KorAP: Find »[drukola/base=alunga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...250 251 252 ...368 >

9,188 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

distrugi viața! Voi renunța, vreau să renunț! La tot! Rob al propriei sale suferințe va fi sufletul meu, mi-l voi călca În picioare, Îi voi distruge visurile irealizabile. Iartă-mă, patinaj, te-am iubit, te iubesc, trebuie să te alung, cu prețul zdrobirii sufletului meu, iartă-mă, te voi alunga! Și pe tine, Petre, și patinajul, de ce tocmai ce Îmi e mai drag? De ce? De ce? 11 octombrie 1961 (miercuri) Petre n-a venit seara. Am suferit mult. Totuși e mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
al propriei sale suferințe va fi sufletul meu, mi-l voi călca În picioare, Îi voi distruge visurile irealizabile. Iartă-mă, patinaj, te-am iubit, te iubesc, trebuie să te alung, cu prețul zdrobirii sufletului meu, iartă-mă, te voi alunga! Și pe tine, Petre, și patinajul, de ce tocmai ce Îmi e mai drag? De ce? De ce? 11 octombrie 1961 (miercuri) Petre n-a venit seara. Am suferit mult. Totuși e mai bine că n-a venit. M-am culcat mai devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
idealuri, despre Înăbușiri a unor sentimente minunate ce nu se pot dezvolta din cauza necesității permanente de a lupta În altă direcție, de a Învinge alte forțe. Și aceste sentimente, atunci, mi se Închid În suflet, degeaba vreau eu să le alung, aici se Închistează și așteaptă condiții favorabile pentru a se naște din nou. Și atunci când sunt mai slabă puțin, când Înfrângerea mă Întristează, aceste sentimente ies din coaja lor și mă aduc la disperare. Trebuie să profit deci că ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Petre, dragul meu Petre, Îmbrățișarea ta Îmi va rămâne pentru toată viața cea mai minunată clipă de fericire, Petre, de ce nu mă auzi? Oare m-ai părăsit? Dureroase cuvinte, le simt cum se zbat În mine și cum speranța le alungă cu furie. Oare m-ai părăsit? Oare ai plecat? Petre, ai plecat pentru totdeauna? Mi-ai lăsat În suflet o flacără care mă arde, În fiecare moment o simt cum Îmi străpunge sufletul cu junghiuri dureroase. Crudă mi-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
să umblu după el. Nenorocită dragoste, nefericite perspective de viitor. Mă va obseda mereu acea Îmbrățișare, amintirea ei, a acelei senzații de liniște totală sufletească și de imensă fericire, mă va urmări mereu, obsedantă, nesfârșită. Pe el nu-l pot alunga din sufletul meu, Îl iubesc mult, mult de tot, voi fi mereu tristă la amintirea celor Întâmplate Între noi. Poate viața mă va smulge de lângă el, poate mai târziu vom fi doi străini care trec pe stradă fără să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
El Îl iubesc pe Petre pentru că e frumos. Caracterul lui e o nulitate, Îmbrăcată Într-o formă multicoloră. Eu privesc numai această formă și uit că În interiorul ei e un vid imens, un vid care m-ar Înspăimânta, dacă aș alunga acea formă. Dar eu văd numai deasupra și iubesc cu pasiune pe acest om! 24 octombrie 1961 (marți) Groaznic... dezgustător... josnic... Petre a fost văzut astă-seară În fața lui Dinamo cu două femei foarte frumoase, care se lipeau de el. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Iubiți-o, slăbiciunea-i de preț e tot ce are! Când bucurii străine Îi luminează vorba pătată de plăcere Cu trupu-i vă iubește și nicidecum cu gându-i Haideți spre limbul care esențial ne cere Dar nu răniți femeia, plăcerea alungându-i.... 12.10.1960 Cât de puțin Îi trebuie unui lucru să moară-mpăcat cu sine Se poate vedea din atâtea exemple luate din viață, Unde sfârșește o moarte Începe viața din lucruri nenumărate Cum din orice bob de grâu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cuptoarele-nghețate ale timpului Orice respirație miroase a catran și a smoală. Ninsori negre se prăvălesc dinspre jgheaburi metafizice Albind interiorul vid al lucrului și dându-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În lucruri aceleași Și casele noastre atârnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
