6,806 matches
-
bănuiești mai târziu că nu te-am dat la școală. Nu-i nimic! Nu se poate? Să fim sănătoși! Vei merge acasă, vei munci alături de noi și vei trăi și tu ca toi ceilalți!...” Mi-a lăsat un pachet cu bunătăți pregătite de mama. Cu același nod în gât sărut mâna tatei și plec spre clasă în sunetul clopoțelului care ne chema de zor la ora următoare. Nu eram singurul din clasă în această situație, ba pot spune că în clasa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mei de unii părinți. Li se spunea cu glas tare că vor fi dați la meserii, chiar și la ciobotărie, de parcă cizmăria n-ar fi fost și ea o meserie onorabilă din care se putea trăi!... M-am îndulcit cu bunătățile făcute de mama și am continuat șirul orelor cu explicațiile profesorilor. Puțin după aceea au început să apară și note mai răsărite de șase și șapte. Se părea că am urnit din loc căruța împotmolită și astfel am mers mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
permitea acest lucru - de parcă l-ar fi văzut cineva în miez de noapte. Păcatul lui, săracul! Cu trenul de marfă reușesc să fiu acasă în jurul orei două noaptea. Găsesc două scrisori de toată frumusețea, le savurez și apoi mănânc din bunătățile pregătite de mama. În acest fel, obosit și fericit de veștile primite, mă culc cu o oră înaintea sinistrului cutremur. În prima fază a cutremurului nu m-am trezit și mi se părea că visez cutremurul. Dar în final mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scrisori, în posesia cărora intru în 2-3 minute. Cu mulțumiri și un lapidar „Bună seara”, părăsesc încăperea slab luminată și cu nerăbdare tinerească ajung acasă, la ai mei. Aceeași primire caldă, din partea părinților. Nerăbdător, parcurg conținutul celor două misive, mănânc bunătăți oferite de mama, mai discutăm puțin și apoi un somn odihnitor, legănat de vise. În ziua următoare am scris o lungă scrisoare de răspuns, apoi iarăși la drum spre postul de suplinire din Băcani. Ulterior, pentru această inopinată prezență de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
brațul rănit o zvâcnitură alarmantă ce înainta spre umărul stâng. Cu unele opriri, din cauza aviației, sosim la Galați și rămânem tot convoiul de răniți pe o linie moartă, în așteptare. Cum era după Paști, Crucea Roșie ne-a primit cu bunătăți de care - în acel moment, eu personal, nu aveam nevoie! Continuă tot mai insistentă acea zvâcnitură percepută încă de la spitalul din Sărata. Neliniștit și tot mai febril, cobor pe peron, iau un taxi până la spitalul de pe str. Traian, unde se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cineva mi-a venit de acasă, ca pe vremea când eram elev normalist la Bârlad, îl văd apoi pe tata scrutând atent direcția din care veneam. M-a îmbrățișat cu disperare, tremurând amândoi de emoție! Venea de acasă cu atâtea bunătăți - ca după Paști, dar... iaurt nu-mi adusese... Stăm pe o bancă în timp ce tata mă privește îndelung. În acel moment făceam un mare efort fizic să nu-mi vină rău și să-l alarmez și mai mult pe tata! Aflu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de la cei dragi și din sat. După o jumătate de oră simt că mi-e rău, pretextez că trebuie să merg la tratament și astfel expediez pe bietul meu părinte. Abia ajung eu însoțit de ostașul care ducea pachetul cu bunătăți și mă sprijinea. M-am lăsat încet pe patul de suferință, sunt ajutat medical să-mi revin, iar tata a plecat cu imaginea mea de om pierdut! Și-a zis în sinea lui că doar o minune mă mai poate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
așezăm la masă, sosește portarul de la Comitetul orășenesc de partid cu rugămintea să-l urmez imediat la Comitet, fiindcă a venit un tovarăș de la C.C. al P.C.R. pentru problema reclamată de mine. Îl invit pe un scaun, este servit cu bunătăți și un pahar de vin, în timp ce eu mănânc pe săturate și apoi pornim la drum. Sunt primit de același B.B., oferindu-mi-se drept călăuză către cel venit de la centru. Refuz sprijinul lui B.B. aflând totuși că cel venit se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Todicescu de un moment greu al ultimului an de școală, când doamna Florica Todicescu mi-a fost ca o adevărată mamă și profesoară de psihologie. Îi păstrez în memorie o recunoștință pe măsura tactului ei pedagogic și mai ales a bunătății fără egal. În această atmosferă, încercăm să programăm o viitoare reîntâlnire peste cinci - doar se lucra atunci pe cincinale. Propunerea aparținea colegului Dobre. Nu prea s-a înțeles, momentan fiind multă animație, însă pe loc prof. Todicescu ne atenționează cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai reveni curând. Iarăși survolez Europa și ajung din nou la căsuța mea din Bârlad și-mi duc viața într-un ritm al meu regulat, ponderat, fără probleme deosebite de sănătate. Peste alte două luni iarăși am surpriza unor substanțiale bunătăți pentru Paști - spre mulțumirea mea ca beneficiar și mai ales a ei ca donatoare. Și când mă gândesc că sunt atâția părinți uitați de copii, iar alții chiar agresați, ca să li se termine mai repede zilele! Fiecare părinte are exact
