11,066 matches
-
Să ne ducem cu toții la Caty și să-i cerem iertare: " Tante Caty, iartă-mă, i-aș fi spus, că iar te-am omorât; de astă dată te-am omorât cu toți copiii, într-un bombardament!... Se încruntă și se aplecă mult deasupra lăzii. Începu să răscolească, grăbit, concentrat, dând la o parte bluze țărănești, marame de borangic și broboade de lână, fote, brâuri. - Asta era marea lor pasiune, să se deghizeze în țărănci. Au adunat costume din toate provinciile țării
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe țară. Oricînd! Dar nu vrea. Nu-l interesează. În finală se lasă bătut, parcă ar vrea să ne facă în necaz nouă: nouă, prietenii și admiratorii lui!..." Antim deschisese de mult ochii, dar nu îndrăznea s-o privească. Ușor aplecată asupra violoncelului, Maria zâmbea trist, ca în somn. Aceste măsuri inimitabile, care pregăteau finalul fără ca totuși să-l anunțe, întrecuseră tot ce înțelesese el până atunci, și când ecoul ultimei note se stinse, sări brusc în picioare, se apropie de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trece cu forța unei plutiri nesperată în fazele anterioare din evoluția spre transcendent, pe treptele unde lupta cu seducția lumii profane era copleșitoare. Și ce caută dincolo de chipul mundaneității rătăcite în desișul succesiunii temporale sufletul înalt al misticului ce se apleacă peste imanent? Dragostea și dispoziția sa de sacrificare a propriei ființe vizează numai absolutul spiritualității dar el descoperă particole ale acestei spiritualități în fiecare prezență umană. Unitatea transcendenței își proiectează strălucirea în pluralitățile imanentului unde deși este, cel mai adesea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
intuiții trezite și perfecționate prin spasmul durerilor pur sufletești. Cel lovit de agonia durerilor sfredelitoare ale trupului își întinde mâinile agitate și tremurătoare spre deschiderea către transcendența în care speră să-și regăsească tihna nepătimirii corporale. Suferindul deficiențelor trupești se apleacă peste noi valențe și potențialități ale lumii învăluitoare, aspecte ce sunt ascunse neatenției cotidianului grăbit, detalii ce indică, asemeni unor mici ferestre deschise în amiaza senină, lumina unei armoni transcendente. Iar cel ce îndură suferințele cauzate și susținute de motivații
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu ușile căzute din balamale, borcanele mari de gogoșari, sacii de cartofi, cratițele, găleata cu zoaie... Se-nvârte printre ele și-și vede de treburi, până ăluia i se urăște și tace. Doar atunci intră și ea în cameră, se-apleacă gemând, înfundă soba cu cărbuni bine și lasă jos ușița deschisă : că el - nicio bază n-are pe el -, diseară, când o veni, poa-să-l găsească cu casa rece. — Ba nu, c-o să stau aici să clocesc, cum faci tu, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la ea și un zâmbet îi întinde buzele groase. Pantalonii de casă, fără curea, îi atârnă pe trupul îngust ; deasupra, bluza verde, decolorată. — Dacă știam, nu mai băteam drumul pân-aici de pomană... Dar se scoală, își scoate basca, se apleacă după țoașcă și așază pe masă borcănelul cu murături, sticluța, usturoiul și ceapa. Îi e necaz c-a venit până aici și n-a găsit-o, dacă te lași pe ei, nu vine unu, da nici așa, numa ea, numa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cărpănoasă, d-aia o și înșală bărba-su ! Și de ce îmbătrânește, d-aia se face mai cărpănoasă. — Dar-ar dracu-n tine și-n cinzeci de leii tăi... Tropăie pe loc, să se mai încălzească puțin, și pe urmă se-apleacă gemând, ce ți-o fi și cu asta, ce greu îi vine-acu să se aplece. Ș-altădată ce mai freca dușumelile, ce mai căra, ce mai ridica, baremi omu ei, de la o vreme, nici să se încheie la ghete nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai cărpănoasă. — Dar-ar dracu-n tine și-n cinzeci de leii tăi... Tropăie pe loc, să se mai încălzească puțin, și pe urmă se-apleacă gemând, ce ți-o fi și cu asta, ce greu îi vine-acu să se aplece. Ș-altădată ce mai freca dușumelile, ce mai căra, ce mai ridica, baremi omu ei, de la o vreme, nici să se încheie la ghete nu mai poate. De burtă nu mai poate. Ditamai namila, odată-l vezi că-și pune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pereți și cu curu de pământ, că tot n-avea la el ce să schimbe. Da la burta aia