hotărât ca, de revelion, să plec la Sofia cu Șerban. Va fi minunat. Dar când mă gândesc că aranjasem cu Petre să facem revelionul undeva și el trebuia să aducă magnetofonul și vinul... Lasă, e mai bine așa. Trebuie să alung din nou obsesia materială a lui Petre, trebuie ca el să-mi devină idol, pe care să Îl Întregesc În mine cu ceea ce-i lipsește În realitate. Ce bine ar fi să mă pot Îndrăgosti de altcineva! Mi-ar diminua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
la Rădăuți. Petre, mă auzi, ești atât de departe... Și totuși tu trăiești În mine, degeaba Încerci să mă minți, tu ești acela pe care Îl simt, pe care Îl iubesc nespus de mult! 8 noiembrie 1961 (miercuri) Am fost alungată de la patinoar. E groaznic. Mă dusesem seara cu Șerban și câțiva băieți din echipa de juniori a lui Petre și paznicul m-a cunoscut, și totuși m-a alungat. Sunt uimită, dar sunt În același timp mâhnită adânc, toți Încearcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Îl iubesc nespus de mult! 8 noiembrie 1961 (miercuri) Am fost alungată de la patinoar. E groaznic. Mă dusesem seara cu Șerban și câțiva băieți din echipa de juniori a lui Petre și paznicul m-a cunoscut, și totuși m-a alungat. Sunt uimită, dar sunt În același timp mâhnită adânc, toți Încearcă să mă alunge din lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt zdrobită, nici scârbită, dar tare, tare mâhnită. Cu atâta ură m-a alungat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
E groaznic. Mă dusesem seara cu Șerban și câțiva băieți din echipa de juniori a lui Petre și paznicul m-a cunoscut, și totuși m-a alungat. Sunt uimită, dar sunt În același timp mâhnită adânc, toți Încearcă să mă alunge din lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt zdrobită, nici scârbită, dar tare, tare mâhnită. Cu atâta ură m-a alungat... De ce? Ce i-am făcut? Voiam să văd gheața. N-am văzut-o. Taci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
alungat. Sunt uimită, dar sunt În același timp mâhnită adânc, toți Încearcă să mă alunge din lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt zdrobită, nici scârbită, dar tare, tare mâhnită. Cu atâta ură m-a alungat... De ce? Ce i-am făcut? Voiam să văd gheața. N-am văzut-o. Taci, dorință nebună de a plânge, tu nu trebuie să plângi, tu nu ai voie să fii slabă. E adevărat, În afară de publicul entuziasmat, nu am avut nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ajutor. Am făcut totul pentru sentimentele pure ale primei iubiri, am rupt din mine școală, patinaj, Îl iubeam nespus de mult. Și În acele seri tăcute și triste, În care așteptarea se dovedea zadarnică, În loc să-l urăsc și să-l alung, Îl iubeam mai tare. Era o obsesie dureroasă, un Început de nebunie. Acum de-abia mă mir cum nu m-a impresionat incultura lui, de proporții gigantice, acum mă mir de ce eu Îl iubeam atunci când Îl vedeam cu femeia aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
luptă de neconceput din nou În lumea de care fug cu dezgust, uneori cu invidie, dar rareori cu ură. Dar, atunci când a Început publicul, atunci când ne-am avântat din nou Împreună, mi-am dat seama că nu pot să-l alung de lângă mine, e atât de bine cu el, suntem veseli, uit de toate, de ce să alerg acolo unde toți mă alungă, mă urăsc, mă chinuiesc? M-am gândit mult, cred că m-am gândit bine și În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
a Început publicul, atunci când ne-am avântat din nou Împreună, mi-am dat seama că nu pot să-l alung de lângă mine, e atât de bine cu el, suntem veseli, uit de toate, de ce să alerg acolo unde toți mă alungă, mă urăsc, mă chinuiesc? M-am gândit mult, cred că m-am gândit bine și În cele din urmă am renunțat, nu mă voi ridica pe ruinele altora. Vai, și când m-am trezit din nou liberă, cu Marinică lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-i pe toți să-ți smulgă tot ce ai mai bun, lasă-l pe el să plece, de ce nu vrei să fii din nou singură? În tramvai n-am mai putut. M-am izolat de toți, pe Marin l-am alungat să se ducă la grup. Am Întârziat acasă. Și ce tristă am venit! Dar aici, Încă una: diriginta a telefonat după mine, de ce am lipsit, că n-am voie să fac sport În detrimentul școlii etc. Mama era foc, babacu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
