9,933 matches
-
băiat inteligent, muncitor... Ce cauți tu la Roma? Acolo te poți duce când vrei, în vizită, iei trenul sau avionul... O să ai acolo un ambasador care o să te frece cum vrea el și o să fii unul din mulții trepăduși ai ambasadei. Am pentru tine un post de răspundere, însărcinat cu afaceri în Chile! Spre deosebire de ceilalți socialiști, noi nu ne-am închis ambasada la Santiago, suntem interesați să știm ce se mai întâmplă pe acolo, așa că asta-i propunerea mea. Vei fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ai acolo un ambasador care o să te frece cum vrea el și o să fii unul din mulții trepăduși ai ambasadei. Am pentru tine un post de răspundere, însărcinat cu afaceri în Chile! Spre deosebire de ceilalți socialiști, noi nu ne-am închis ambasada la Santiago, suntem interesați să știm ce se mai întâmplă pe acolo, așa că asta-i propunerea mea. Vei fi șef de misiune și vei conduce un colectiv de diplomați tineri. Ce zici?" Ce puteam să zic? În așa-numitele "situații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
între ea și familie. Când și-a mai adus aminte că la Santiago sunt frecvent cutremure, m-a informat "oficial": "Băiețaș, te duci singur!". Am purtat câteva zile muncă de lămurire cu ea, evidențiind că va fi "prima tovarășă" din ambasadă, că o sa trăim într-o țară frumoasă, caldă, că o s-o duc să facă baie în Pacific, că o să poată mânca în fiecare zi pește cu Omega 3, care combate colesterolul etc. Până la urmă a zis: "Treacă de la mine, merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai trebuiască s-o iau de la capăt, în cazul unei noi oferte, cu chineza, araba, suahili... Fiindcă la Ministerul de Externe "nisipurile" sunt mai mișcătoare decât în Sahara (Un caz celebru George Macovescu. La începutul carierei, este trimis consilier la Ambasada României de la Paris. Își face omul pregătirea, bagajele... și la aterizarea avionului la Orly se prezintă un cirac de la Ambasadă cu o depeșă de la București: este rechemat de urgență în țară pentru a prelua postul de adjunct al ministrului! N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Externe "nisipurile" sunt mai mișcătoare decât în Sahara (Un caz celebru George Macovescu. La începutul carierei, este trimis consilier la Ambasada României de la Paris. Își face omul pregătirea, bagajele... și la aterizarea avionului la Orly se prezintă un cirac de la Ambasadă cu o depeșă de la București: este rechemat de urgență în țară pentru a prelua postul de adjunct al ministrului! N-a apucat săracu' nici să se dea jos din avion "în occident"!) La Direcția America am început să studiez "dosarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ministrul chilian de externe, Miguel Cruceaga, și colegul său român, Nicolae Titulescu, acesta exprimându-și "satisfacția" pentru evoluția relațiilor bilaterale. În contextual celui de al doilea Război Mondial, relațiile aveau să fie întrerupte în 1943, fiind reluate, la nivel de ambasadă, în 1965. În impulsionarea raporturilor bilaterale în deceniul al 7-lea două vizite aveau să joace un rol important cea a lui Gheorghe Rădulescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (26 septembrie-2 octombrie 1968), și cea a ministrului afacerilor externe, Corneliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a unor plăci tectonice, cutremure frecvente, cele mai puternice fiind în 1906 8,4 pe scara Richter și 1960 8,7 pe scara Richter! Aferim și Doamne păzește! Cam asta a fost "uvertura" la "Chile lindo" Chile cel frumos! Cum ambasada rămăsese cam de mult fără șef de misiune, plecarea mea a fost accelerată, nereușind să iau prea multe lecții de spaniolă, dar fiind consolat de șefii mei că într-o lună-două, la fața locului, o să "fluier" în limba lui Cervantes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
colegi și au început discuțiile, subsemnatul fiind apreciat, deși viu, contrariu dictonului latin, numai de bine. La încheierea discuțiilor, directorul a întrebat dacă mai dorește cineva să mai spună ceva. Se ridică o mână. Aparținea unui coleg reîntors recent de la ambasada noastră la Tokio, pe care Direcția Asia nu-l mai dorea, având în vedere pozițiile sale "originale", și care fusese acceptat cu greu, în urmă cu doar două săptămâni, la Direcția culturală. Ce a spus "proprietarul mâinii" m-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român, un cochet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut să n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
știa, ce studii avea, ce calificative obținuse în anii anteriori. Fiind ostenit de pe drum, nu aveam acuitatea vizuală necesară pentru a le distinge culoarea reală sau ipotetică a ochilor, căprui, negri, verzi sau "albaștri", dar bănuiam, având în vedere o ambasadă socialistă dintr-o țară cu dictatură militară, că predominanți trebuie să fie cei "albaștri". Nici atunci și nici ulterior, până astăzi, nu m-a interesat acest lucru, m-a interesat în primul rând omul, să fie corect și bine pregătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fructe, ne-am ospătat pe cinste și apoi ne-am așezat în fața televizorului din hol pentru a vedea ce mai face generalul Pinochet. A doua zi, la ora "9 trecute fix" eram prezent, împreună cu soția, în salonul cel mare al ambasadei, pentru întâlnirea cu colectivul. Deși dimineață, ne-am etalat decent croielile maeștrilor Ardeleanu și Secăleanu, știind că prima impresie este uneori decisivă. După cum am mai spus, și "băieții", și "fetele" erau tineri, colectivul fiind compus din secretar III atașat cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un timp fără atașat de presa. Acesta, un tânăr la locul lui, era "de dincolo" și la "evadarea" în cazul "marelui patriot" Pacepa am întâlnit termenul