de-o are, nici n-ai avea ce să-i zici ; la o sută douăzeci de kilograme cât are, dacă se apleacă, poa’ să-i pleznească în cap ceva, poa’ să rămâie damblagit ; poa’ să rămâie mort pe loc, și atunci mai mare necazu... Așa că-l bodogăne ea ce-l bodogăne, da vine și-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cât are, dacă se apleacă, poa’ să-i pleznească în cap ceva, poa’ să rămâie damblagit ; poa’ să rămâie mort pe loc, și atunci mai mare necazu... Așa că-l bodogăne ea ce-l bodogăne, da vine și-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpăturește și le pune-n țoașcă. Face toate astea încet, de când a mai îmbătrânit, nu mai e așa repezită. Da nici nu-i vine să plece, nu se ndură... Nu se-ndură, când se gândește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochilor, dooj-de lei, plus măruntele, plus portofelu. Parcă vede negru-naintea ochilor, întinde mâna și se sprijină de zid, să nu-i pleznească în cap ceva, Doamne sfinte ! Tot nu-i vine să creadă, tot înconjoară treptele goale, tot se-apleacă și pipăie pe dedesubt cu mâna... Dracu... numa dracu, altfel cum să dispară ? Și hoții ăștia care te fură dân ochi, hoții ăștia care-a umplut Bucureștiu... Afurisită zi, toate i-a mers numa pe dos, și zmintita asta de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Afurisită zi, of și of, degeaba se tot învârte, nu-i portofelu și nu-i, ea vede foarte bine că nu-i, da nu se-ndură să plece. Tot dă târcoale la trepte, tot se uită pe dedesubt, tot se-apleacă, tot pipăie cu mâna, poate nu vede bine. Nu-i. Nu-i și nu-i. Și-ntr-o doară îi scapă ochii înspre burlan. Și-odată începe să râdă, râde singură. Un râs ca un sughiț. Portofelu. Iote drace, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au să se desprindă fotografiile și au să umple casa ! Fir-ar să fie de babă, că numai de la ea s-au tras toate relele astăzi... Slavă Domnului, nu s-a desprins nicio fotografie, sunt bine lipite. Slavă Domnului ! Se apleacă, ia albumul și îl pune ușurată la loc. Pe covor a rămas doar un cartonaș, puțin mai mare decât o carte de vizită. Un cartonaș alb-gălbui - îngălbenit. Se apleacă iar și îl ridică : CELE MAI SINCERE URĂRI DE NOUL AN
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a desprins nicio fotografie, sunt bine lipite. Slavă Domnului ! Se apleacă, ia albumul și îl pune ușurată la loc. Pe covor a rămas doar un cartonaș, puțin mai mare decât o carte de vizită. Un cartonaș alb-gălbui - îngălbenit. Se apleacă iar și îl ridică : CELE MAI SINCERE URĂRI DE NOUL AN 1914 Sophie și... A doua iscălitură neclară... Un scris cu cerneală neagră, litere ascuțite, totuși un scris bărbătesc : și, în aceeași secundă în care se întreabă al cui e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gălbuie. Se uita din ușă la el cum își coboară din pat picioarele care îi tremură (niște picioare slabe și lungi, foarte albe, lipsite de păr). Cum bâjbâie la întâmplare după papuci, pentru că nu vrea să și irosească puținele puteri, aplecându-se. Cum se apropie încet de ea, cu spatele curbat sub halatul de casă, așezat strâmb pe umeri ; se apropie încet, cu pașii târșiți, împiedicându-se în poalele lungi ale cămășii de noapte. Ținându-se de mobile, respirând șuierat, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nou exact cea care a fost odată... Totul la fel, exact la fel, mereu aceeași zi, dinainte de Sfinții Constantin și Elena, sub umbreluța roz, ușor decolorată de soare, Muti trece printre straturile de trandafiri din curte - face câțiva pași, se apleacă, încearcă să îndrepte un boboc lovit aseară de ploaie, cu degetele înmănușate. Iar ea exersează la pian, aruncând prin fereastră mereu aceeași privire iute, nerăbdătoare : până unde a ajuns linia umbrei care taie în două pavajul curții ? A greșit, din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Papa lasă în mâna lui Grigore bastonul cu mâner de fildeș și pălăria, iar Yvonne se ridică ușor, pe vârful picioarelor, pentru ca el să o poată săruta pe frunte. — Atât de devreme ? se miră Muti. Vine pe alee împreună cu Margot, aplecându-se din când în când să-i șoptească ceva cu glas scăzut, apoi izbucnesc în râs amândouă. Parcă ați fi două domnișoare de pension care își fac una alteia confidențe, observă Papa părintește. — Exagerezi, spune Muti. Exagerezi este cuvântul care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
