8,498 matches
-
în care apollinicul și dionisiacul conciliază? Pavel Chihaia identifică în stema pe care o analizăm un alt animal decât licorna - “un țap cu corn care învinge un balaur” , simbol biblic descoperit de autor în cartea lui Daniil (8,3-7) din Biblie, profetul care are o vedenie “pentru sfârșitul vremii”, “pentru zilele din urmă ale mâniei”, după cum îi tălmăcește Gavriil: “ Berbecul pe care l-ai văzut, cel ce aea coarne, este regale Mezilor și al Perșilor; iar țapul caprelor este regele Grecilor
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
literatură pedagogică, culegeri necesare la majoritatea disciplinelor și alte auxiliare pentru elevi. Cancelaria, holurile de la intrarea profesorilor și cabinetul de istorie au fost pictate de către un grup de studenți de la Universitatea de Arte Plastice Iași, cu scene ample inspirate din Biblie și din istoria românilor. Picturile au fost realizate în primăvara anului 1998, imaginile impresionează și impun o atmosferă plină de spiritualitate. Liceul Teoretic „Miron Costin” a luat ființă în anul 1998 prin transformarea Școlii Generale Nr. 25. Odată cu transformarea școlii
ISTORICUL INSTITUȚIEI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Afloarei Marian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1828]
-
vorbind o singură limbă, era orașul regelui Nimrod, și primul oraș construit după Potop. Oamenii de acolo au hotărât ca orașul lor să aibă un turn atât de mare încât vârful său „să ajungă la cer.” Însă, după cum scrie în Biblie, Turnul Babel nu era construit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, ci era dedicat unei religii false, cu scopul de a aduce faima constructorilor lui (Geneza 11:4). Dumnezeu, văzând că oamenii păcătuiau împotriva lui, le-a încurcat limbile și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
o femeie care citea chiar revistuța unde lucra fosta mea colegă. Că o citea nu era nimic periculos, scandalos, dar o citea cu carioca în mână, ca să facă conspecte. Și m-am cutremurat. Parcă imbecila stătea cu nasul cufundat în Biblie. Să înveți cum să, să luăm aminte... Presa asta plină de fufe care se plictisesc și, ca remediu, încearcă să ofere o dimensiune culturală și snoabă vieții lor. Și mă apucase atunci, în ziua aceea, o poftă cumplită să scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mea. Un portret cu un ciobănaș imbecil, mai erau pe perete și câteva casete cu Costi Ioniță, Adrian adultul subdezvoltat, Puiu nu știu cum, o lustră multicoloră. Totul strident, totul țipător. Și un vultur imens, un bibelou în mărime naturală. Obiecte ciudate. Biblia în baie. Lângă Povestea mea și Practic în bucătărie. Cum să. Nu degeaba ziceau oamenii la mine la țară despre popă că ar ține slujbe ca după Neckermann. Hai să vă citesc ce scrie pe una dintre casete a unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu ei și nici n-aș mai putea să scriu despre ei. Așa cum nu pot să spun totul despre mine. De exemplu, numele meu, pe care tot amân să vi-l dezvălui. Nu e cine știe ce de capul lui. Dar în Biblie se spune că îți învingi dușmanul în clipa în care dai peste adevăratul lui nume. Cred că ați înțeles. Miruna se apucă să răsfoiască niște hârtii de-ale mele. Găsește și numele ei, Bălănescu, Pif, ce faci, mă, tu scrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
LECA, GHEtoul cu case mărunte, cu școli de rugăciune, cu ovreicuțe tempera mentale care mieunau ca pisicile când le sărutam pe după butoaiele cu murături din prăvălia lui taică-său [sic!], misitul de vinuri Waldman; și cu ovrei Înțelepți ca din Biblie, cum era Schwartz, croitorul, hebraist și talmudist, tatăl plutonierului Sfarț (cum Îl rumânizasem și cum a rămas toată viața), urât la față și pândit de oftică, inteligent și cu humor, generos și bun prieten, capabil de acele radiațiuni misterioase, de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de Înțe legere și gustul prea comun al publicului. Am cunoscut și eu de aproape această minciună a culturalizării satelor și orașelor noastre. L am Însoțit pe Bucuța, cu Renault-ul meu de 6 HP, mai Întâi În două inspecții pe la biblio tecile sătești: una, dată În grija Învățătorului din Ciocănești-Ilfov, iar alta În a unui funcționăraș al Asigurărilor Sociale, din Turtucaia. După ce-am privit cu jale la dulapul cu cărți prăfuite, cu registrul-inventar rămas intact de la donația, primă și unică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