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de fapt vehicularea unui clișeu, și nu aprofundarea unei idei - de a aduce discuția în zona reflecției juridice, pentru că Lache coboară abstractul ideii într-un concret cu ilustrări triviale. „Care va să zică, dacă vii și invoci principiile moderne, apoi, te rog, fă bunătate și le aplică dumneata mai întâi, ca să ai dreptul pentru ca să zici «principiile moderne». Dar pumnalul d-tale tot principii moderne este ?... Care va să zică toporul tot prin- cipii moderne, ai ?” Violența este aici instrumentalizată clar, coborâtă din planul abstract al motivației politice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
marină, făcând parte din echipajul submarinului Delfinul, cu care a participat și la asediul Odesei. Noi ceilalți, lipiți în jurul tatălui și mamei, ne-am refugiat în Oltenia, la Balș, bucurându-ne ca atâția alții de ospitalitatea, spiritul de întrajutorare și bunătatea creștină a localnicilor. La sfârșitul războiului ne-am stabilit la Iași .Cu schimbările din țară, cu seceta, am început să cunoaștem tot mai acut și constant lipsurile. Economiile de o viață ale tatei la "Casa Oștirii" n-au mai fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sub atenta îndrumare a mamei, o lucrau, scoțând de acolo roadele pământului cu care ne mai amăgeam foamea. Puii refugiați de la Chișinău aveau acum nepoți și strănepoți și mama, ca o zână bună, reușea să încropească din te miri ce bunătăți de care ne aducem și astăzi aminte: borșuri strașnice, arpacaș cu urzici, pilaf de stevie, colțunași cu cartofi și ceapă, mălai, bostan copt... Din când în când mama mai dispărea câteva zile pe la rudele de la Mășcăteni și la întoarcere ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trăsnet în urechile lui Moș Teacă, acesta având doi copii la "Laurian", amândoi cam deficitari la materiile menționate. Ne-a invitat imediat "să mai lăsăm" mătura și să mai stăm de vorbă, iar în zilele următoare ne-a copleșit cu bunătăți de tot felul, cu vorbe și gesturi prietenești, menite să câștige bunăvoința "domnului profesor de matematică, fizică și chimie". Ilie si-a continuat "seria" și la examenul de stat, "elaborând" în grabă o lucrare de diplomă bazată pe paragrafe întregi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
regularitate eram mobilizat la "o șeptică ", domeniu în care mă afirmasem ca "centură neagră" în urma frecventării în anii studenției a "Academiei de șeptic" Ilie et co. Partidele aveau loc în prezența nelipsiților chibiți și se desfășurau pe mese încărcate cu bunătăți venite "de acasă" pentru mahării din Ardeal: șuncă afumată, șuncă fiartă, cârnați afumați, cârnați cu boia, cu usturoi, tobă, leber, dulciuri fel de fel și bineînțeles nelipsitele clondire cu tărie. Partidele durau ceasuri întregi, timp în care tăria, servită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dimineața și seara mâncam "din traistă", făceam adesea schimburi de "meniuri" și informații privind cele mai avantajoase oferte de parizer, telemea, conserve de pește etc. Aveam un coleg de prin Bucovina, căruia părinții îi trimiteau cu regularitate tot felul de bunătăți, dintre care nu lipseau câteva kilograme de miez de nucă și un borcan mare cu miere de albine, pe care le consuma cu religiozitate zilnic în fața noastră. Intrigat de "meniul fix" al amicului, un vecin de pat îl întrebă într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
