7,090 matches
-
timp. Au plecat lăstunii din turnul Nebuise; o să avem o iarnă timpurie. Cum să nu plece?! izbucnește Tăutu revoltat. Vătaful Mănăilă s-a apucat de le-a stricat cuiburile! Ceee?! A zis că rândunelele făceau prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci de bice, să i se urce mintea de la cur la cap! spune el furios. Ce idiot! Desigur, o să se zică iarăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu nostalgie, să dormi în fânul cosit!... Cu țârâit de greier la ureche!... Și ce miroznă de busuioc și sulfină!... Îi surprinde pe boieri mustăcind, dându-și coate pe-nfundate. Îi amenință cu degetul și, cu un zâmbet șăgalnic, îi ceartă: Afurisiților! Numai la blăstămății vă stă gândul! Eu... eu mă gândeam la greieri... Boierii izbucnesc în râs și Ștefan le ține isonul. Râdem noi râdem... Când îți asculta firmanul cu porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o căutătură grea. Fulgerător, caută ochii lui taică-su, apoi privește din nou la Voichița. Se răsucește pe călcâie și pleacă. Alexandre!... Alexandre!! Ce l-o fi apucat? ridică Ștefan din umeri. Parcă l-a înțepat o viespe... V-ați certat? Voichița, lipită de zid, cu ochii plecați, tace. Ștefan o apucă de bărbie și-i înalță capul. Ea stă cu ochii închiși. Ce s-a întâmplat, Voichiță? Tremuri... Zău, nu mănânc veverițe, îi spune zâmbind și îi descântă ochii făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tău?! zâmbește Ștefan sarcastic. Poate, tu, Alexa!... Nici tu?! Atunci, tu, Negrilă! Tu, cel ce-i vei lua "credința"... Nici tu?! Țîîî... O să fie tare întristat Măria sa când o afla că n-ați vrut să beți în sănătatea sa! îi ceartă și pune pocalul pe masă. L-ați hiclenit pe Ștefan, treacă-meargă , Vodă-i trecător, "Baltă să fie, că pește..." -, dar cu țara ce-ați avut?! Cum v-a lăsat inima s-o vindeți?! În privința lui Vodă, nu vă condamn; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uit și încerc să ascult și simt cum picioarele mi-au amorțit și tot trupul mă doare. Când mi se pare că am ajuns la capătul răbdării, mă aplec spre tata și îi șoptesc că „nu mai pot”. El mă ceartă, tot în șoaptă, dar nu la modul „clasic”, îndemnându-mă, pur si simplu, să stau liniștit, ci dându-mi-l de exemplu pe Iisus, a cărui moarte pe cruce era tocmai comemorată în acea zi! El a putut să îndure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
copilăria și care mi se părea că sună indecent: „Vaisal”, numele, după cum am înțeles mai târziu, al unui sat din sudul Basarabiei unde ea lucrase cândva ca tânără învățătoare și unde se întâmplase ceva, ceva care o inculpa grav. Se certau îndelung, până la istovire. Mă puteam socoti norocos când, epuizat de emoții, reușeam să adorm înainte ca scandalul să se fi potolit de tot. * Ce liniștitoare erau, în schimb, diminețile de pocăință și de împăcare... Îmi amintesc de o asemenea dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cenzura mi-a scos tocmai cea mai importantă pagină despre el (scena din biserică, de Joia Mare). Încerc să mă reabilitez acum - cât de cât - evocând un moment al relațiilor dintre noi. În relațiile cu el (cu mama nu mă certam aproape niciodată) fac parte din categoria „copiilor” foarte nervoși, care se poartă urât cu părinții, având apoi remușcări violente. Cu tata nu mă înțeleg - am mai spus-o - pentru că semănăm (în ce privește defectele mai ales). De aici nenumărate, aproape zilnice „ciocniri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am fost și înainte de revoluție, săraci am rămas și după, când atâția se îmbogățesc peste noapte), nici cu cine (prietenii s-au risipit, au dispărut, unii au plecat spre alte zări, alții au murit, cu alții, în fine, m-am certat sau am rupt fără nici o explicație legăturile din cauza unor acute divergențe de natură politică, iar cei câțiva care mi-au mai rămas sunt plecați din București, în vacanță). Cununia civilă a avut, de fapt, loc în 26 august, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e printre noi. Trecând deci pe lângă acea casă (o vilă, de fapt), observ că ușa de la intrare, la care conduc treptele unei scări în spirală, este