către vameșii Îm pă răției necunoscute, la porțile căreia toți vom bate fără să-i cu noaștem cântarele de judecată. Căci zice Preafericitul Ieronim, marele Părinte al Bisericii creștine din veacul al IV-lea, preaînvățat filozof și luminat interpret al Bibliei, Iuvenalul creș tin al epocii sale: „Cântecele poeților?... Hrana dracilor!“ Pe câtă vrema Cora Irineu, plecată În februarie 1924, n-avu nici timp și nici vreo pricină oarecare să supere pe Dum nezeu și pe oameni, decât poate numai cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor furioasă În intimitatea unor legături de cele mai multe ori anonime, cu amanți ocazionali și foarte rar de oarecare durată, cât și promiscuitățile În care se complac, ar putea demonstra, mai degrabă, acea tentație a lor străveche, „originară“, cum pre tinde Biblia, spre ruina și pierderea de sine; gustul lor, iscat din curiozitatea pomenită, de a se apleca și [a] privi, pe după marginea prăpastiei fizice și morale care ne Înconjoară, Înspre abisul și neantul ființei noastre și mai ales al lor. O
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toți. Trăiau cu toatele, pe atunci, Într-o du ioasă armonie, cotcodăcind vesele Între ele prin redacție și amoroase cu stăpânul lor comun În felul fiecăreia și după gustul sau temperamentul lor divers. (Iară el - mai tare ca patriarhul Abraham din Biblie, carele avea numai două femei, pe Sara ca nevastă și pe Agar, frumoasa roabă egip teancă, numai bună să se culce cu stăpânul ei de nouă zeci și nouă de ani.) Dispariția prematură a unora dintre ele de pe această lume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau numai a cunoscutului, ba chiar și cu amanta acestora. Parcă i-aș fi avut mereu Înainte și tocmai când nu trebuie, și parcă le-aș fi furat, odată cu femeia, mirosul secrețiunilor și sudorilor lor intime. (Nu ca Ruben din Biblie, Întâiul năs cut al lui Iacob și al Liei, care s-a culcat fără să-l doară capul cu Bilha, țiitoarea lui taică-său - Facerea, 35, [21].) Sunt atâtea și atâtea cucoane turmentate de gândul aventu rilor extraconjugale - motivat, Își
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numai pielea și oasele și mirosind a hoit, ca florile murind În glastre, din ceea ce fusese o mândrețe de făptură a lui Dumnezeu, În fața căreia, goală, s-ar fi Închinat, vă asigur, toți Înțelepții lumii, cât și bătrânii cei din Biblie. și am dat sănătate, voie bună și trup mândru feciorelnic, cum și destulă im pertinență față de lume și chiar față de mine Însumi, Lilicăi, cea mai de pe urmă, care mânca numai piureurile searbede de cartofi și de mazăre, dar care fu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-și scoată, furoul și ciorapii) mărturisesc că mă intimida, chiar după mai mulți ani Împreună, și chiar astăzi [mă intimidează] amintirea ei mult plivită de buruienile care nu scutesc nici cea mai mândră grădină. Un școlar prost, ca Iosif din Biblie, fiul lui Iacov și al Rașelei, despre care spune cartea cea sfântă (Facerea, 39) că dregătoreasa Putifar Îl tră gea de mânecă, ispitindu l: „Hai, mă băiatule, nu fi prost și vin’ de te culcă colea lângă mine!“ - Însă el
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
importantă dintre profesiuni, o profesiune care, de aceea, se confundă, În aparență măcar, cu oarecare ritual sau cult la fel de impersonal, motiv, probabil, pentru care cei vechi zeificau prostituția, Îi ridicau temple și onorau pe preotesele ei. Iar multe pagini din Biblie le sunt destinate, fie [pentru] a le urgisi, fie [pentru] a le acorda asistența. Este, apoi, o profesiune de simplă obișnuință, de habitudine cu timpul (greu până apucă a mușca din ea), de rutină, cum și de un anume dresaj
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
căpăta diploma de doctor În filozofie la Universitatea din Greifswald și la Întoarcerea În țară a intrat În viața universitară, cu un intermezzo impus de Primul Război Mondial. La sfârșitul războiului se reîntâlnește cu Lucreția și-i dăru iește o Biblie, ediția 1914. Pe ultima pagină notase o sem nifi cativă dedicație: „Lucreției, 1918 Iunie, Mircea“, Însemnare pe care am admirat-o ca pe un ecou al unor evenimente trecute. Lucreția era, totuși, o fată fără avere și care, În concepția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ea aparținuse Învățătorului Gh. Luioșanu din Rodna, de la care o luase Învățătorul din Stroești. Cartea a fost donată de noi casei memoriale „Grigore Tabacaru“ din Hemeiuș la 4 no iembrie 1989. În anul 1915, Constantin D. Beldie tipărea În colecția Biblio teca Minerva, sub nr. 185, traducerile din Villiers de l’Isle Adam cu titlul Misterul eșafodului și alte nuvele. Cu același prilej publica și câteva note asupra scriitorului și operei sale. Activitatea desfășurată de C. Beldie la redacția Noii Reviste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
