6,859 matches
-
A. Rosetti, nu este altul decât personajul din Moromeții și Delirul. Greoi, cu fruntea groasă și pururi încruntată, ca și când destinul întregii lumi s-ar sprijini pe ea, omul se plimbă cu aceleași gesturi și trece prin aceleași evenimente și în confesiunea autobiografică de acum. P. nu spune în nici un loc: fiți atenți că Nilă de aici, fratele meu, este prototipul personajelor din cărțile mele! Nu simte nevoia unei justificări. Această confuzie voită de planuri îi dă cititorului sentimentul că faptele s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
dintr-o gândire matură, decisă să înfățișeze fără cruțare adevărurile unei epoci. Fapt esențial într-o operă unde ficțiunea se însoțește cu o istorie relativ recentă și, în consecință, verificabilă. Iar P. câștigă acest dificil pariu. Impresia de autenticitate în confesiune este, de la început, izbitoare. Istoria nu e nici înfrumusețată, nici inutil coborâtă, cum se întâmplă adesea în cărțile proaste. Printr-un efort de analiză, e înțeleasă și înfățișată din unghiul unui destin uman. Se regăsesc, în fond, mai toate temele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
își asumă totul”, incapabil de compromis. O suspiciune a Securității îi provoacă detenția la Canal și apoi într-o mină de plumb timp de trei ani. Prilej pentru autor de a înregistra fapte abominabile, într-o narațiune bine articulată estetic. Confesiunile, portretele, reflecțiile morale (foarte serioase, foarte profunde) alcătuiesc un dens roman de moravuri, scris de un moralist de forță. Puțini au remarcat această dimensiune (excepțională) a epicii lui P. Prozatorul este un moralist autentic, aforismele lui (în sferă existențială) sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Imposibila despărțire, CNT, 1980, 21; Ștefan Aug. Doinaș, Marin Preda ca amintire, VR, 1980, 5-6; Marian Popa, Marin Preda - un scriitor universal, TBR, 1980, 183; Nora Iuga, Wenig Zeit, den Himmel anzuschen, „Volk und Kultur”, 1980, 6; Al. Călinescu, Finalitatea confesiunii, FLC, 1980, 33; Al. Piru, Destine paralele, FLC, 1980, 33; Ov.S. Crohmălniceanu, Dramatismul sentimentului, RL, 1980, 48; Băileșteanu, Refracții, 87-106; Manolescu, Arca, I, 270-319; Raicu, Contemporani, 7-18; Sângeorzan, Conversații, 163-174; Zaciu, Lancea, 25-32; Octavian Paler, Dincolo de focul de câlți, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de afluenți. În același plan cu Zenovie se mai află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui fir epic se țese o plasă de depoziții, relatări, confesiuni, bârfe, impresii, schițând traseul unor destine colaterale - unele memorabile, altele nu - și evocând mediul abrutizant de provincie, nivelator și refractar la dramele morale. Cartea lui U. a avut un răsunet critic binemeritat, autorul ieșind în lume în compania lui Florin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
de H. Lafon, 1982 Totuși, asistăm mai puțin la dispariția acestui topos miza ornamentală rămîne -, cît la o reînnoire tematică: natura liberă, adică "sălbatică" și "pustie". În Noua Heloiză, Rousseau face aluzie la această modificare a gustului descriptiv, iar în Confesiuni, el revendică clar atributele noului topos: (7) Acest loc ferit era un colț sălbatic și pustiu, dar plin de acele frumuseți ce fac plăcere doar sufletelor pline de simțămînt și par înfricoșătoare celorlalți. J.-J. Rousseau, Noua Heloiză, Classique Garnier
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
întunecoase, munți, cărărui greu de urcat și de co-borît, prăpăstii care să-mi fie aproape și să mă înspăimînte. Am avut această plăcere și am gustat-o în toată splendoarea ei cînd m-am apropiat de Chambéry. J.-J. Rousseau, Confesiuni Topos pe care-l vom regăsi în proză (Memorii de dincolo de mormînt sau Obermann)1 sau în poezie (Izolarea de Lamartine)2 și care va sfîrși prin a fi, la rîndul său, tratat drept clișeu de către Flaubert, atunci cînd a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a lungul apelor scăldări, plimbări, pescuit; în pomi, roadele cele mai gustoase; la umbra lor voluptoase îmbrățișări; pe munți, hîrdaie cu lapte și smîntînă, o trîndăvie fermecătoare, pacea, simplitatea, plăcerea de a merge fără să știi unde. J.-J. Rousseau, Confesiuni, p. 75 Se înțelege așadar că descrierile expresive aparțin cu prioritate ceea ce nu înseamnă exclusiv structurilor narative cu anumite proprietăți organizatorice: sînt romane la persoana I (autobiografii cum sînt Confesiunile lui Rousseau sau romane epistolare precum Obermann de Sénancour sau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de a merge fără să știi unde. J.-J. Rousseau, Confesiuni, p. 75 Se înțelege așadar că descrierile expresive aparțin cu prioritate ceea ce nu înseamnă exclusiv structurilor narative cu anumite proprietăți organizatorice: sînt romane la persoana I (autobiografii cum sînt Confesiunile lui Rousseau sau romane epistolare precum Obermann de Sénancour sau Crinul din vale al lui Balzac), în care descrierile sînt asumate de un eu omniprezent; sînt romane care se bazează pe o structurare spațială a ficțiunii (călătoria lui Obermann prin