întredeschisă și aud vocea lui, de undeva din holul obscur, vocea unchiului care își ceartă - nu știu de ce - câinele (avea un câine, deja bătrân, sau poate că e vorba de cel nou, pe care îl luase de curând, după ce predecesorul lui murise). „E vocea lui unchiu’”, îi spun eu Doinei, care răsărise nu știu cum lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Luca (23, 39-42), primul pentru a huli, celălalt pentru a se căi și mântui: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți îl hulea zicând: Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți și pe noi. / Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? / Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. / Și zicea lui Iisus: pomenește-mă, Doamne, când vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
locul și-I dau slavă Domnului Iisus. Părintele David ne citește Sfântă Evanghelie potrivită cu înmulțirea pâinilor și a peștelui. Privesc apă cu ochii sufletului și-L văd pe Domnul umblând pe apă că pe uscat. Văd pe Domnul cum ceartă valurile și oprește furtună. Oprește valurile furtunoase ale vieții noastre ca să putem înainta spre El. E greu, viața e mereu o luptă, trebuie să trecem marea vieții cu toate obstacolele ei. Să avem curajul s-o înfruntăm că la capătul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc. În urechi sădit-ai Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi le închin. Vezi, dar, Doamne Sfinte, Cât păcătuiesc, Căci nimic din zestre Eu nu prețuiesc. Dar eu plâng, Stăpâne, Acum, când mă cerți Și cu amare lacrimi Te rog să mă ierți! Dă-mi răbdare-n suflet, Dă-mi mult ajutor Să mă-ntorc în turmă, Bunule Pastor! O, Maica... O, Maica Sfântă a vietii mele, Spre tine ochii mei privesc, Din ale
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Pe gânduri să nu mai stați, în genunchi să vă rugați Ca să nu fim înecați. Întoarce-te, omule, Sfârșitul se-apropie! Domnul multe ne-a promis Dar mai multe ne-a trimis, Ca, dacă n-am ascultat, Fulgerele ne-au certat, Căci în zilele din urmă Va fi foamete și ciumă, Oameni răi, pizma și ura Și n-auzi o vorbă bună, Crime, omoruri și-ntâmplări, Boale fără vindecări, Și zilele se scurtează, Nimeni nu mai lăcrimează, Și trăiesc fără de rost
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
doamnei Esmeralde Piscupesco, tot un fel de anticameră este. E o anticameră a bunei societăți, din care „fugi, nenorocitule !” îi spune cel care pleacă de acolo celui care vine, pentru că, într adevăr, este o piață publică, o mahala unde se ceartă niște mahalagioaice. Și afară de asta, mai este apoi o tehnică extraordinară de a introduce personajele-cheie, în unele cazuri. Nu m-am ocupat să fac o numărătoare completă, dar, în orice caz, mă frapează două : cele două mari, lungi uverturi ale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu putere, dar în loc de a lovi creanga, am lovit-o pe Steluța în cap și a țâșnit sângele. Ne-am speriat. Eu eram vinovat. A intervenit mama Ileana, a legat-o la cap pe Steluța, iar pe mine m-a certat și m-a alungat acasă. Tăietura a fost superficială și s-a tămăduit ușor și repede. Fapta însă mi s-a amintit de mama Ileana și când eram la seminar și când eram la Facultate, după terminarea serviciului militar. Al
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
jos, predam până joi și mă întorceam la Suceava joia după amiază. AMENINȚAT CU DIVORȚUL. În acest interval de timp, relațiile dintre mine și Marta s-au tot răcit. Chiar și în duminica în care s-a născut Cristina eram „certați”. Târziu, mult prea târziu, am aflat că securitatea a făcut presiuni asupra Martei ca să divorțeze. Am aflat că aceste presiuni erau motivate cu argumente care pretindeau că eu voi fi arestat, că am posibilitatea să mor în închisoare după ce-i
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