revistei Ramuri, consideră că: Credința este simplă, o simți În inimă, nu În minte. Ești deja În interiorul ei, când te lași cu toată Încrederea În voia Domnului. Ea este În interiorul tău. Foarte important este duhovnicul și ascultarea. În rest, citirea Bibliei (cea de la 1688 este minunată), a Părinților, a câtorva teologi Îți Îmbogățește sufletul. Fără să te rupă de viața reală. Se adaugă liturghia și sărbătorile, muzica ecleziastică, postul, iubirea. Totul este simplu, fără exaltare, În chip firesc. Homo religiosus există
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
din visare de vocea alarmată a lui Gârmoci: -Treizeci ai zis? -Treizeci, tovarășe prim, așa era ordinul! -Treizeci o fi fost, da acu s-a schimbat, în telegrama asta scrie clar: treișunu. Și eu de ordinul nou ascult, asta e biblia mea, bă, tovarășe Fanache. Tre să mai punem unu pă listă! -Dacă e musai, punem, toarășe prim. E plin de dușmani și noi tre să-i depistăm și să-i stârpim, toarășe prim. -Și pă cine ai în vizor, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la lovirea cu vâna de bou: existau desigur turnători printre deportați (ceilalți locuitori din colonie îi recunoșteau după consistența și culoarea căcatului...), iar unul Onofrei, un basarabean sărac lipit pământului, îl pârâse pe tata că în fiecare seară citește din Biblie. Asta era o vină uriașă. După vreo două săptămâni, tratamentul brutal, deși părea instalat pe vecie, a încetat brusc, spre norocul tatei și al celorlalți năpăstuiți din colonie care, altfel, probabil n-ar fi prins primăvara. Viața în colonie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-mă cu imputările sale în urechi, m-am întrebat cât adevăr și câtă confuzie conțineau reproșurile necunoscutului. Și dacă omul avea totuși dreptate? Dacă trăisem treizeci de ani fiind altul? Se întâmplă atât de des. Câți oameni pot jura pe Biblie că au fost tot timpul ei și numai ei? În cel puțin un moment, din cei treizeci de ani știu sigur că eu n-am mai fost eu. Dar care a fost momentul nu-l spun. Cum e expresia aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
numai ca să i se dea trei luni cu suspendare. Să vadă și ce putea fi rău, dacă mergea mai departe doar pe ideea că trebuie să se simtă bine. „Ei - l-a întrebat maică-sa, cu palma rășchirată ferm pe Biblie și cu ochii ațintiți crunt spre icoane -, măcar te căiești?“ „Dacă e să mă simt bine - a răspuns într-o doară Andrei C. -, poate c-o să mă și căiesc. Dar trebuie să fiu sigur că mă simt bine.“ Odiosul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
calmat. Al doilea incident a fost în aceeași perioadă: rugându-ne în biserică, au dat peste noi patru indivizi, cerând să vorbească cu parohul; conduși la el, în cameră la paroh, au început să răscolească lucrurile de pe birou; văzând o biblie cu dedicația lui Carol al II-lea, au rupt prima pagină; apoi au cerut să li se dea dispozițiile primite la parohie de la Episcopul Durcovici, relativ la comportarea credincioșilor. Subsemnatul, avându-le asupra mea, li s-au dat; ei le-au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
e depus cu ceilalți frați franciscani în penitenciarul din Bacău. De aici era dus la cercetări timp de 15 luni. Nu-i găseau nici o vină. Într-un rând, la un interogatoriu i-au întins o cursă. Au folosit versetul din biblie: „Dați cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. „Dacă cezarul ar cere ceva potrivnic lui Dumnezeu a-i executa?” A răspuns venerabilul biblist: „Dacă ar fi ceva potrivnic lui Dumnezeu nu aș executa”. S-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în spinare sacul aproape golit, a plecat mai departe, meditând asupra sărăciei lucii în care trăiau mama și cei șase copii. O Doamne, își zise Moșul cu obidă nereținută. Câte gogoși, cât neadevăr și câtă minciună mai scrie și-n Biblia asta. Vai de mine și de mine! Căci nu este părtinire la Dumnezeu" (Romani, 2:12) Cum, Doamne?! zise Moșu înfuriat peste măsură, cum nu este părtinire?! Copiii ăștia nu au tată, copiii ăștia suferă de frig și de foame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]