KorAP: Find »[drukola/base=biet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...250 251 252 ...313 >

7,814 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

fățișă pramatiei, ce rămăsese zbătându-se în căngile de oțel ale campionului de lupte greco-romane, crezându-l preacinstitul logodnic sau nobilul cavaler al fetei cu rotulele bronzate, un oropsit al vieții și un osândit al nedreptei întâmplări. Drept pentru care, bietele confecționere civile de uniforme militare, destinate exportului pentru Orientul revoluționar, convinse că au identificat un flagrant, precum și că ar avea de a face exact cu polul dreptății, nu mai pregetă, câtuși de puțin ci, zbierând, ocărând și afurisind cu glasuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

s-ar fi putut abține. Asta e povestea celui mai jenant moment al relației lui Cătălin cu literatura. Am râs și noi, unii neîncrezători. Florin s-a pus Însă chezaș, așa că, râzând În continuare, am Început să-l compătimim pe bietul librar. Dacă s-a mai Întâlnit cu Ungureanu de atunci? Da, n-a avut ce face, cum evita. I-a citit Însă cu teamă cărțile autobiografice apărute după: Ungureanu păstrase discreția. Deși despre alți prieteni scrisese. Cinste lor! Cinste lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
nu Îndrăznise să le descrie. Cu țărăncuțele lui Rebreanu Îi venea cel mai ușor să-și facă de cap, erau din zonă, din Năsăudul unde va face și el liceul. Însă furia erotică Îl Îndemna să exagereze, supunându-le pe bietele fete de la țară la cazne la care numai contesa Bathory, de care Leac habar n-avea, le supusese. Cu damele fine din Camil nu-i reușeau prea bine scenele, sexul urban Îi rămăsese necunoscut. Dar scria și despre ele, scria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
nu-i face nimic, nu spune nimic tot drumul. Ajung la direcțiune, securistul deschide ușa, Îl lasă pe Bej să intre primul. Apoi Închide ușa, el rămâne afară. Înăuntru, un milițian În uniformă, cu pulanul pregătit. L-a snopit pe bietul meu prieten. L-a bătut ca la arest, să nu lase urme. Dacă urla de durere, Îl lovea și mai tare. Cam jumătate de oră de tortură. S-a Întors, de-abia mai putea să se țină pe picioare. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
traduceam chiar numai tâmpeniile, doar frazele În privința cărora eram sigur că nu-și vor găsi ecou În suflețelul zbuciumat al stripteuzei. Aș vrea să te cunosc mai bine, ai un corp minunat, mergi cumva la sală? Când Îi ieșea Însă bietului Alexi ceva mai acătării din gură, traducerea mea se punea de-a curmezișul solidarizării rasiale. Dacă-i spunea c-ar fi onorat să-i facă portretul (Alexi e pictor la bază, cred c-am mai spus asta), eu o Întrebam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
am ajuns acasă le-am povestit și celorlalți despre descoperirea noastră. Cătă, care remarcase și el jeep-ul cu ocazia arestării, ne-a spus că poate nu-i decât o coincidență, că nu e cazul să ne aruncăm așa pe bietul om. Trebuia să aflăm mai multe, să ne verificăm ipotezele. Am făcut-o. Prin intermediul avocatului nostru am aflat că Într-adevăr Pârvu se afla la originea investigațiilor, că un polițist de la Evidența Populației o pățise rău de tot fiindcă ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