precizând că vom fi așteptați la ora 13,30. Am plecat în Poiana Brașov, am făcut un tur și, când am ajuns la Șura Dacilor, cei de acolo ne așteptau cu taraf, dansatori și mesele pline cu tot felul de bunătăți. Nici n-au vrut să audă de Virgil Trofin și de Tâmpa, precizând în repetate rânduri că au fost anunțați "de la CC" și somați ca totul să iasă bine pentru "tovarășii din RFG". A ieșit superb, numai că în loc să ajungem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plastic), forfota cumpărăturilor, casa mirosind a sărbătoare, bucuria cadourilor, colindătorii, întâlnirile cu rudele și prietenii. Închipuiți-vă un Crăciun la Rio de zăpadă și brad nici vorbă la 40 de grade, colindătorii doar pe CD-urile aduse de acasă, iar bunătăți tradiționale de pus pe masă doar în vis. Deci un Crăciun la tropice se aseamănă cu cel de acasă ca nechezolul lui Ceaușescu și cafeaua Moca! (Pentru aceasta, având în vedere că în prezent există tot felul de sporuri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
intrarea în "Capital Federal" ne aștepta o mașină de la ambasadă care ne-a "pilotat" până la reședință. Eram morți de oboseală, așa că, după ce am fost conduși în apartamentul rezervat, după o baie prelungită, am căzut secerați, fără să mai gustăm din bunătățile pregătite de amabilele noastre gazde. A doua zi dimineață, soția și cu mine am fost oaspeți la micul dejun ai ambasadorului și soției sale. Îl cunoșteam pe ambasadorul Marin Iliescu de la deplasarea mea în Brazilia în 1991. Era un diplomat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
altora camerele video sau aparatele de fotografiat, altora, ca în cazul fiului și nepotului lui Virgil Trofin, banii și biletele de avion. Cei doi au fost găzduiți câteva zile, la intervenția mea, de profesorul originar din România, Oniga. Acesta, în bunătatea lui, le-a avansat și 2000 de dolari pentru bilete de avion și, câteva luni de la întoarcerea în țară a "distinșilor" oaspeți, bătrânul profesor mă suna ca să reclame neprimirea banilor. Virgil Trofin, pe care l-am cunoscut, parcă era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
va continua să locuiască în propria sa casă din cartierul Prado). Reuniunea ambasadorilor și soțiilor cu președintele și soția erau foarte agreabile și plăcute, desfășurându-se în "parcul cu trandafiri", printre lămpi discrete, havuzuri și mese cu tot felul de bunătăți, perechea prezidențială deplasându-se de la un grup la altul pentru întreținerea "atmosferei". Spre părerea noastră de rău, contrar uzanțelor, Jorge Batlle avea să renunțe, după doi ani de mandat, la întâlnirile respective din motive "de criză economică" (deși Corpul Diplomatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să fi ajuns la Montevideo, deși omologul uruguayan, "Capitan Miranda", a făcut escală la Constanța). Recepțiile erau foarte animate, cu puntea superioară decorată festiv, cu orchestra echipajului în acțiune și marinarii-chelneri plimbându-se cu platourile încărcate cu tot felul de bunătăți și băuturi. Îmi aduc aminte că, fiind bun amic al ambasadorului Japoniei, mi s-a făcut onoarea de a da "cep", cu un ciocan de lemn, conform tradiției, unui butoiaș cu sake). O altă "distracție" ne-o oferea participarea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
peste ocean? Tatăl meu și plimbarea cu birja Unchiul Mihai, fratele tatei, era foarte apropiat de Iuliu Maniu și, dacă nu mă Înșel, fusese ministru În guvernul lui. Era un ardelean dintr-o bucată, demn și capabil de o mare bunătate, În ciuda educației austriece pe care o primise. Tatăl meu, Gheorghe (deși el preferă „George“, căci Îi sună mai dulce la ureche), se trăgea dintr-o familie de români nobili din Arad (spre amuzamentul meu, se mândrea des cu blazonul Șerbanilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să-i spun altfel, a fost un caz unic În teatru și În literatură la noi. Eram Încă student când mergeam În mansarda unde locuia, vizavi de Biserica Armenească. Îi vizitam Întâi pe Lucu și Jeni Andreescu, mă umpleam de bunătatea lor, de bunul-gust și de dragostea lor de viață, apoi, după nouă seara, băteam la ușa domnului Botta, care locuia vizavi de ei. Mă Întâmpina cu surâsul lui melancolic, după care Începeau acele sesiuni de poezie fără timp. Era debutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
zdruncinarea tuturor valorilor stabile În societatea americană. Mi-a luat câțiva ani ca să Înțeleg nu doar că aceasta este capitala emigranților de oriunde, dar și că nu există nici un loc În lume unde contrastele să fie mai puternice. Violența și bunătatea, ura și mila coexistă pe aceeași platformă de metrou. Când lucrez, mi-e drag New York-ul mai mult decât oricare alt oraș. Mă simt acasă și energia metropolei mă ajută să creez, Îmi dă vitalitate. În anul sosirii mele, noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]