scriu crispat pentru a umple golurile dintre cel de acum și celălalt, năvălește alt timp peste mine și mă oprește să scriu sau să citesc. Mă izolez În această cameră de student cu mirosuri tari, nu primesc pe nimeni, o alung pe A., care chițcăie pe la ușă s-o primesc; nu vreau să aud voci externe, nu ies zile Întregi, mă concentrez spre acel Întuneric interior, din care cresc forme de viață, umplând de larmă aerul camerei. „Oh, lucrurile cum șoptesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
așa l-ai uitat rapid și fără posibilitate de Întoarcere pe Mircea, atunci când În viața ta a apărut altul. Pe toți Îi vei uita, pentru că mereu va veni altul să umple golul rămas sau pe care Îl presupui doar. Nu alunga nici un bărbat! Cine știe pe cine vei iubi mâine. Dragă Mircea, Despre poezie avem mult de discutat. Poate mai mult decât Îți Închipui tu. În amănunt, poezia este realizată când ideea nu este prea clară. Am descoperit multe, multe probleme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de felul meu pentru a mă lega de cineva. Mi-a răspuns că face orice, numai să nu ne despărțim. De-abia atunci am văzut eu că se cam Îngroașă gluma, că-mi este amenințată libertatea, și atunci l-am alungat, crezând că astfel se va termina totul. A doua zi a Încercat să se sinucidă. Când s-a trezit, mi-a spus că iubirea lui s-a transformat În ură, că acum mă va urmări toată viața să se răzbune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Dar este acolo, În cristalul acela alunecos, o bucată ruptă din sufletul meu. Și ce chin să rupi cu lamele și cu dinții ascuțiți ai patinei propriul tău suflet... Dac-ai avea trup, omul meu drag, poate-ai ști să alungi din mine disperarea, poate-ai ști să mă faci să renunț... o, cât ți-aș fi de recunoscătoare... Dar tu ești un fum albastru... O iluzie... Soartă, e prima dată când mă rog ție, ia-mă de aici, Înnebunesc... Zuluf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
un zâmbet pe buze? De ce te uiți la mine ciudat și-mi vorbești de odihna nopții? O, da!... Uitasem că tu ești bărbat, iar eu femeie... 20 aprilie 1965 (marți) Să nu mai Înflorească pomii! Să nu mai cânte păsările! Alungați primăvara asta plină de muguri! O, ploaie a toamnei, cer de plumb, copaci desfrunziți, unde v-ați ascuns? cât de mult aș da să pot trăi În mijlocul vostru zilele astea grele și toate nopțile care vor mai urma! 22 aprilie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
sălbatic să urce. Muntele nu-l iubea așa, cu pumnii Încleștați și cu privirile sclipind asemenea flăcărilor din dinții de lup. Omul nu se uita Înapoi. Lăsase acolo, fără Întoarcere, jocul de-a Înălțimea al mulțimii de semeni. El fusese alungat și rănit, pentru că le arătase tuturor cu degetul undeva, departe, Muntele din el. În cele din urmă, i-a fost dat pasului său mărunt ca, nebun de extenuare, să supună trufașul vârf. Și acum, sus, deasupra, singur, simțind că muntele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

arena de circ să semene cu o scenă dintr-un film de groază. Kara adora să facă reprezentații pentru copii, dar știa că trebuie să fie atentă; realitatea lor e diferită de cea a adulților, iar un iluzionist poate să alunge lesne senzația puternică de disconfort a micuților. În cadrul spectacolelor pentru copii, făcea doar trucuri amuzante și, adesea, la final, îi strângea pe toți în jurul ei și le dezvăluia șmecheria. Se uita la vrajaa din jurul ei, simțea entuziasmul, sentimentul de nerăbdare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

și am trecut repede pe Radio 4, sperând că sunetele seci ale unui buletin de știri sau râsetele unui public din studio ar putea să mă distragă. Era emisiunea cu Archers, iar eu ascultam cu o ureche încercând să îmi alung din minte privirea plină de resentimente a lui Ben. Știam că e mult prea periculos să-mi permit să mă scufund prea adânc în gândurile ce aveau să urmeze. Ben și Sally crescând; Ben începând să mă deteste. Sally plecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]