8,321 matches
-
o prelungire a unei mai vechi invenții. Singurul merit pe care mi-l atribui este că În fața juriului a fost adus un exemplu de bionică, adică de rezolvare a unor probleme care ne dor copiind soluția găsită deja de Natură. Aparența e aplicarea unui fenomen fizico-chimic prea bine cunoscut, electroforeza, prin care o moleculă oarecare, ba chiar un corpuscul, Își află un loc bine definit, În cuprinsul unui câmp electric, concentrându-se acolo În așteptarea extragerii. Doar că acest fenomen e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
voastre m’am trezit Într’un conflict proverbial cu colegul meu de subordin sistematic, tot un fisiped. Dar vă spun cu lăbuța pe suflețel că n’am nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu dulăul care se refugiază - mai precis Încearcă - la fusta stăpânei când te vede? Să cred că n’a uitat gheruța trasă peste bot când, mic și prostuț, voia joacă cu tine, care ești
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ciuperca nebună nu e cumva În cârdășie cu restul neamului ciupercesc furnizând, celorlalte dar și sieși, hoituri proaspete? Acelea ale necumpătaților... „Meridian“, 19 aprilie 2002, ora 12,45 52. Divin Nu sunt câtuși de puțin privilegiat, chiar dacă microfonul dă această aparență. Sunt chiar un pisic necăjit: Chiar de paști am să fiu obligat să-mi câștig existența ca de obicei, vânând, deși sunt expert În a-mi Însuși o ciosvârtă de miel. Dar așa ceva n’am găsit niciodată pe la Cristi prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate. Iar dacă, prin reducere la absurd, adică negând toate aceste acuze, tot n’aflați răspuns, e numai pentru că Întrebarea e un nonsens, subiectul ei nemeritînd nici o atenție. Asta se cheamă bionică, iar soluțiile Naturii sunt cele mai bune, chiar dacă aparența e alta. Ca, de pildă, voi Înșivă vă sunteți cel mai bun vehicul, care merge oriunde, cea mai sofisticată mașină fiind cu totul primitivă. Că aceea aleargă cu mult mai repede, e o falsă percepție, un exemplu că nu de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
punct pentru simplul motiv că Natura evoluează schimbându-și, clipă de clipă, Înfățișarea. Aș rămâne și În spiritul abia Încheiatelor sărbători, pe care le-aș asocia renașterii definitive - pentru anul acesta desigur - a Naturii. Iertare pentru greșeala comisă deja, cedând aparenței: Natura nu moare, nici măcar n’adoarme, niciodată; ea doar Își schimbă imaginea. Dar voi persevera... Aș mai apropia ceva: Înviatul Hristos, „tizul“ de astăzi al Naturii, n’a manifestat nici un resentiment față de suferințele Îndurate de la oameni, chiar de la cei apropiați
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În așa un hal clima, o vară fără picătură de apă, versus una potopitoare, cu cele vreo 18 TWan care-i constituie puterea Întregii sale tehnologii, câtă vreme Natura dispune de 178.000, adică de zece mii de ori mai multă? Aparențele - căci aparență e acest calcul - Înșeală Însă. Păi câteva grame de praf de pușcă pot ucide cele 70 de kilograme ale unui om... Sau, ca să arăt și binele, o biată arcă, cât putea construi omul Noe, a salvat viața de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un hal clima, o vară fără picătură de apă, versus una potopitoare, cu cele vreo 18 TWan care-i constituie puterea Întregii sale tehnologii, câtă vreme Natura dispune de 178.000, adică de zece mii de ori mai multă? Aparențele - căci aparență e acest calcul - Înșeală Însă. Păi câteva grame de praf de pușcă pot ucide cele 70 de kilograme ale unui om... Sau, ca să arăt și binele, o biată arcă, cât putea construi omul Noe, a salvat viața de potop, acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Terra et terror Terra suportă multe. Inclusiv terorismul, pentru apariția, existența și proliferarea căruia nu poartă nici o vină, dovadă relațiile dintre vietăți, care sunt simbioza, neutralismul, concurența, parazitismul, prădătorismul - denumiri cât se poate de sugestive - și cam atât, deși oferă aparența unei rădăcini comune cu subiectul, În latina care le e originea etimologică: terra, respectiv terror. Și totuși, Terra adăpostește un model, pe care nu s’a gândit să-l aplice astfel, dar s’a gândit - un fel de a spune
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
despre porc că-i „lăsat“ pentru asta. Doar că primul act, uciderea, e greu și, mai ales, Îndelungat pentru cel sortit a fi mâncat. À propos: Moartea Înseamnă - așa cum o vedeți voi - doar abolirea câtorva funcții vitale, integratoare, care dau aparența vieții. Realitatea e mai crudă: „dedesubt“, celulele continuă să trăiască, pe cont propriu, câtă vreme au la dispoziție energie și nu sunt Încă inhibate de proprii produși de catabolism. Așa ajungeți să vă Îngropați morții de vii, iar În copârșeu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
