7,167 matches
-
arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adînci și nemai auzite Ordonă numai - sau de vrei ca fluviul De foc al gândurilor mele mari Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrâne, într-o limbă aspră Și veche - însă clară și înaltă Ca bolțile cerului tău, o, Odin, Spune-mi atunci, să-nstrun ale ei coarde Ca să-mi câștig cununa mea de laur. Poate-ar fi vrut ei să mi-o dee... Dară De la pitici, eu nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca mândră oaste, Munții țeapăna lor frunte o suiau n-albastre bolți; Stau tăcuți ostașii Romei, ridicând fruntea lor lată, Strălucitele lor coifuri, la stîncimea detunată, Unde ultima cetate ridica-n nori a ei colți. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă, Parc-auzi a Mării-negre și a Dunării revoltă Și a lumi-ncheeture parcă le auzi trăsnind; Răsculatu-s-a-Universul contra globului din aer? Stelele-n oștiri se mișcă? Împărații sori se-ncaer? Moare lumea? Cade Roma? Surpă cerul pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moare. E semnalul cel de luptă între-armiile de zei; Și Zamolx frânele lasă cailor lui de jeratic, Coama lor se îmflă-n limbe de-aur - tremur nebunatec, Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. Lupta-i crudă, lungă, aspră. Lumin-pavezele dave, Sori și lune repezite printr-a norilor dumbrave Ard albastrele armure ale zeilor romani; Pașii lor amestec cerul - caii tropotă iar bouri Ca de tunete un secol împlu halele de nouri Și se frâng crâșnind în scuturi spadele-albe-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe-umere-n fir îmbrăcate. Lin își netezește barba și priviri întunecate Ochii lui cei mari albaștri spre luptași au îndreptat; Freia albă ca zăpada, sveltă, în albastră haină, Capul ei muiat în aurul pletelor, c-o dulce taină Razimă de-umerii aspri l-al Valhalei Împărat. Cântăreț e uraganul pentru lupta care arde. Bolta lirei lui e cerul, stâlpi de nori sunt a lui coarde. Vânturând stelele roșii prin argintul neguros, Ele lunecă frumoase prin îmflarea sîntă-a strunii, Gânduri d-aur presărate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de vis. Inrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, Sarmisegetusa-ajunge norii cu-a murilor colți; Și prin arcurile-nguste, făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a halelor lungi bolți. 895Și prin arcuri îndoite la lumini de roșii torții, Adunați văzu Cesarul la cumplita mas-a morții: Ducii Daci. Făclii de smoală sunt înfipte-n stâlpi și-n muri Luminând halele negre, armuri albe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întinde-n fundul mării cel amar și fără fine. Păru-i alb flutură-n vânturi, stuf de raze lungi, senine, Umerii, dealuri de neauă se înnalță-n infinit. {EminescuOpIV 143} Iară fruntea lui uscată stă prin viscole rebele, Surpând nourii cei aspri și amestecați cu stele - Jos e-nmormîntat de mare, sus e-ncununat de cer; Atunci luciul mării turburi se aplană, se-nsenină Și din fundul ei sălbatec auzi cântec, vezi lumină - Visul unei nopți de vară s-a amestecat în ger. Și în fundul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amestecați cu stele - Jos e-nmormîntat de mare, sus e-ncununat de cer; Atunci luciul mării turburi se aplană, se-nsenină Și din fundul ei sălbatec auzi cântec, vezi lumină - Visul unei nopți de vară s-a amestecat în ger. Și în fundul mării aspre, de safir mândre palate Ridic bolțile lor splendizi, ș-a lor hale luminate, Stele de-aur ard în facle, pomi în floare se înșir; Și prin aerul cel moale, cald și clar, prin dulci lumine Vezi plutind copile albe ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i sângeroasă s-alintează ca spre pândă; Căci ce scrie e-o sentință, ce gândește e-o osândă - Într-un cran săpat ca-n piatră fierb gîndirile-i de fier. Dar el cade - și s-așază ale mării nalte unde. A dreptății aspră rază în popor adânc pătrunde, Zilele de îngrozire s-a contras într-un fantom; Dar puteri neliniștite, ce trăiesc în adâncime, Ar vrea țărmul să-l evadă, să înnece cu mărime Lumea. Ele se concentră în suflarea unui om, Mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe-o rază iar în sus, Se pierde în ruina castelului sdrobit... E sufletul meu palid, e sufletul meu dus Ce părăsește lumea de cer ademenit. ............................................................................ "O, de-aș muri odată... Cu corpul meu de plumb Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb Iar sufletul... o parte ce-n mine-a mai rămas Să sboare-unde-l așteaptă amorul în estas, Să-sboare unde partea-i cea jună, dulce, pală {EminescuOpIV 175} Plutește printre stele... iar stelele-i esală Un corp de raze
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
45La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trâmbiței răsboinici; Hrănindu-și nălucirea cu gânduri moi, băieții, Să pară cântărețe - că li sunt cântăreții. Cu cele-ndulcitoare a oamenilor glasuri, Cu zicături s-asamăn și glasul cel de pasări. 55Ba-mpătimit se poate să fie omul oare Pentru jivine-adesea și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tăi cei reci... O marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci! Ca iarna cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorțirea în sufletu-mi amar, Nimic nu luminează astei pustietăți, Doar sloiurile par ca ruine de cetăți, Plutind de asprul vicol al morții cei de veci... Tu ramură-nflorită... pe visul meu te pleci! {EminescuOpIV 431} {EminescuOpIV 432} Din lumea de mizerii și fără de-nțeles Cu ochii cei de ghiață ai morții m-am ales Și totu-mi pare veșted
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
negre se leagănă de vânt Cu PÎNZELE-ATÎRNATE departe de pământ, Cum între cer și mare trec pasările stol, Trec gândurile mele a sufletului gol, Întind ale lor aripi spre negre depărtări... Tu numai ești în visu-mi luceafărul pe mări. Cu aspra nepăsare tu sufletu-mi aduci Pe cele două brațe întinse-a sfintei cruci Și buzele-nsetate cu fiere mi le uzi; Când ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi, Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist... O marmură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer, {EminescuOpIV 465} Ce tronă pe o stâncă - picioare de granit Întinse-n fundul mării amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir Ș-amestec cu-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de plâns suspinul, În cerul brun și rece ea poseda o steauă Cu razele curate, cu razele de neauă, O stea ca diamantul - ce din nălțimi polare Însenina a mărei unde reci și amare Și mângâia în iarna-i pe asprul rege Nord {EminescuOpIV 466} Și îndulcia în vânturi sălbaticul acord; Acel luceafăr dulce - acel diamant de foc Peri din ceru-i rece, sbură din naltu-i loc. De-atunci pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aspru ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fiă Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclaviă Să-nfigă ochii aspri.; cu-al lacrimei tipar Să brazde pe-a lui față decretul ei amar? Te blastămă de secoli a lumii neagră gură Și sufletu-ți se-mmoaie și inima-ți se-ndură, Dar pentru-a mea națiune al tău ochiu e de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața națiunei mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atinge-i fruntea cu vântul mărei moarte. ANUL 1848 (: apare din pământ într-o haină simbolică: Sunat-a moartea aspră... tu-n lume ce aștepți? Au vrei tu ca poporul român să îl deștepți? În van îți e chemarea și cântecul în van: Necată-i Românimea pe-a lumei ocean. Cu suflet rece, aspru, sublimul rege Nord Va amorți pe liră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-a lirei tale sublime armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... poporul doarme! O clipă... două