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de acest gen poate să fie tot atît de scurtă sau de dezvoltată pe cît dorim noi. Putem descrie o pălărie pe douăzeci de pagini, o bătălie în două rînduri". (P. Valéry, "Autour de Corot", id., volumul 2, pp. 1324-1325) " Confesiunile și descrierea cele două moduri, exemple și agenți, ai distrugerii oricărei construcții". (P. Valéry, "Littérature", id., volumul 2, p. 1224) Introducere Originile descrierii și clasificările retorice Dacă prima parte a fost dedicată în mare măsură descrierii de peisaj, acum ne
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Univers, București, 1970 (n.t.). Homer, Odiseea, traducere de George Murnu, Editura Univers, București, 1971 (n.t.). O mie și una de nopți (vol. 2), traducere de H. Grămescu și D. Murărașu, Editura Minerva, București, 1971 (n.t.). Jean-Jacques Rousseau, Confesiuni, traducere de Pericle Martinescu, Editura pentru Literatură, București, 1969 (n.t.). Gustave Flaubert, Doamna Bovary, traducere de Demostene Botez, Editura Eminescu, București, 1983 (n.t.). Balzac, Crinul din vale, traducere de Lucia Demetrius, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967 (n.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
educației și învățămîntului 247 18. ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA ÎN CONFRUNTAREA CU VIITORUL 263 Note și comentarii 272 Indice de nume 296 Cuvînt înainte Et in Arcadia ego... sau îndemn la o călătorie Undeva, în "Stînci fulgerate", Al. Philippide face o confesiune: "Mi-e dat să-mi caut timpul zburînd din eră-n eră/ Și să colind, eratic, prin secolii glodoși./ Tot ce-i contrast m-atrage, și-n mine, ca-ntr-o seră,/ Cresc palmieri alături de cactușii buboși". E aici mărturisirea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nevoie, o explicație. Nu era cazul să se mai vorbească despre granițe (ele fuseseră trasate pentru totdeauna, ca și drepturile puterii), nici despre adevăratele probleme ale minorităților (acestea au fost rezolvate, într-o clipă, "constituțional"), nici despre cele privitoare la confesiuni (și acolo se instalase definitiv noua ordine), nici chiar despre cărțile unde asemenea chestiuni s-au reflectat într-un moment sau altul. Puritatea" discursului puterii a impus, sub regimul "democrației populare" și în "epoca de aur", o drastică selecție a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Rezumă conținutul de idei al fragmentelor date. 2. Comentează conceptul de spațiu concentraționar. 3. Interpretează afirmația: Fiecare gest dezvăluie un donchihotism mocnit. 4. Ilustrează o trăsătură morală a confesorului. 5. Precizează două elementele specifice jurnalului. 6. Prezintă modul în care confesiunea lui Steinhardt reflectă legătura dintre trup și suflet, dintre experiența fizică și latura morală, modalitatea de salvare prin artă, pornind de la portretele realizate, inclusiv referirile la sine (aspectul și comportamentul în detenție). 7. Evidențiază caracterul informativ și valențele artistice ale
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
de către un singur părinte, în vreme ce Open Your Heart prezintă o Madonnă care abuzează sexual de tineri. Astfel, Madonna își asumă o serie de măști, care, în mod voit sau nu, se opun imaginii Fecioarei. Violată la paisprezece ani, potrivit propriilor confesiuni, Madonna le sfătuiește pe adolescente, în Papa Don't Preach, să-și păstreze copiii, chiar dacă părinții se opun, în vreme ce în Open Your Heart își asumă rolul unei femei cu multă experiență de viață, care ademenește băieți tineri. Madonna continuă să
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
dacă ritualul și practica lor nu sunt contrarii Constituției, securității publice sau bunelor moravuri”. Acest drept este ocrotit și prin articolul 84 din Constituția din 1952 și articolul 30 din Constituția din 1965. Biserica Ortodoxă, ca și celelalte biserici și confesiuni, au fost supuse unui tratament represiv, intensificat după preluarea totală a puterii politice de către Partidul Muncitoresc Român, ele fiind aservite statului prin succesive epurări ale clerului, prin naționalizarea proprietăților lor, iar în cazul Bisericii Unite chiar prin lichidarea sa ca
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de-al doilea război mondial, statul a acordat temporar dreptul de a funcționa ca asociații unui număr important de grupări religioase. Tuturor li s-a cerut să-și prezinte mărturisirea de credință și să-și precizeze poziția față de stat. Patru confesiuni neoprotestante au primit statutul legal de culte: Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Biserica Creștină Baptistă, Biserica Creștină după Evanghelie (cu două ramuri) și Biserica lui Dumnezeu Apostolică-Penticostală, acestea adăugându-se confesiunilor protestante magisteriale: Biserica Reformată, Biserica Evanghelică de Confesiune