credibilă încât să reziste. Cel care-l informase despre cum se desfășuraseră în realitate evenimentele fusese Dorian Zariefopol, un bătrân aristocrat scăpătat, care nu mai trăia decât pentru și prin cei câțiva cai aflați la modesta lui moșioară de lângă București, biată rămășiță a unei averi altădată fabuloasă, tocată pe postavul verde al meselor de chemin de fer din cazinourile rivierei franceze. Printre cafelele și dulcețurile saloanelor unde mai era primit, aflase toate detaliile de culise ce urmaseră "scandalosului comportament" și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
sufletul frânt de durerea durerii suferită de el atunci când fusese rănit. La începutul războiului făcuse un curs pregătitor de soră medicală și fusese repartizată într-un spital pentru convalescenți. Toți acei băieți plecaseră în plină vitalitate a tinereții, dar reveneau biete epave epuizate, traumatizați psihic și fizic. Și dacă rănile trupului puteau fi vindecate, sau măcar ameliorate, cele ale sufletului erau infinit mai dificile. Cu toate eforturile, recuperarea se dovedea o luptă disperată, iar unii dintre ei o pierdeau. Nu uitase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
sfârșitul războiului este nebulos și incert, spune Smaranda punând înțelegătoare mâna pe brațul lui. Știi, imaginea unei picturi de Aivazovski mă urmărește permanent de când am văzut-o. După naufragiul unui vas, pe un rest de catarg rămân agățați câțiva marinari, biete surcele infime bătute de vânt și valuri. Singuri și speriați, continuă totuși să lupte cu forțe inegale împotriva stihiilor dezlănțuite. În tot acest tablou neguros, undeva departe, firave raze de lumină străpung perdeaua întunecată a norilor. Se arată primele semne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
îndrăznește să vorbească. În sfârșit, când oprește mașina în fața blocului unde locuiește Marius, Smaranda întoarce spre el ochii tiviți cu dantela fină a lacrimilor. Te rog, iartă-mă pentru adineauri. Nu trebuie să dai importanță acestei izbucniri, sunt doar o biată femeie care iubește. Și când iubești, ești egoist. Marius se apleacă și câteva clipe o îmbrățișează strâns la piept, ca un obiect de preț pierdut și regăsit. Îți mulțumesc. Ușurarea și bucuria din glasul lui este evidentă. Acum sunt mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Îi auzi cum strigă? Ah, Dumnezeule, puțină morfină! Tonul ridicat de la început se transformă într-un urlet disperat. Pe fața lui galbenă, ochii îi intraseră adânc în orbite și tremură din tot corpul ca într-un acces de friguri. Nervii bietului doctor, mai puțin obișnuiți cu asemenea priveliști, cedaseră. În zgomot asurzitor de sirene își fac apariția nenumărate mașini cu însemnele Crucii Roșii. Locul începe să mișune cu cei de la Apărarea Civilă, brancardieri, sanitari care fac intervenții direct pe caldarâm nenorociților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
sufocant se deslușește un peisaj apocaliptic. Țipete, strigăte după ajutor, voci aduse la limita suferinței. Triajul se prefăcuse într-o uriașă încâlcitură de vagoane distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade peste ei asemeni unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
gesturi îmbietoare căluțul din lemn. Băietanul privește jucăria cu ochi maturi, serioși, pe fața de copil. O bagă în buzunar indiferent, mai interesat ca nimeni să nu-i ia mâncarea din față. Au uitat pruncii râsul și joaca...Vai de biata lume, murmură Iovuț în timp ce dă trist din cap cu ochii umezi. Aranjase ca piciul să fie luat de una dintre infirmierele punctului sanitar, să aibă parte măcar de haine groase și mâncare caldă. Puțin sau mult, asta fusese în puterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
brutal în detunătura asurzitoare. Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
partizanului care trage să moară. Nu strica pe acest terorist morfina necesară soldatului german! Rapid, scoate pistolul din toc și zboară creierii nenorocitului. Sturmbannführer Schultz! Încetează să împuști răniții! Maiorule, m-ai înțeles greșit. Nu am făcut decât să scurtez bietului om suferința. Sunt mai uman decât mă crezi. Rânjetul ironic al SS-istului biciuie nervii și așa foarte încordați ai lui von Streinitz. Comportamentul tău este o rușine pentru armata germană! Un scurt moment cei doi se înfruntă, ca doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
ucis de unul dintre oamenii mei chiar în momentul începerii atacului. Se pare că interoga o partizană. Mai bine zis, o tortura. Singurul cuvânt care-mi vine pe buze este monstruos. Astfel de indivizi mânjesc uniforma oricărei armate din lume. Biata fată a scăpat numai cu câteva lovituri de cravașă. Sanitarul nostru face tot ce poate pentru ea. Spuneți-mi, ați primit ordine speciale în ultimul timp? Doar unul singur, în afară celui privitor la evacuare. NSFO155, Hauptamann Schiell, este singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
ochii copiilor se umpluseră de lacrimi iar plânsetul lor inconsolabil îi sfâșiase sufletul. Băiatul cel mic i se prinse de picior atât de tare încât numai promisiunea ei fermă că va veni foarte repede a făcut să-i dea drumul. Bieții băieți, bieții copii nevinovați din toată lumea asta! Cu două biberoane în mâini tocmai se apropie de cei doi copii când ușa deschisă brusc o face să tresară violent. Domnule locotenent! Ce s-a întâmplat, Novăcene? În fața scenei neașteptate, sublocotenentul dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
se umpluseră de lacrimi iar plânsetul lor inconsolabil îi sfâșiase sufletul. Băiatul cel mic i se prinse de picior atât de tare încât numai promisiunea ei fermă că va veni foarte repede a făcut să-i dea drumul. Bieții băieți, bieții copii nevinovați din toată lumea asta! Cu două biberoane în mâini tocmai se apropie de cei doi copii când ușa deschisă brusc o face să tresară violent. Domnule locotenent! Ce s-a întâmplat, Novăcene? În fața scenei neașteptate, sublocotenentul dă uimit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213