ciudat " a defectat" unui coleg de breasla în SUA, au fost toți retrași de la ambasade. Am primit în acest sens o telegrama de la tov. Postelnicu, prin care eram solicitat sa-l expediez urgent la București "pentru cursuri de perfecționare", urmând ca la o săptămână după confirmarea întoarcerii "in patrie" să plece și familia soția și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ajutat cum am putut, rămânând în bune relații și "după"). Le-am mulțumit încă o dată pentru primire, i-am asigurat de bunele mele intenții privind colaborarea, i-am informat asupra discuțiilor avute acasă cu diverși "factori de răspundere" asupra sarcinilor ambasadei, manifestându-mi speranța că fiecare este suficient de bine pregătit profesional pentru a le îndeplini în bune condiții. Am vizitat apoi birourile și spațiile de protocol. Biroul meu era generos și avea o ieșire pe o terasă frumoasă, care prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bun-gust, datorită mobilierului vechi, rămas de la foștii proprietari, și unor tablouri frumoase, aparținând unor nume ilustre: Țuculescu, Margareta Sterian, Ciucurencu. Intr-un salon exista o pianină, element "burghez" care dădea o notă de distincție, chiar dacă era dezacordată și nimeni din ambasadă nu știa s-o readucă la viață, nici măcar cu "gama măgarului"! La capitolul dotări, dispuneam de două Dacii negre, una capitonată cu roșu, pentru șeful misiunii, cealaltă cu albastru, pentru toți ceilalți. Din vremurile bune mai trona în garaj un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
12000 de kilometri la bord, lung de 15 metri, pe care nu aveam voie să-l folosim și primisem sarcina de la MAE să-l "valorific" pe piața locală. Lângă un zid al curții dormeau ostenite și prăfuite 3 autoturisme ale ambasadei R.D. Vietnam, care își închisese porțile după septembrie 1973 și ni le lăsaseră nouă "în custodie" . În curte am remarcat portocalii și lămâii, o minunată magnolie și un arbore cam de 10 metri înălțime, un dafin măreț, jumulit de frunze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ochii șoferului", care, bun cunoscător al prețurilor, ne-a invitat să-l însoțim la "Mercado central", o piață mare din centrul orașului, plină cu de toate și la prețuri mult mai rezonabile. Cu "baza materială" asigurată, ne-am întors la ambasadă, unde fiecare din noi doi și-a continuat programul tovarășa cu treburile casnice și discuțiile cu celelalte tovărășele, eu la birou, unde am început întrevederi "personalizate" cu fiecare colaborator. "Directivele" primite în "centrală" la plecarea la post erau clare asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru expuneri tridimensionale) a fiecărui colaborator era necesară. Alt motiv în acest context era că nu doream să fiu în postura Mântuitorului de a nu ști cine ar putea să mă "vândă"! Tovarășul era și secretarul organizației de partid din ambasadă! După ce l-am informat asupra sarcinilor "pe linie de comerț exterior", tovarășul a început să se lamenteze că nu sunt posibilități, că militarii sunt orientați doar către SUA, că nu privesc cu ochi buni țările socialiste etc., eu punând punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu sunt posibilități, că militarii sunt orientați doar către SUA, că nu privesc cu ochi buni țările socialiste etc., eu punând punct lamentărilor și solicitând "o mobilizare mai susținută a eforturilor" pentru a putea motiva necesitatea unui atașat comercial la ambasadă. A reținut remarca mea și de atunci am rămas "prieteni"! Am continuat discuțiile cu atașații culturali și de presă. Și aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întâlniri și convorbiri. Au urmat discuțiile cu personalul administrativ. Nici aici lucrurile nu stăteau cum ar fi trebuit. Trecuseră 6 ani de la lovitura de stat, trăiam într-o dictatură militară, care-și plasase un post de "observație" chiar vizavi de ambasadă, aproape zilnic ambasadele erau luate cu asalt de chilieni care cereau "azil politic" și ambasada română nu avea un sistem general de alarmă! Nu ne-am gândit, a fost răspunsul! Eu m-am gândit, am scris la minister și primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Au urmat discuțiile cu personalul administrativ. Nici aici lucrurile nu stăteau cum ar fi trebuit. Trecuseră 6 ani de la lovitura de stat, trăiam într-o dictatură militară, care-și plasase un post de "observație" chiar vizavi de ambasadă, aproape zilnic ambasadele erau luate cu asalt de chilieni care cereau "azil politic" și ambasada română nu avea un sistem general de alarmă! Nu ne-am gândit, a fost răspunsul! Eu m-am gândit, am scris la minister și primii curieri care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ar fi trebuit. Trecuseră 6 ani de la lovitura de stat, trăiam într-o dictatură militară, care-și plasase un post de "observație" chiar vizavi de ambasadă, aproape zilnic ambasadele erau luate cu asalt de chilieni care cereau "azil politic" și ambasada română nu avea un sistem general de alarmă! Nu ne-am gândit, a fost răspunsul! Eu m-am gândit, am scris la minister și primii curieri care au venit la Santiago ne-au instalat alarmă în toată clădirea uși, ferestre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de alarmă! Nu ne-am gândit, a fost răspunsul! Eu m-am gândit, am scris la minister și primii curieri care au venit la Santiago ne-au instalat alarmă în toată clădirea uși, ferestre, porți. Trecuseră 6 ani și mașinile ambasadei RD Vietnam putrezeau în curtea noastră! Am cerut șoferului-intendent să scrie în țară și să propună casarea lor "pentru pericol de incendiu, infecții etc.". Trecuseră 6 ani și subsolul ambasadei era plin cu câteva tone de "materiale de propagandă", trimise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]