multă vreme. Natura a avut grijă și de asta: vînatul nu trebuie să sufere inutil. Și așa... dacă am prins vrabia și mi-am asigurat-o cu mușcătura jugularei, urmează suferința până moare. Și atunci, eu Îi ofer un joc, aparența salvării. Încercând zborul, ca și lupta cu mine când o prind iarăși, ea nu simte cum i se scurge viața; sperând până În ultima clipă, negândind la inevitabil. Ceva de genul soldatului nimerit de glonte În plin atac, când doar țelul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de frumos și Esenin, dispare încet-încet până când omul matur consideră că acesta nici n-ar mai exista; pur și simplu, îl uită și se topește în lumea obișnuită făcându-și punte spre o tot mai gravă acomodare existențială comună în aparență și tocită continuu în esență. Or, dacă el nu există, nici copilăria nu mai există. Dar semnele prezenței și actele existenței sale sunt simple și umile 32, ca și acelea ale copilăriei. Copilul este cel căruia îi este teamă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acestea: De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?/ Mai suna-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?187 Starea aceasta, aproape narcotică, a viziunii morții, Îndulcind cu dor de moarte, este dată, în fapt, de un lucru simplu în aparență: Melancolic cornul sună188. Dar sunetul cornului emite unde în cercuri învăluitoare, dând senzația omenescă altfel, că moartea ca și iubirea sunt imprevizibile. Alteori, sunetul cornului ia proporții mitice, în așa fel încât totul pare bulversat în natura întreagă; animalele au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
notez câte ceva din ideile "cozeriei" ionesciene și, cum n-am întâlnit nicăieri vreo relatare despre acest eveniment literar, transcriu, după 34 de ani, însemnările de atunci. Și ele confirmă, dacă mai era nevoie, observația, devenită aproape loc comun, că, sub aparențele comicului, Ionescu a fost un autor tragic: "La 11 ani mi-am scris memoriile și câteva poeme, la 13 ani, prima piesă de teatru. De ce scriu? Mă întreb și acum... Aș fi putut deveni învățător într-un sat, dar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că "Maximele oamenilor dau pe față inima lor", așa că lectura cărții "Înger cu coarne" poate oferi, într-o addenda virtuală, și portretul medicului Schor: un blajin înzestrat cu ascuțit simț al umorului, deosebit de sensibil, capabil să dibuiască cele ascunse dincolo de aparențe, moralist "cu mănuși", care nu apelează la sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligentă, a umorului fin până la urmă, tot coroziv. Chiar autorul se explică: "De multe ori când cititorul râde, aș prefera să zâmbească". Cartea (unică!) a profesorului Simenschy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
întinsei replici cu observația că dl. C.L.C. a ratat de puțin prilejul unei polemici civilizate și la obiect, pretinsă de însăși seriozitatea tristă a temei. O astfel de discuție, fie și în contradictoriu, pretinde obligatoriu tonalitate urbană, măcar pentru păstrarea aparențelor. A scrie că Iacoban, "colegul nostru de popor", "nedocumentat, emite sentințe cu un curaj nebunesc" și că vorbește despre alienarea lui Eminescu "din propria-i experiență" (!!), că tableta "Care-s dovezile?" "s-a strecurat într-o gazetă", prilej cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de a-l vedea tipărit, fiindcă n-ar trece de cenzură". M-a văzut astfel: " Impresia făcută de M.R. Iacoban, nu prea strălucită. O figură care nu-mi inspiră prea multă încredere din pricina nu știu cărui aer de superioritate. Dar poate că aparențele înșală." Și în altă parte: "N-am avut încredere în el de la prima întâlnire". (Poate că în următorul volum va aminti, totuși, că a debutat la "Junimea" cu romanul "Marele zid" și că, în 1979, l-am declarat câștigător al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-i și mai evident acum, în 2007!), refuză grandilocvența scenică ("măreția eroilor decurge din simplitatea lor"), întrevede (în 1961) un dezechilibru și mai evident azi ("rolul actorului nu trebuie să fie neglijat față de cel al regizorului"), cere "dozaj judicios între aparențe și esențe", atrăgând mereu atenția că "arta scenică presupune prin excelență idei." Cronicile lui N. Barbu (de mai bine de două decenii, autorul lor a trecut dincolo de cortina și arlechinii lumii acesteia...) urmează tipicul discutării textului, apoi a regiei, interpretării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