același lucru mi-l spune și Lionel: „A fost o gură de aer proaspăt, ca să pot să îndur infernul care mă așteaptă la Bruxelles!”. Melancolie după plecarea lui și a lui Ralf, care s-a abținut curajos să nu se certe cu tatăl lui. Despărțirile sunt sfâșietoare pentru mine. E bine să ne întâlnim cu cei iubiți, dar apoi vine durerea și chiar teama de a-i pierde pentru totdeauna. Ascult Ceaikovski, Andante cantabile, parcă numai tonurile muzicii, intensitatea lor mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ore întregi noua colecție de poezie pe care el o va dirija pentru mine. Trebuie spus că are idei pe care le consider puțin prea definitive, și gustul său pentru poezie, vai, nu e întotdeauna sigur. A trebuit să mă cert cu el în privința Sylviei Plath, pe care o consideră „plată” și puțin interesantă, ceea ce nu este adevărat! Va fi interesant de văzut cum se va termina această colaborare între acest copil teribil al Academiei Suedeze și copilul teribil al editurilor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a început acum de la zero. Lionel era mut, ca și cum n-ar fi fost viu... Martie N-am dormit aproape deloc în noul apartament - mirosea a vopsea, dar cel mai îngrozitor lucru a fost că vecinii de deasupra mea s-au certat toată noaptea, copiii au plâns, apoi au târșâit mobile, iar caloriferul a făcut zgomote. Ca și cum mai mulți demoni s-ar fi strâns ca să mă tortureze cu „concertul” lor. Există și zile bune - dacă nu cazi în disperare prea adânc, definitiv
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a celor nevăzuți, dar existând etern prin durerea lor extremă. Lionel îmi telefonează de la Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață, e pe moarte. Membrii comuniunii religioase l-au căutat pe fiul ei, certat cu mama de mult timp. Toată lumea și chiar și fiul, poate, așteptau o împăcare amintind filmele vechi americane. Dar madame Alice nu l-a recunoscut, întrebându-l mereu: Cine ești? A avea un fiu e dorința cea mai fierbinte a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
n-a avut mijloacele necesare. În fond, ceea ce mă îndurerează e acest determinism istoric implacabil a cărui victimă e ea! S-o lasăm pe mama, dacă vrei, și să trecem o clipă la mama ta. E adevărat că te-ai certat cu ea? Diseară, prietenii mei îmi vor sărbători aniversarea și trebuie să spun că asta mă flatează puțin și în același timp mă plictisește mult. Voi încerca să nu beau prea mult, pentru că trebuie să vorbesc mâine, la reuniunea Asociației
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și de neînlocuit. Ai grijă de tine, mon amour, îngrijește-te pentru tine și pentru mine. Mă bucur mult la ideea de a te revedea în curând, de a te atinge, de a te simți și iubi - de a mă certa cu tine, de a mă amesteca cu tine, să fiu cu tine în mine: pe scurt, să fiu iubit prin tine și în mine! Te îmbrățișez, „femeia mea cu păr de foc de pădure”, te îmbrățișez, „sunt cu totul scena
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
așa cum Lupoaica îi înfiase pe Remus și Romulus. Copil al întâmplării, în una din seri, împreună cu un alt foarte tânăr domn slujbaș intru la cârciuma lui Irimia. Mă vede un bătrân frumos, cu mustața ușor răsucită și începe să mă certe că am luat-o prea repede cu ucenicia băuturii. Află că nu-i așa, ba, colac peste pupăză, că nici prost neșcolit n-oi fi și mă pune la proba plumbului, să-mi vadă scrisul așternut pe hârtia de împachetat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
două. Două țări vecine în același sat! Partea de nord cu școala, la români, partea de sud, cu primăria, la ruși. Cap și pajură! Luca Guțaga era român din județul Ismail, din satul Pocrovca Nouă. Ne înțelegeam ca frații: ne certam, ne împăcam, că atfel nu se putea pentru niște chiriași într-o odaie cât un chibrit, cu patul de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de un an sau doi pentru susținerea gradațiilor. și cum la Câșlița Dunăre era pământ bun, am cerut Câșlița. Lăsam în urmă o grădină bine pusă la punct, o livadă, o școală frumoasă. La Câșlița era un mare viespar. Se certau pentru postul de director învățătorul Stâsii (pe funcție), Moraru Afanasie, localnic, și Dobru Simion, un filfison afemeiat și lăudăros.Acestora li se comunicase însă decizia numirii mele ca director. Bomboană pe colivă. Primul contact cu școala a fost supărător. Nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]