KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...250 251 252 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

nerăbdător vreun efect. Nu, motorul nu voia și pace să prindă viață. Poate un gunoi trecuse de filtrele de motorină și înfundase jicloarele fine ale pompei de injecție? Puțin probabil dar nu era exclus. N-avea nici un chef să se apuce de meșterit la motor în mijlocul drumului dar se părea că nu are încotro. Se hotărî să mai încerce odată. Din nou, nici un rezultat, așa încât renunță. Știa că dacă se încăpățâna să continue așa, nu va face nimic altceva decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
avea unde se află. Încercă să își pună ceva ordine în gânduri. Oare când părăsise drumul forestier, cât de mult alergase fără noimă prin pădure? Se îndepărtase mult de acesta? Nici nu mai știa în ce direcție trebuie să o apuce acum. În întuneric, nu mai avea habar unde este orașul. Simțea cum îl cuprinde un sentiment de neputință și disperarea punea stăpânire pe el. Pipăi cu palmele terenul de lângă el. Urca într-o pantă destul de abruptă undeva în spatele său. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
el oboseala drumului. Într-un târziu închise robinetul și păși dincolo de margi nea căzii. Din cuierul de pe spatele ușii de la baie luă prosopul aspru și se frecă energic pe tot corpul. Își puse schimburile curate și ieși în cameră. Nu apucase încă să-și desfacă bagajele, așa încât scoase din sacul de voiaj o pereche de jeanși și un tricou pe care le așeză pe pat. Începu să se îmbrace încet, bucurându-se de clipele de liniște ale unei vacanțe mult așteptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
legat peste cap, la ceafă. Pe fața ei rotundă, ochii negri fugeau în toate părțile. Purta o rochie de casă și era încinsă cu un șorț apretat cu danteluță pe margini. E gata masa! Ei, dar văd că n-ați apucat încă să vă faceți comod, adăugă ea văzând pe pat bagajele lui nedesfăcute. Nu-i bai, o să aveți timp după aceea. Haideți la masă, că sigur sunteți flămând după atâta drum! Fără să mai aștepte, femeia se răsuci pe călcâie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
rezemate de tăblia mesei. Privea mulțumit la familia sa și la musafirul de lângă el. De fapt, ce ai pățit? întrebă el. Traian, nepotu-meu, nu mi-a spus decât că ai suferit un accident, n-a intrat în amănunte. N-am apucat să discut mai multe cu el. Mi-a spus că ești un coleg de al lui și m-a întrebat numai dacă poți veni să stai la noi două săptămâni. Bine înțeles că am fost de acord, cum altfel? Trăienel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
erau acolo. Acum încercau să-l înconjoare ca să-l împiedice să fugă și să-l poată ataca. Concentrat asupra urmăririi, nu-i auzise apropiindu-se. Toma încercă să se retragă spre un copac ca să-și protejeze spatele, dar nu mai apucă. Întinse brațul stâng în față, parând un croșeu îndreptat spre bărbia sa, după care îl lovi pe atacator între picioare cu vârful pantofului. Individul se chirci la pământ de durere, scos din luptă. Mai rămăseseră doi, care acum se repliau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
zgomot pe masă. Ce-i cu voi? întrebă acesta, văzând că ceilalți colegi îl privesc mirați. Avem inspecție de sus! adăugă el, ridicând degetul arătător spre tavan și bătând cu palma peste dosarele din fața sa. Ar fi bine să vă apucați și voi de treabă, pentru că nu se știe... Aha, ăsta-i motivul pentru care a dat hărnicia în tine! spuse Loți Szabo care avea biroul alături. O clipă am crezut că te-ai îmbolnăvit brusc și te-ai decis să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