antrenați într-o catastrofă... Ca de obicei când vorbește în fața unei asistențe, musafirul are fața aprinsă și pete roșii pe gâtul cu piele albă, subțire, de domnișoară. I s-a adresat stăpânului casei pe tonul său obișnuit - exagerat de politicos -, aplecându-și deferent umerii și ținându-și ațintită asupra lui o privire inocent-albastră, întrebătoare. Iar profesorul Mironescu n-a avut nevoie să își ridice ochii de pe extrasul lui, ca să i-o știe ; cunoaște afecțiunea respectuoasă a tânărului, îi cunoaște și nesiguranța
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întrerupându-și plimbarea cu bruschețea obișnuită, junele se așază de-a latul pe scaun, încrucișându-și mâinile pe spătar. Va pune deci mai întâi o întrebare banală : „Chiar crede Profesorul că te poți sustrage politicii timpului - presiunilor colectivității ?“. Și-a aplecat deferent umerii, și doar intenția unei mici tachinări pare a licări în privirea sa inocentă. Profesorul ridică nedumerit ochii. Însă numai pentru o secundă. Altfel, buna creștere și simpatia pe care i-o inspiră junele interlocutor șterg imediat iritarea deranjului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ghetuțele. Încă le mai consideră noi, cu toate că sunt trei luni de când son beau-frère Ștefan i le-a adus de la Viena. Cu aceeași ocazie, a cadorisit-o și cu păpușa de porțelan cu păr de-adevărat și ochi albaștri, care atunci când o apleci spune : ma-mma ma-mma... — Păpușă ? Ce crezi că are să mai facă ea cu o păpușă de-acum ? a întrebat fără delicatețe Sophie. — De ce ? Este tot o copilă doar... Nu ? a întrebat nehotărât Ștefan. Ca de obicei, părerile ei îl influențau. Întorcea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spus c-ai fost văzut într-un automobil, într-o trăsură, împreună cu... Ai înțepenit în ușă, jenat și nerăbdător, sub mustrarea ochilor ce lăcrămează, a buzelor veștede ce se strâng ca să nu dea drumul cuvintelor, a gâtului firav și zbârcit, aplecat deasupra gherghefu lui. Te ridici pe vârfuri, pregătit să fugi cât mai repede din acest loc, singurul din lume unde nu mai ești în orice clipă atent să-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici aici firea și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orei când vor apărea toți musafirii... Continui să rămâi tot mai nerăbdător, într-un echilibru nestabil, pe mica porțiune de pământ uscat, dar ea merge mai departe ! Doar cu un gest, ah, cât de căutat !, își răsucește talia și se apleacă să-și ridice cu două degete trena rochiei care atârna în mocirlă. I se văd gleznele acum, dar ea merge nepăsătoare mai departe, în timp ce tu continui să o aștepți și să-i oferi zâmbetul tău neliniștit. Zâmbetul unui aristocrat slab
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acum. Cele trei trepte. Soneria. Cu coada ochiului numai, fără să fie nevoie să întorci capul înspre ea deloc, ai văzut-o cum se îndreaptă, în fine !, spre cișmea, să oprească apa care a inundat grădina. Apoi, cum s-a aplecat să închidă furtunul. Ștefan Mironescu O gâdilitură sufocantă pe care de mult mă strădui să nu o iau în seamă, astfel încât prima senzație este că numai din neatenție am început să tușesc. Tușesc, apăsându-mi neglijent batista pe gură, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
teamă mi-e că dovedește fără nicio putință de tăgadă chiar mediocritatea mea funciară. Oare mai există în vreun sertar al bătrânului clasor din cabinetul meu sau prin vreunul din birouașele hodorogite din mansardă caietul asupra căruia bietul tinerel se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce știa că-i are la îndemână ? Nasul își cobora poruncitor umbra asupra obrazului lunguieț, de o ridicolă și înduioșătoare gravitate : el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acest tinerel pe care aproape cu nepăsare îl las să alerge - ooo, cât de orb ! - spre suferințele lui viitoare ! Da, îl las, o nebunească senzație că mi-ar sta în puteri să împing lucrurile înapoi, spre începutul lor. Dar eu aplec creionul mecanic spre ciornă, Liebe Karl, scriu... Scriu la ciornă cu luare aminte, aici este toată atenția mea, nu la bietul tânăr străin care am fost, care atât de vag poate să-mi semene ! Cum s-au rărit sprâncenele ! Cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]