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și să-și precizeze poziția față de stat. Patru confesiuni neoprotestante au primit statutul legal de culte: Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Biserica Creștină Baptistă, Biserica Creștină după Evanghelie (cu două ramuri) și Biserica lui Dumnezeu Apostolică-Penticostală, acestea adăugându-se confesiunilor protestante magisteriale: Biserica Reformată, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, Biserica Evanghelică Sinodo-Prezbiteriană și Biserica Unitariană. Alte grupări au fost considerate „secte” (martorii lui Iehova, nazarinenii, adeventiștii reformiști, spiriții) sau „grupări anarhice” (Oastea Domnului și stiliștii, din cadrul Bisericii Ortodoxe; betaniștii, din
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
confesiuni neoprotestante au primit statutul legal de culte: Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Biserica Creștină Baptistă, Biserica Creștină după Evanghelie (cu două ramuri) și Biserica lui Dumnezeu Apostolică-Penticostală, acestea adăugându-se confesiunilor protestante magisteriale: Biserica Reformată, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, Biserica Evanghelică Sinodo-Prezbiteriană și Biserica Unitariană. Alte grupări au fost considerate „secte” (martorii lui Iehova, nazarinenii, adeventiștii reformiști, spiriții) sau „grupări anarhice” (Oastea Domnului și stiliștii, din cadrul Bisericii Ortodoxe; betaniștii, din Biserica Reformată, penticostalii disidenți, din Biserica Penticostală; mai
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
betaniștii, din Biserica Reformată, penticostalii disidenți, din Biserica Penticostală; mai târziu acestora aveau să li se adauge „treziții”, din Biserica Baptistă), iar activitatea lor a fost interzisă de-a lungul întregii perioade comuniste. Cantitatea de documente rămasă de pe urma monitorizării acestor confesiuni și grupări în anii regimului comunist este imensă, ceea ce reprezintă o dovadă în sine a nivelului real al represiunii pe criterii religioase. Regimul comunist a acționat violent împotriva militanților religioși, între anii 1940 și 1960 recurgându-se la arestări, încarcerări
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
mică măsură, deși diferită, să capteze preocupările credincioșilor lor pentru problemele religioase, cultele neoprotestante captează aproape total preocupările credincioșilor lor pe linia problemelor religioase în dauna preocupărilor cetățenești, economice, sociale, culturale și politice”. Printre altele, măsurile luate de autorități împotriva confesiunilor neoprotestante au inclus: controlarea resurselor financiare ale acestora; înlocuirea unor „elemente necorespunzătoare” din conducere (la adventiști și creștinii după Evanghelie); interzicerea catehizării organizate a copiilor; alcătuirea unui material documentar bogat, pe baza căruia avea să se procedeze la preschimbarea autorizațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
educare științifică și de combatere a misticismului și obscurantismului din conștiința maselor”. Grupările minoritare, atât cele legale, cât și cele interzise, dețineau un loc special în cadrul acestor veritabile campanii antireligioase. Dincolo de represiunea propriu-zisă îndurată de personalul de cult al diferitelor confesiuni din România în perioada comunistă, poate mai importantă a fost izgonirea Bisericii din școli, spitale, instituții de caritate, armată și penitenciare, precum și descurajarea insidioasă și sistematică a sentimentului religios de către un regim care se declara ateist. Apropierea omului de religie
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
glume. Ori de cîte ori interacțiunea reprezintă amenințarea feței negative a interlocutorului (prin ordin sau cerere) sau a feței sale pozitive (prin reproșuri, critici etc.) sau a feței negative a locutorului (în scuze, acceptarea unei oferte) sau a feței pozitive (confesiune, mărturisire de culpabilitate etc.), strategia discursivă va încerca să minimalizeze agresivitatea actului prin mecanisme de indirecție (cereri, ordine indirecte), impersonalizare, ambiguitate etc. Unele glume hipertrofiază această tendință de neagresare a feței generînd situații absurde prin supralicitarea principiului conveniențelor (infra v
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este justificat și fără de păcat. Spațiul împrumută și practicilor mantice ceva din caracteristicile sale: sacralitate, mister etc. Mai mult, în acest loc sacru se accentuează dimensiunea socială a unor practici magico-religioase. Observațiile făcute ne-au ajutat să surprindem momente de confesiune ale participanților la slujba religioasă și, mai apoi, la actul divinatoriu. Iată ce notam la acea vreme despre ceea ce se întâmpla sub ochii noștri: Stau în grupuri și-și povestesc pățaniile și ciudățeniile care li se întâmplă. Schimbă impresii, adrese
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de oameni. Cu toții mă înțeleg tare bine. Vin și oameni cu carte... da' pe unii îi știu bine și vin des la mine" (T., 48 ani, Iași). Formulele cele mai uzuale sugerează situații comune și îndeamnă clientul la destăinuiri și confesiuni. În general, prin intermediul acestora, se pot exprima o serie de experiențe comune și se pot stabili relații destul de apropiate. 13.2.2.4. Termeni imperativi Vocabularul oracular înregistrează frecvent o serie de termeni de tipul: a întreba, a spune, a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]