voi de treabă, pentru că nu se știe... Aha, ăsta-i motivul pentru care a dat hărnicia în tine! spuse Loți Szabo care avea biroul alături. O clipă am crezut că te-ai îmbolnăvit brusc și te-ai decis să te apuci de treabă! comentă el mucalit lăsându-se pe spate în scaun. Ce inspecție, măi ficior? întrebă Anton Mureșan, agentul șef mai în vârstă, așezat în fața celorlalți. Despre ce vorbești? Tocmai veni un ofițer în civil. răspunse repede Vasilică, trăgându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pachetul mototolit. Chiar vrei să mă ajuți? întrebă Pop după ce îi dădu și foc. Chiar vreau! Gândiți-vă că de o lună și ceva stau degeaba. Nu m-am mai apropiat de vreun dosar de atunci. Abia aștept să mă apuc de lucru! Să ne apucăm de lucru! accentuă Pop. E secția mea, iar tu nu poți să lucrezi aici, nu ai jurisdicție. Să ne înțelegem de la început! Mă bucur enorm că vrei să fii alături de mine dar nu vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mă ajuți? întrebă Pop după ce îi dădu și foc. Chiar vreau! Gândiți-vă că de o lună și ceva stau degeaba. Nu m-am mai apropiat de vreun dosar de atunci. Abia aștept să mă apuc de lucru! Să ne apucăm de lucru! accentuă Pop. E secția mea, iar tu nu poți să lucrezi aici, nu ai jurisdicție. Să ne înțelegem de la început! Mă bucur enorm că vrei să fii alături de mine dar nu vreau să te apuci de anchete de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lucru! Să ne apucăm de lucru! accentuă Pop. E secția mea, iar tu nu poți să lucrezi aici, nu ai jurisdicție. Să ne înțelegem de la început! Mă bucur enorm că vrei să fii alături de mine dar nu vreau să te apuci de anchete de unul singur. Tot ce faci și mai ales ce vrei să faci, îmi raportezi mie și acționezi numai după ce eu îți dau acordul. E limpede? Ca lacrima. Atunci, hai, bate palma! îi întinse comandantul mâna lui mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
E mai bine așa și nici nu va atrage atenția dacă te vei interesa de vreun dosar mai vechi. În timp ce Cristian se arătă de acord dând din cap, Simion se apropie de ușă și dădu să o deschidă. Nu mai apucă însă să o facă pentru că aceasta se izbi brusc de perete. Din încăpere se grăbeau să iasă trei polițiști în uniformă. Se opriră brusc când dădură cu ochii de comandant și se lipiră de perete, încercând să-i facă loc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Păi, ce să facem? întrebă ușurat Drăgan. Trebuia să ne asigurăm nu-i așa? Toma dădu din cap nemulțumit și se apropie și el de portiera închisă. Simion Pop se dădu lângă el și îl întrebă șoptit: Ce te-a apucat? Drăgan este directorul adjunct de la Pinforest. Ceilalți sunt șeful de coloană și șeful de exploatare. adăugă el, arătând spre cei doi bărbați care stăteau mai la o parte. Să fie sănătoși! ridică Cristi din umeri. Numai că acum nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întâmplă de multe ori să trebuiască să intru în mașinile noastre fără ca șoferul să fie de față. E un dispozitiv universal care se potrivește la toate încuietorile auto. Toma sări jos de pe scară și îl invită pe Voicu să se apuce de treabă. La a treia încercare, acesta reuși să rotească butucul din mâner și deschise portiera. Curios, polițistul îi ceru lui Voicu să vadă și el scula pe care acesta o folosise. Deși în activitatea lui văzuse destule instrumente folosite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ca să pună mâna pe ea. Pe loc, ar fi putut spune cel puțin trei nume de infractori dispuși să dea oricât numai să intre în posesia ei. Înapoie șperaclul după care își trase pe mâini o pereche de mănuși subțiri. Apucă mânerul portierei, puse piciorul pe scară și se urcă în cabină. Așezat pe scaunul șoferului, Cristi încercă să înțe leagă ce se petrecuse cu o seară în urmă acolo. Și aici, totul era în ordine, chiar prea în ordine, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
potoli Cristi pe Maricel. Abia acum am ajuns la halba aia pe care trebuie să o savurez cu plăcere, parcă așa spuneai că se face, nu-i așa? Ba da, așa-i. Maricel strânse cele două halbe goale și se apucă să îndepăr teze niște firimituri imaginare de pe masa lui Cristi. Îndreptă o cută rebelă a feței de masă și schimbă scrumiera. Credeți că se va întâmpla ceva cu domnul comandat Pop? întrebă el într-o doară, ca și cum subiectul nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