învățării istoriei. Pe de o parte, trebuia să învățăm, noi înșine, mereu, ca să predăm cât mai bine celor ce ne-au fost încredințați la cursuri, la seminarii, iar în cazul ei, la Metodică și practică pedagogică. Ce ne despărțea? În aparență doar 10-12 ani ca diferență de vârstă, ca experiență proprie. Dar, în fapt, intuiam, întrezăream motive mai multe și nu chiar mărunte care ne puneau în situații diferite. Un copil de țăran mijlocaș, în competiție cu o doamnă de la oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
armament... Sovieticii interveni Miu într-un studiu, pe care l-am citit în faza maximă a conflictului chino-sovietic, îi atacau pe maoiști că au "terfelit" concepția marxistă cu elemente tradiționale de factură confucianistă... Care-i opinia dumneavoastră?, întrebă el. În aparență, lucrurile sunt simple, logice, în principiu. Maoismul susține că în prima ei fază revoluția trebuie să lichideze din exterior exploatarea națională, iar din interiorul țării, pe cea socială. Apoi, în cea de-a doua fază, mai lungă și mai dificilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
verișoara ei, doamna Mândrilă, soția adjunctului lui Bițu. Cu suratele ei germane vorbea totuși duminică de duminică; era catolică și mergea cu regularitate la biserica din centrul târgului, ridicată la vreun deceniu după instaurarea stăpânirii habsburgice. Coana Zitta era, în aparență, o româncă de la munte, perfect integrată obiceiurilor câmpulungene. Avea prietene și cunoștințe printre vecine și orășence în întreaga urbe de la poalele Rarăului. Dar, în realitate, părinții și înaintașii ei o zămisliseră și împodobiseră să fie o veritabilă nemțoaică, responsabilă în cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
subtilă ca asta în acest loc atât de rustic, cu această seninătate care sălășluiește acum în cugetul meu și alături de o femeie getă ce reușește să interpreteze savant fiecare nuanță a lui Platon. Inalterabilitate În realitate, mă schimb doar în aparență. Totul e înșelător. Trebuie să izbutesc să ating înaltele profunzimi în care se manifestă inalterabilul sufletesc. Să acced la fibra intangibilă a eului meu celui mai ascuns. Să am acces la esența ființei. Decheneus Se spune că Decheneus a distrus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pentru conducătorii care doreau să impună o alegere indezirabilă social. De exemplu, un lider de organizație care intenționează să fie "eficient", cînd dorește să facă concedieri masive, mai bine "convoacă consiliul de administrație". Poate fi sigur că dacă va întreține "aparența participării" și va da impresia "responsabilizării de grup", va obține decizii colective mult mai severe (extreme) decît ar putea propune individual. Mai mult, el poate obține și acoperirea unei "decizii democratice" în favoarea "însănătoșirii organizației". Tot astfel, un lider politic care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cereri, iar grupul, manevrat de lider, "plusa" semnificativ), chiar dacă o asemenea opțiune este irațională, nerealistă, uneori de o violență extremă. Dar, în "țara/locul în care nu se întîmplă nimic", un asemenea exercițiu angajant sub atenta supraveghere a "păstorului" construiește aparența unei identități autonome, căreia i se oferă șansa să "își exprime liber cuvîntul". Polarizarea se petrece, așadar, în grupurile care dezvoltă atitudini active, autonome și individuale față de noi evenimente și nu în grupuri în care "nimic nu mai este nou
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
modelului de chestionar alcătuit de echipa lui M.H. Bond din Chinese Culture Connection. Valorile asociate cu orientarea pe termen lung sînt cumpătarea și perseverența. Cele asociate cu orientarea pe termen scurt sînt respectul pentru tradiție, îndeplinirea obligațiilor sociale și protejarea aparențelor. Atît valorile evaluate pozitiv, cît și cele evaluate negativ ale acestei dimensiuni se găsesc în învățăturile confucianiste, curentul filosofic cel mai influent din China; totuși, această dimensiune se aplică și țărilor fără o moștenire confucianistă. 6.5. Limitele studiului realizat
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
o altă fațetă duplicitară, care nu se mai exprimă doar față de "celălalt" (ca în cazul machiavelismului), ci și față de sine. Centrarea pe deschiderea de sine indică o strategie prin care subiectul nu își poate exprima autentic poziția personală, ci doar aparența unei "sincronizări" cu "celălalt semnificativ", într un climat general de părelnicie interpersonală. Studiile anterioare similare au semnalat, de altfel, puternicele implicații adaptative ale unui asemenea proces de relaționare, care pe filiera cinismului social și a automonitorizării crescute poate suplini deficitul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]