreclit Oaia, este eliberat din pivniță. În locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pompe funebre și abia Într-un târziu și-a luat la revedere și În miezul nopții, scăpați de el, ați urcat pâș, pâș, pe o scară de lemn spre camera unde locuia această fată. Pe fereastră se vedea Dâmbovița alunecând murdară În noapte, Baia Dâmbovița și chiar depozitul de blănuri de pe strada Oițelor. Femeia asta, Vera, avea mania să-i sfâșie cineva ciorapii Înainte, și fremătând, aștepta să faci operațiunea asta sub poruncă, era deja nervoasă, nerăbdătoare, aproape isterică. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la lumea transilvană, margine moartă de imperiu. Șarpele de lemn se suie pe stâlpul casei. Steaua Aldebaran a apărut pe cer, pentru că nu mai ninge, pentru că norii s-au spulberat, doar steaua Aldebaran vede cum șarpele iese de la sân și, alunecând prin zăpada afânată, se pierde-n pădure. Toamna, stă Onica lui Sâiu În pridvor și se uită la frunzele galbene care plutesc În aer, Încet, Încet, Încet, și se așază fiecare Într-un loc anume și se umple pământul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vară, Într-o după-amiază de vară, În ziua de Sânziene, În curte la Văsălie, și joacă feciorii și ridică praful În aer, Își bate vioara Ciobi, țiganul din Tătârlaua, și cântă, și cântă, și nu se mai oprește și lumea alunecă În fața Onicăi, nemaiputând să-i Înțeleagă contururile, doar o dungă neagră jos, una albă la mijloc și una sus, subțire și Învăpăiată, și nu se opresc decât atunci când nu mai pot sufla și se duc la fântână și beau apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pune șerpele pe tine!” Dar Bitancu Îi spune: „Virică, ce ai tu cu șerpele, că șerpele ăsta e omu’ meu, tu, am stat cu el prizonier, ăsta-i prizonier de război, tu!” Râde și-l scoate din săculeț, șarpele Îi alunecă pe mână ușor, spre masă și bea laptele călduț din blid. „Mâncă mă, șerpe!” Și când termină mâncatul se ridică de jumătate către Virica, sâsâie și se Întoarce iar la sân. „Să știi tu, că el este stăpânul casei, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sân. „Să știi tu, că el este stăpânul casei, nici eu, nici tu”. Femeia n-are ce-i face, așa e omul meu, cu șerpe, Îi e drag de Văsălică și-l iubește și-l aduce pe Lixandru pe lume. Alunecă anii, oamenii nu Înțeleg și nici nu se gândesc cum alunecă anii, ei doar trăiesc, doar spun câteodată: „Mă, cum alunecă anii!” Dar numai așa, seara, când nu mai au ce să-și spună. De Alexii se duc să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]