revoluție, minele s-au închis de tot iar oamenii au rămas pe drumuri. Veneticii s-au dus înapoi, acolo de unde au venit, iar aici au mai rămas doar localnicii. Acum câțiva ani, au apărut cei de la Pinforest și s-au apucat de exploatarea lemnului. Au concesionat pădurile și au început să taie. Nu știu dacă e bine ce se întâmplă, pentru că de tăiat taie dar nu am văzut să planteze alți copaci în loc. În orice caz, una peste alta, deocamdată e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de taică-său și inventă povestea asta cu furtul. Complicat caz! zâmbi Cristi. Râdeți de mine! Nu râd, măi Vasilică. Era vorba de metodă, spuse Pohoață ușor vexat. Voiam să vă spun că pusei pe hârtie toate posibilitățile și mă apucai să le tai pe acelea care nu stăteau în picioare. Și? Și nu mai rămăsese nimic. Cum așa? Iaca așa. Nici una din ipoteze nu se potrivea. Păi, cum ți-ai dat seama că puștiul vânduse bicicleta? Nu vă spusei că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să poți coborî în iad niciodată. Cel puțin nu atâta timp cât mai ești încă în viață. Ei, dacă trebuie, mă duc și acolo! se bățoși Vasilică. Te duci, pe dracu'! Fugi, măi, de aici! Dacă ai terminat țigara, hai să ne apucăm de treabă! Mai îngăduiți puțin, domnule inspector! Ce mai e acum? Eu ... știți, aș vrea totuși să folosim metoda acum. Poftim? Vreau să folosim metoda lui Sherlock Holmes la cazul nostru. Ți-am spus că nu se aplică decât in

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
iei taurul de coarne. Dumneavoastră vă vine ușor să vorbiți. Aiurea! Nici mie nu-mi face plăcere, dar m-am obișnuit. Morții nu sunt primejdioși, nu mușcă și nici nu fac vreun rău. Ajunseseră la capătul văii după care se apucaseră să pieptene malul stâng pe o distanță de câteva sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îmbrăcat cu o cămașă largă, ca o rubașcă peste care trecea un chimir lat, plin de curelușe și buzunărele. În colțul gurii ținea o pipă lungă și subțire, îndoită în jos. Bărbatul cel tânăr se întorsese în apă și se apucase din nou de treabă. Starostele strecurase punguța înapoi la brâu și acum stătea sprijinit într-un cot pe genunchi, pufăind din lulea. Fără să poată spune ce, ceva nu i se părea în ordine acolo, lucru care îl frământa pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Cristi care privea curios în jur. Păi, ce altceva să facem dom' șef? răspunse țiganul tot cu o întrebare, dar nu înainte de a mai pufăi odată din luleaua. Nu știm să facem altceva decât meșteșugul ăsta. Ce vreți, să ne apucăm de furat? Trebuie să ne creștem și noi copiii. Câtă vreme reușim să scoatem cât să avem cu ce să cumpărăm de ale gurii, venim aici. Când n-o mai fi aur, ne mutăm în altă parte, că sunt destule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
am adunat nimic în dimineața asta. Văzând că aceștia încă se codesc, mai adăugă câteva cuvinte într-o limbă aspră și guturală. Polițistul nu înțelesese ce le spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini în nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură să le rotească și să le lovească cu palmele, ca și cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ne îmbogățim din asta, abia adunăm cât să ne ducem zilele de azi pe mâine. În timp ce vorbea, deschise cu dexteritate punguța și lăsă să cadă grăunții de aur înăuntru. Cu o mișcare scurtă, strecură săculețul înapoi la brâu și se apucă din nou să tragă din lulea. Cristi putea să jure că moșneagul nu scosese de la chimir aceeași punguță pe care o văzuse el de sus de pe stânca de unde observaseră ei șatra țiganilor zlătari. Aceea era mult mai plină, dar se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
șteampului, movilițe de pietre mărunte zăceau împrăștiate de o parte și de cealaltă. Nu se putea apropia prea mult, pentru că de jur împrejur malul era acoperit cu mâl moale. Am lucrat ieri la șteamp, explică țiganul cel bătrân, n-a apucat să se usuce. Da' de Rândunel al nostru ce știți, dom' șef? Surprins, Cristi se întoarse brusc spre cel ce vorbise. Nu observase că zlătarii ieșiseră din apă și acum se aflau la doi pași în spatele lor. Unul dintre ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]