fel de roman trebuie să fie acela și geniul cui ca să-l scrie, un Dostoievski, un Tolstoi, un Balzac. Istoria Începe, nu se termină niciodată, sau poate... dar nu știi cum evoluează, care-i sînt capcanele și Îmbolnăvirile, iar tu, - biet om În calea ei, fără putere. Despre asta e vorba, domnule președinte. În dimineața cînd v-au arestat era spre toamna acelui an - i-ați Întrebat naiv, „De ce?” și În plus (au și rîs), „dacă au mandat de arestare”. Dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
execut doi ani de detenție. Dumneata știi... Oricărei dictaturi i-e teamă de justiție. - «Vă Înșelați, vorbii, va veni o vreme În care vor subjuga și justiția, fără să Înțeleg nici azi de ce a fost nevoie de așa ceva, iar judecătorii, bieți oameni trecători și ei, fără să aibă măcar posibilitatea să se spele pe mîini În fața mulțimii, asemeni lui Pilat din Pont. Nu e o dictatură oarecare. E la fel ca cea fascistă, deși lozincile ei vorbesc de o ordine umanitară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
ce luci În ei nu putea fi descifrat cu datele acestei lumi. Eram mirat pentru că niciodată n-o cunoscusem astfel. Eram puțin tulburat. Dacă aș fi scriitor aș ști exact ce se Întîmplă cu ea. Dar nu sînt decît un biet om care nemaiavînd ce face Își caută trecutul, tîrÎș-grăpiș, așa cum poate, pentru a se descifra pe el, fără a putea prea mult... Dacă aș fi scriitor aș fi un om liber În mijlocul societăților Încătușate - toate societățile sînt Încătușate, reguli scrise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
vremurile de aur ce vor veni și pentru grăbirea cărora Îmi solicita „concursul”. Omul continuă: -...Păcat. Societatea despre care ni se vorbea atunci e falsă, domnule judecător, pentru că vizează un stat de Îngeri. GÎndiți-vă bine..., iar noi nu suntem decît bieți muritori, incapabili de mai mult, bieți prizonieri la dispoziția unor criminali. Tăceam. El făcu o pauză, după care mă privi În ochi și-mi vorbi fără ca tonul lui să aibă nuanțe ostentative, era, dimpotrivă, apropiat, asemeni unui prieten: - Mă gîndesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
și pentru grăbirea cărora Îmi solicita „concursul”. Omul continuă: -...Păcat. Societatea despre care ni se vorbea atunci e falsă, domnule judecător, pentru că vizează un stat de Îngeri. GÎndiți-vă bine..., iar noi nu suntem decît bieți muritori, incapabili de mai mult, bieți prizonieri la dispoziția unor criminali. Tăceam. El făcu o pauză, după care mă privi În ochi și-mi vorbi fără ca tonul lui să aibă nuanțe ostentative, era, dimpotrivă, apropiat, asemeni unui prieten: - Mă gîndesc la un lucru pe care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
o pauză care așeză tăcere grea Între noi, continuă: Îmi pare bine, nici nu știți cît de bine Îmi pare, că v-am Întîlnit. Simt o ușurare ca după grea povară. Nu mi-ați spus ce gîndiți. Mai bine... Suntem bieți oameni trecători În veacul nostru, iar veacul este cum este. Mi-ar face plăcere să vă mai Întîlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm cîteva cuvinte și după despărțire, Îi privii mersul Încet, parcă solemn al celui din 1945... CÎnd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]