clipe Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegândă a satului) ... legea mea e moarte... gîndirile-mi pustii! Din secolii din carii auzi națiuni cum plâng Eșit-am eu ca astăzi națiunea ta să sting! Privește-n noaptea lumei!... A morții albă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de o parte, Ochii din fund și-ntoarce, el ce trecea de orb, Privește la mormântul cel galben, mîna-i arde, Parcă trecu fiorul prin inima-i de corb. {EminescuOpIV 499} Biet om care se ține cu mână beșicată Și neagră, aspră, groasă, plină de bătături, Care-n lumina lunei fantastic se arată În trențele-i curgînde și rezimat de muri. Ăst om urât ce are atâta bucurie Când ar vede că arde o casă, piere-un om, Ce milă îl pătrunse
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De cum Începea să se adune lumea la praznic, una dintre fete spunea: Mergem ptru-ptru? Mergi Va cu mașâna? Copilul, ca toți cei de vârsta lui, numai atât aștepta! Își Îndepărta, cu un gest devenit mecanic, părul lung și de pe atunci, aspru și lucios de pe fruntea scăldată de soarele generos pentru a zări mașina cu șoferița și devenit, instantaneu, un exemplu de ascultare și cumințenie, i-a zâmbit Didiței cu acel zâmbet sfios și candid, parcă mulțumindu-i, biata fată topindu-se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
oarece distanță, grație unor dureroase Învățăminte trase anterior, sau de un fluture colorat În roșu, alb sau bleu, dintre acei care roiau deasupra lanului de grâu de peste Drumul hotarului, lan din care Va ieșea adesea cu obrăjorii răniți de mustățile aspre și neprietenoase ale grâului pe care soarele, mărinimos, Îl cocea În cădura și lumina sa, dar Învingător, cu flori de maci sălbateci și sângerii, cu care lanul era decorat din loc În loc, fluturâdu-le victorios deasupra capului cu păr transpirat și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
capricios, casa-mare va fi dărâmată și În locul ei va fi grădină de legume și zarzavaturi și o altă noutate importantă se ițea cu ochi mari și șăgalnici la el! Un cap mare, cu ochi imenși și acoperit cu un păr aspru și castaniu, tuns scurt, o rochițică scurtă cu flori mici (cu care o „gătiseră” Dorița și Didița pentru a-l Întâmpina pe Valerică) și niște piciorușe prea mici pentru pantofiorii roșii cu care era Încălțată, erau ceva ce se numea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bar de noapte care-și atrăgea clientela din rîndul șoferilor ieșiți din schimb, al mecanicilor și al echipajelor de punte de pe ambarcațiunile din micul port. Deasupra intrării era un panou cu o reclamă la țigările Toro, o marcă de tutun aspru, cu conținut ridicat de nicotină. Am parcat lîngă bordură și m-am uitat la taurul negru semeț care-și pleca amenințător coarnele În fața oricui se dorea fumător. Ani În șir Încercasem să mă reapuc de fumat, Însă fără succes. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mă-ntreb dacă nu cumva se aflase cîndva sub vraja lor. Probabil că lui Crawford Îi fusese și mai greu cu doctorița asta plină de toane și cu limbă ascuțită decît cu mașina lui de tenis. — Paula, nu ești cam aspră cu el? Pare un tip fermecător. — Sigur că pare. De fapt, chiar Îmi place de el. E ca un cățeluș, plin de idei aiurite pe care nu prea știe cum să le mestece. Vagabondul care joacă tenis, a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să crezi că profesiile lor au fost proiectate exact pentru cazuri de genul ăsta. — Cabrera și detectivii lui au fost deja aici și n-au găsit nimic. Nimeni n-a fost pus sub acuzare. — Cu excepția fratelui dumneavoastră. (Își Înmuie tonul aspru.) MÎine Începe procesul lui. Cum pledează? — Vinovat. Genul de ironie din coșmaruri. E singurul om de-aici care-i complet nevinovat. Atunci, Crawford ar trebui să-i ia locul, spuse Sanger și se ridică În picioare, gata să mă conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]